Povestea nasterii unui prematur
Raspunsuri - Pagina 2
p@ulici spune:
Pentru ca azi simt ca aceste randuri scrise de mine in urma cu cateva luni ar avea un rost, am sa fac trimitere la ele ... sunt dedicate mamicilor a caror copii lupta pentru viata lor ... si nu cred ca e un loc mai potrivit decat aici ... la prematuri ... niste luptatori
http://ingerasulgabriela.blogspot.com/2010/08/mesaje-pentru-mamicile-caror-copii.html
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
Ayla21 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui paulapor sunt dedicate mamicilor a caror copii lupta pentru viata lor |
Paula
frumos ai scris...dar vrea sa iti spun, tie, sa nu iti faci NICIODATA mustrari de constiinta ca n-ai facut DESTUL, ca n-ai facut TOT pt Gabriela. Ai facut TOT ce puteai tu face. E frumos ce ai scris, dar e si complicat de inteles cand te afli in acea situatie. Cred ca fiecare mamica de esenta tare a avut momente de cadere, de disperare, de pesimism, si nu are nici o vina ca le-a simtit, si mai cred ca NU aceste sentimente conditioneaza daca bebe traieste sau nu. De aceea vreau sa ma asigur ca nu ai regrete ca, pt ca ai avut (sau nu) momente de pesimism, Gabriela a plecat la cer. Paula draga, viata o controleaza numai Dumnezeu, si daca este voia Lui sa ne traiasca puisorii, indiferent de ce simtim noi, ei traiesc. Uite, eu le-am avut pe amandoua, mici, premature, legate la tuburi, in incubator, m-au sfatuit sa le botez pe amandoua (desi medical aveau sanse diferite)...eram acolo pt amandoua, si totusi Luana are acum 18 luni iar Alma a plecat la cer. E adevarat ca pt Alma am avut inca de la inceput sentimentul de pierdere, in timp ce pt Luana am simtit ca TREBUIE sa traiasca, am simtit ca nu se poate sa o pierd si pe ea. Alma a trait doar 2 zile, nici nu am avut destul timp sa inteleg situatia, sa fiu alaturi de ea suficient. Dar nu cred ca daca ii eram mai mult altauri lucrurile ar fi fost altfel. Poate se putea face mai mult...poate daca eram in alta sectie de prematuri...desi, cine stie...si aici au facut cat au stiut si au putut, tot ce au putut. Imi pare rau doar ca nu am putut sta suficient timp cu ea, nu i-am facut destule poze, nu am stiut sa gestionez situatia atunci.Eu m-am consolat cu gandul ca aceasta a fost voia Lui Dumnezeu, ca El a avut nevoie de ea in cer, si cum spui si tu, a fost privilegiul meu sa o port eu in burtica, sa o nasc eu, si sa fiu cu ea, chiar si asa, foarte putin. Eu cred foarte mult in Dumnezeu si ma agat de El mereu, si nici o secunda nu am fost suparata, si nu L-am acuzat de nimic, ci m-am rugat sa ma ajute sa gasesc drumul mai departe, mai ales ca Luana avea atata nevoie de mine. Chiar daca nu inteleg si nu voi intelege vreodata de ce, incerc sa nu mai Il supar cu aceasta intrebare...nu, eu nu inteleg acum de ce, dar El stie de ce a ingaduit.
www.glitter-graphics.com/users/monika21m" target="_blank">Monica, mami de Claudiu si Luana - raza mea de soare
Adun cioburi de fericire. Poate candva isi vor da mana.
joklk spune:
Paula, Monica 
pentru tot ce ati scris. Si eu cred ca nici o mamica de prematur nu poate fi optimista tot timpul chiar daca e constienta ca prin optimism isi ajuta puiul. Momentele de deznadesde si cadere sunt normale si firesti. Dar cum se zice asa frumos in popor "Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce". Fiecare avem particica lui de fericire si tristete.
Sunt convinsa Paula ca Catalina iti va trimite la momentul potrivit poate un Catalin mic care nu o va putea inlocui pe ea dar in care sigur vei gasi ceva din ea.
Stiu ca comparatia poate nu e buna dar in iarna lui 2007 a murit tatal meu. Legatura noastra a fost una deosebita. In 2008 a venit Karla. Eu sunt convinsa ca ea e darul tatalui meu pentru mine. Seamana izbitor de mult cu el si are chiar si ticuri care le avea el.
Chiar daca mai mereu lacrimez citind ce scrii sunt convinsa ca ajuti multe mamici sa treaca sau sa gestioneze altfel situatii asemanatoare.
Johanna mami de strengarita Karla Luiza (14.09.2008)
pozele noastre
Povestea piticului nostru drag Karla-Luiza
universul meu de copil - poze
p@ulici spune:
Monica si Johanna poate ca aveti dreptate, poate ca nu de asta depinde... poate ca ... asa cum m-am intrebat in ultimele zile ... e pesimism ... sau e presimtire? poate ca de fapt mama simte daca va fi sau nu bine bebele ei ... insa in mod sigur sa fi optimista ca mama intr-o astfel de situatie e foarte greu, de multe ori imposibil, insa e foarte important ... bebe simte si optimismul ii face bine ... insa toate mamicile care au fost optimiste si increzatoare, dintre cele care pe care le-am cunoscut in spital, au plecat cu bebe acasa, eu nu ... de acolo a si pornit ideea ca nu am fost suficient de optimista ... dar ... poate ... o mama simte... E adevarat ca peste ce ne e dat trebuie sa trecem ... si putem trece ... desi e greu. E adevart ca de n ori m-am intrebat de ce insa nu fac decat sa imi fac rau... si in adancul sufletului imi raspund "Am nascut-o prematur pentru a avea ocazia de a o cunoaste, de a o vedea cu viata, inainte ca placenta sa o omoare in burtica ... a fost sansa mea de a-mi cunoaste fetita si de a o avea ... e drept ... pentru mult prea putin timp.
FITI OPTIMISTE MAMICI DRAGI, INCREZATOARE SI VETI MERGE CU PUIUTII VOSTRI ACASA
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
liliana2010 spune:
E cumplit Paula ce s-a intamplat cu micuta ta! Ma rog la Dumnezeu sa-ti dea putere tie si sotului sa treceti cu bine peste aceasta suferinta!
Dumnezeu a mai vrut un ingeras alaturi de el!
liliana2010 spune:
Si... apropo de optimism si eu am convingerea 100% ca e f imp. sa gandesti pozitiv pentru ca doar asa ajung la bebe toate vibratiile pozitive din univers...O spun din propria-mi experienta...Eu am nascut la 34 saptamani un baietel de 1550 grame, cu toate ca dr. ginecolog la 30 saptamani afirmase ca ecograful arata ca bebe are 2200 grame...asa ca socul de la nastere a fost pentru toata lumea , pentru mine crezand ca bebe are peste 3 kg dar si pentru intreaga echipa de la nastere. Bineinteles ca mi s-a spus si am fost pusa sa semnez ca am luat la cunostinta ca primele 24 de ore sunt critice ...Apoi mi s-a zis ca prematurii reactioneaza im imprevizibil primele 10 zile in care ne putem astepta la orice...Dar..ce vroiam eu sa sublieniez este ca niciodata nu m-am gandit ca s-ar putea intampla ceva rau cu copilul meu...nici pe timpul sarcinii (desi aveam toate motivele pentru ca imi iesise triplu test cu risc mare 1/110 pentru trisomia 21), nici pe parcursul celor 5 saptamani de stat in maternitate si nici in prezent...Si eu si sotul meu ne spunem intr-una ca o sa fie bine si nu ne gandim ca s-ar purtea intampla ceva rau...
Baietelul nostru a fost banuit ca ar avea hidrocefalie, nu ne-a venit sa credem efectiv, ne spuneam ca nu se poate si asa a si fost, hidrocefalia a fost infirmata de computer tomograf...
Apoi a fost diagnosticat cu cataracta congenitala , insa ulterior s-a infirmat ramananad totusi sa fie vazut in septembrie sub anestezie.
Si cu toate astea suntem optimisti ca o sa fie bine!
p@ulici spune:
Liliana ma bucur ca ai fost si esti optimista... ma bucur ca aveti un invigator... ma bucur pt fiecare prematur care trece cu bine peste aceasta lupta ... cu moartea... stiu ce inseamna sa ai surprize...mi s-a spus ca de obicei ecografic arata mai putin, pe cand fetita mea a avut cu 100 g mai putin decat mi s-a spus ecografic, nu a fost mare diferenta insa totusi a fost 10% din greutatea ei...Apoi am semnat ca am luat la cunostinta cat la suta sunt sansele ei 40-50 %... acesta a fost socul cel mai mare pt ca citisem ca la 24 de saptamani au 85% sanse, iar eu am nascut-o la 28 de saptamani... totul era o poveste din pacate, dar am semnat. Tot asa mi s-a spus ca timp de 21 de zile se poate intampla orice... insa m-am gandit ca daca in fiecare zi e tot mai bine si ca niciodata starea ei nu s-a agravat (in afara faptului ca nu tolera lapticul) am sperat cu fiecare zi tot mai mult... insa tot mai cred ca optimismul este cheia "succeslui" daca pot spune asa. Multa sanatate baietelui tau, sa cresteti mari si sa fiti sanatosi.
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
p@ulici spune:
http://prematuri-copii-minune.blogspot.com/ un blog dedicat prematurilor si parintilor lor. Fie ca au castigat deja lupta cu viata, fie ca acum lupta pt viata lor, fie ca au pierdut lupta prematurii raman niste luptatori si niste minuni in viata noastra
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
raluca30 spune:
Am citit ieri povestea ta si mi-au dat lacrimile...nu sunt o fire sensibila de obicei,nu am inca instinctul de mama in mine,daca il pot numi asa..sunt gravida si de cateva luni am trait cu teama nasterii premature din cauza placentei previa,etc.Cred ca tot ce ai scris m-a ajutat sa cresc,sa ma maturizez peste noapte si sa inteleg cat iubire poate fi intre mama si prunc...Daca nu de mult ma temeam ca o sa fac cezariana,acum nu ma tem pentru ca stiu cat de norocoasa pot fi sa-mi vad copilul..sper sa fie totul bine pt el ,parca nu-mi mai pasa de mine,de nimic,doar de el..of,imi pare nespus de rau pentru scumpa ta fetita,cred ca nimic nu-ti va vindeca sufletul complet,nu stiu de ce trebuie sa suferi,de ce Dzeu uneori ne loveste asa de rau...iti doresc din inima sa primesti curand in viata ta un nou copil,vei fii cea mai buna mama din lume!Si inca ceva..eu cred ca mai optimista mamica ca tine nu exista!Ce faci tu acum e dovada pura de curaj,iubire si optimism!
36+
Thomas
p@ulici spune:
Raluca iti doresc dn suflet sa iti ti bebelusul in brate ... si sa ai parte de un copil sanatos care sa iti aduca numai bucurii, iar tie recuperare rapida si mult laptic.
Asa e ... durerea face parte din viata mea pentru ttodeauna ... niciodata nu voi mai fi ce am fost ... dar viata merge mai departe.
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi