Nu vrea sa adoarma la pranz/seara

E vorba de fetita mea, de 1 an si aproape 8 luni. In general e extrem de cuminte si cooperanta, nu e un copil dificil.

Inainte, o puneam in patut la pranz, ii dadeam suzeta si pernita preferata, ieseam din camera si in 5 minute dormea dusa, linistita. Seara, la 9 era baita, apoi biberonul cu lapte si adormea band laptele sau imediat dupa, usor si frumos.

Apoi a trebuit sa trecem printr-o interventie chirurgicala la mijlocul lui mai, la gurita, si am fost nevoiti sa renuntam la suzeta si biberon, la indrumarea medicului, pe perioada de recuperare. In plus, nu a mai dormit in patut, ci in pat normal, tot la ea in camera ca sa pot dormi langa ea sa o supraveghez.

Deci 3 schimbari simultane: suzeta, biberonul cu lapte de seara si patutul. Destul de multe, pentru un copil de un an si 6-7-8 luni, stiu.

Au trecut aproape doua luni de la interventia chirurgicala, teoretic acum ar avea voie din nou cu suzeta si biberon insa daca tot am renuntat la ele, parca nu as reveni. Si in patut sincer nu prea mai incape, si inainte se mai trezea ea noaptea ca se punea de-a latul patutului si se bloca, asa in patul mare noaptea doarme fara sa se mai trezeasca. I-am pus margine de protectie, plus ca am si eu un pat langa, si dorm cu ea in camera. Din punctul asta de vedere, al trezitului noaptea e mai bine acum, ca odata adormita, doarme dusa pana pe la 9 dimineta.

Problema: ADORMITUL - nu se mai culca frumos, nici la pranz, nici seara. E un calvar culcatul la pranz, in 75% din cazuri renunt si nu mai doarme deloc pana seara. Cand reusesc, presupune leganat la mine in brate sau cu capul pe umarul meu. Ea are 13 kile, eu 53kg si probleme cu coloana, nu prea e o solutie buna in ceea ce ma priveste. Si macar de-ar merge de fiecare data, dar nici asta nu merge. Initial ne punem amandoua in pat, ea e rupta de somn, se vede pe ea ca e cu ochii mici si e obosita. Si stam amandoua cuminti, eu cu ochii inchisi ma fac ca dorm, sau o mangai daca se agita, ii vorbesc calm, incerc s-o linsitesc sa doarma. Poveste am incercat, nu sta sa asculte. Dupa vreo jumatate de ora in care se tot foieste si-si cauta pozitia comfortabila, se ridica in fund, si vrea jos din pat. Si de-aici incepe scandalul. Daca o las jos din pat, vrea joaca, gata cu somnul. Daca insist sa ramana in pat sa incercam sa dormim, se enerveaza si se pune pe plans rau. Daca o iau si o leagan cum am descris mai sus, in 10-15 minute doarme si tooot doarme intre o ora jumate si 3-4 ore, depinde cum si daca a dormit la pranz cu o zi inainte. E clar ca are nevoie de somnul asta.

Seara, e un pic mai usor, dar nu cu mult, in sensul ca adoarme in pat dupa ce se intoarce de pe o parte pe cealalta de 100 de ori, se cere in brate, apoi se cere din nou in pat, apoi iar in brate, iar in pat, unde-i tata/vine si tata: vrea joaca desi pica de somn si uite asa cam in 40 de minute - 2 ore, cand cum, adoarme. Daca-i doar cu tata, unde-i mama. Daca suntem amandoi isi gaseste ca vrea apa sau altceva. In general se face cam 23:30 pana cand adoarme, mult prea tarziu pentru un copil asa mic, din punctul meu de vedere.

As avea nevoie de un sfat, cum sa procedez sa o determin sa se culce frumos la pranz, fara sa trebuiasca sa o tin eu in brate in mijlocul camerei. Macar daca ar vrea la mine in brate, eu sezand pe pat, dar nu! Imi arata ca sa ma ridic in picioare si sa ma duc in mijlocul camerei si ACOLO sa stau cu ea. Cum ma conformez, cum se linisteste si se culca cu capul pe umarul meu, cel mai adesea.

Daca cumva ne prinde ora pranzului in masina, adoarme instant in scaunelul ei. Insa vreau sa gasesc o solutie astfel incat sa doarma la pranz in patul ei, nu in scaun de masina.

Asa ca, un sfat va rog. Accept si critici, insa rog sa fie din acelea constructive, ca daca-mi spuneti ca nu trebuia sa-i dau suzeta de la inceput sau trebuia sa i-o scot mai devreme nu odata cu operatia nu ma mai ajuta la nimic .

Multumesc!
Camelia

Tala spune:

Camelia, din cate am observat la puiul meu (caci incerc a nu vorbesc din carti) programul conteaza cel mai mult, obisnuinta. La voi acestea au fost puernic perturbate de operatie, evident. Insa, in momente grele (ca acesta prin care treci si tu) nu ma linistea decat gandul ca orice obisnuinta se invata in 3 saptamani (nu mai stiu cine mi-a zis asta, insa la mine s-a probat). Nu mai disperam asa de tare la gandul ca nu dureaza o vesnicie sa-l invat sau sa-l dezvat de ceva.
Probabil ca nu exista reteta care sa te ajute in situatia asta in 2 zile, dar cu siguranta ca in 2-3 saptamani veti intra pe un fagas normal.
Fetita ta nu doarme bine al pranz pentru ca nu mai are tabieturile cu suseta, bibe si patutul insa le-a inlocuit cu altceva: plimbatul cu ea in brate, leganatul, cheful de joaca dinainte de nani si ce mai povesteai tu.
Eu cam la varsta pe care o are puiuta ta l-am intarcat pe baietelul meu si nu adormea decat la san - am trecut apoi prin toate focurile incercarilor de a-l adormi...
Desi pare ca nu vei reusi niciodata s-o adormi cu povesti...nu-i asa. Iti recomand un set care se numeste "primele mele carti" (parca) este o cutie cu carticele mici cu diverese teme (casa, haine, mancare etc) care au fost inceputul 'cititului de povesti la noi. Dureaza f putin pana invata ca asta faceti inainte de nani. Implic-o in sensul ca-i explici fiecare imagine (e cate una pe fiecare paginuta) iar apoi, usor usor, o intrebi tu si cand iti arata evident o lauzi si astfel o atragi mai mult.
Seara e greu sa o adormi deja pt ca sare somnul de pranz (la noi cel putin si acum la aproape 4 ani e mai greu sa adoarma cand e f obosit decat daca-i respect programul). Cu rabdare ( stiu cum suna) ii explici incontinuu la momentul de nani ca trebuie sa ne odihnim, sa visam, o pupi, o mangai, o tii sa nu se dea jos din pat (cu blandete, evident) si dupa cateva zile va stii deja ce o asteapta si va si accepta ca asta se intampla. Cand e energic puiul meu si are chef de joaca il tin pat cu pupici, un pic de gadileala eventual dar vine si momentul in care zic: "gata, acum facem nani"
Trebuie sa gandesti putin 'matematic' ca sa zic asa: inlocuieste-i obiceiurile care nu o ajuta cu altele benefice. (eu ce sa mai zic ca dupa ce l-am intarcat a urmat perioada muscaturilor - eu eram plina de vanatai, el se amuza copios)
Nu pot decat sa-i urez mult succes si...rabdare

http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!

cameliam spune:

Tala multumesc pentru raspuns. Cred ca intr-un fel se poate face o paralela intre renuntatul la biberonul de seara si intarcat, in ambele situatii copilul adormea in timp ce-si bea lapticul si acest lucru il linistea.
Pe mine ma ingrijoreaza faptul ca au trecut nu 2-3 saptamani, ci catre 8-9. Si nimic, nici un progres, desi eu am ramas constanta in abordare. De unde concluzia mea (logica... zic eu, ca abordarea mea e gresita si trebuie schimbata).

Maine dimineata am zis ca pun ceasul la 7, sa ne trezim mai devreme, poate asa e mai dispusa sa doarma la pranz. Acum se trezeste cam la 9, de capul ei, la 10 suntem in parc si alearga pana la 13 cand intram in casa, mancam si pe la 14-14:30 incepe chinul cu adormitul.

Iar seara, chiar nu stiu cum sa mai procedez.

Ziceai de carticele, are o gramada si se uita toata ziua prin ele cand suntem in casa, sunt la categoria "joaca", exact cum spuneai tu, eu o intreb unde-i catelusul, ea imi arata etc. Cred ca daca aduc una sa ne uitam la ea in pat o sa creada ca ne jucam nu ca ne linistim de nani...

Dar voi incerca si asta, ca oricum alte idei n-am...

accept92 spune:

Parerea mea este ca prezenta ta o distrage de la somn. Iesi din camera, daca se da jos din pat o pui inapoi, dar nu sta langa ea.

coraly spune:

Daca au trecut doua luni de cand are probleme cu somnul, e foarte probabil ca e 'sleep deprived'. Din acest motiv, nu mai poate adormi usor. Daca vrei sa o scoti din cercul asta vicios, faci tot posibilul sa-si faca orele de somn, adica 12h/24 minim la varsta asta. Asta inseamnna ca iti sacrifici inca o perioada spatele si o adormi tu, avand grija sa nu sara nici un somn de amiaz, iar seara o pui din timp in pat, dupa o rutina placuta - baita, masaj, dragalit. Daca se trezeste din somn la 16 de exemplu, la 20 deja poate adormi din nou. Daca o pui prea tarziu e prea obosita si nu se poate linisti. Dupa ce reusesti sa o reglezi cu somnul, adica sa-si faca orele de somn, incerci sa schimbi si modalitatea de adormire. Acum, in faza de oboseala acumulata in care e, n-ai nicio sansa.

Coraly, Sergiu (3 ian 2005) si Dominic (11 mai 2009)

www.flickr.com/photos/13756075@N03" target="_blank">poze

Alaptatul - Help Line

kariguld spune:

Camelia, sanatate fetitei tale si tie!
solutii magice nu exista. ce se potriveste unui copil, la altul nu functioneaza. tot ce-ti trebuie tie, ptr a se reobisnui este rabdare, indelunga rabdare si persverenta.
este inca foarte micuta, dar pricepe daca ii spui ceva.
incearca sa fii consecventa in metoda pe care o aplici. o pregatesti de culcare si ii spui ca trebuie sa faca nani, e timpul de somn...va visa frumos...la la la la. cand o asezi in pat, spui doar o data, "acuma facem nani, inchide ochii si somn usor". si gata orice fel de conversatie, orice te-ar intreba, oricat s-ar misca...o ignori. asta daca alegi sa stai langa ea pana adoarme. daca nu, o lasi singura. dar nu mai intervii decat daca se da jos din pat. o pui la loc cu blandete si nu-i spui nimik.
asta e o solutie, cred ca sunt multe altele.....tu trebuie s-o gasesti pe cea potrivita.

rabdare, copii se adapteaza usor, daca exista perseverenta. incearca sa fii mai relaxata, daca nu vrea sa doarma la pranz. asta e, nu toti copii sunt la fel. asta ii face minunati, ca sunt diferiti!

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA


M-am nascut pentru succes!

cellia78 spune:

Camelia, eu nu am sfaturi pe tema data; am intrat sa-ti spun ca imi pare sincer rau ca te chinui; si ca sa-ti spun ca voi urmari subiectul cu interes - ca urmam noi la operatie; si ma astept sa schimbe si Adelina "foaia"; ; si mi-e groaza ca am si eu coloana praf in doua locuri....; eu zic de pe acuma ca Adelina nu stiu cat va urla de dureri si usturimi post-operatorii, cat va urla dupa "nana" (stii tu, suzeta); am incercat saptaman trecuta sa o culc fara ea la pranz; jale! M-au intrebat seara vecinii ce s-a intamplat cu ea, dc a cazut rau, din pat, sau ce a fost cu ea; ca ea nu e auzita in bloc...
Nu mi-a fost de vecini (ca nu se supara), cat mi-a fost de jalea ei si de lacrimile si de suferinta si am renuntat la a-i scoate nana inaintea operatiei......

Eu una incep sa cedez; cred ca dc va avea aceleasi reactii si disperari si dupa operatie, legate de "nana", cand dna dr ne va da voie, i-o voi da iara; asta e; decat sa o vad plangand asa....
Bine, dc ar fi pericol pt operatie, atunci, ok, renunt la ea definitiv; si vin si cer si eu pareri de nani......uuuuufffffffff.....



Cecilia, mami de Nicolle Adelina

papanash spune:

eu patesc asa cand baiatul e foarte obosit, cu cat e mai obosit cu atat mai greu adoarme. Ajutorul meu este bibele, pe care inca il cere, inainte de fiecare somn, inclusiv la gradi, dupa masa de pranz, in pat, la nani. cateodata adoarme in scoica (pe care a redescoperit-o dupa 2 ani ), la desene. Cateodata adoarme pe picioare, leganat (cand e foarte obosit), cateodata in pat, cu mine alaturi, spunandu-i o poveste. Ce vreau sa intelegi, eu in cresterea copilului nu am folosit reguli stricte, automatisme, intotdeauna m-am adaptat copilului. In functie de cum l-am simtit, asa am actionat. Nu l-am lasat niciodata sa adoarma singur, i-am dat daca a vrut si 2 biberoane cu lapte, daca a vrut poveste i-am spus 2-3 (combinate, inventate) , daca a vrut masaj i-am prestat imediat (si sa-ti spun drept, tare bine doarme dupa masaj pe spate), daca vrea pe picioare il legan. asa ii e lui mai bine, nu se mai oboseste, adoarme mai repede, si mai prind si eu timp de un dus, un film, un forum, etc.

............................................................
Mama de papanas Andreiutz ( 02.10.2007 )

lulu77 spune:

camelia, copii sunt unici, si clar nu poti aplica(sau poti dar nu ai certitudinea ca va merge) ceea ce fac alti parinti cu copii lor.
Copilul tau( si toti copii) au nevoie de iubire, dragoste, afectiune si poate acum asta cauta, asta are nevoie, sa te simta apropae.Este o perioada care va trece, fii sigura, nu cred ca la 1-5-16-20 ani tota sa o vei adormii.
Ai rabdare cu ea, este mica si au fost schimbari majore ptr ea, toate odata. Incearca sa ii fii alaturi atat cat are nevoie, si fii sigura ca nu va deprinde obiceiuri proaste, are nevoie de tine!
Iubiti-va, jucati-va, stati imbratisate, leagan-o, incearca s aii oferi tot confortul de care are nevoie.Cu aceste clipe, acesti ani nu te vei mai intalnii, nu la ea,poate la urmatorii copi, dar nu la ea.Este unica.

Nu are cum sa fie un copil dificil.......nu are nici 2 ani.

Asta este sfatul meu.

Astept cu nerabdare sa vad ce se va raspunde la acest subiect.

Alina ,mamica lui LUCA GABRIEL (20.08.2007)
POZE
www.haineshicdama.blogspot.com
http://picasaweb.google.com/lucagabriel07
www.picasaweb.google.com/comenzi.hainutze/

"Nu exista funie sau lant care sa lege mai strans si mai iute decat itele dragostei!"

ariya spune:

Eu imi adorm si copilul nr 3,tot in brate...si am 2 hernii la coloana-una cervicala si una lombara...insa stau cu el(care are sarit de 15 kg si 1 an si 5 luni) asezata,el se pune cu capsorul pe pieptul meu si canta cu mine...asa adoarme linistit...si pe ceilalti tot in brate i-am adormit,in ciuda tuturor sfaturilor persoanelor din jurul meu,inclusiv mama si pediatrele...cum spunea cineva inaintea mea,stiu ca aceste clipe nu se vor mai intoarce niciodata si nu vreau sa le pierd,doar pt ca in carti scrie altceva...invata sa doarma singuri,garantat...pe ceilalti,la 2 ani ii puneam in pat,le citeam sau cantam,si sdormeau...
asta mic e ultimul pui mic pe care o sa-l am vreodata,alti copii nu mai fac,pt ca 3 sunt suficienti
de asta o sa-l cocolosesc cat se poate de mult ,cat o sa ma lase,bineinteles...
Incearca si tu sa stai asezata cu ea pe marginea patului si ii povestesti sau canti...al meu se cuibareste si e o senzatie superba!
te pup si bafta multa!

amedeo 12ani,annamaria 8 ani,miguel adriano 27/01/2009


sunt o mama implinita!

Mamibiutza spune:

Camelia, nu stiu ce sfat ti-as putea da... dar m-au socat asemanarile dintre povestile noastre...
Tot in jurul varstei de 1 an si 8 luni am suferit si noi o interventie chirurgicala la gurita si am primit interdictie la suzi. Biberonul nu l-am scos atunci, nu reprezenta un mare efort pentru ea fiindca foloseam cioc din acela cu multe gaurele... De asemenea, a ramas in patutul de bebe pana pe la doi ani...
Ritualul era si la noi acelasi: baita, lapte de nani, suzi... Fara suzi si pentru noi a inceput calvarul adormitului. La somnul de dupa-amiaza printre metodele incercate s-au numarat: plimbarile cu ea in brate dand ocol camerei (asta avea cele mai mari sanse de reusita), cititul unei povesti (rareori rezista s-o asculte pana la final si tot nu adormea), leganatul in scoica (uneori functiona, alteori nu)...
Pe urma am inteles ca ea respingea ideea de a se culca desi ii era somn... o lasam sa se dea jos din pat, dar ii spuneam ca nu ii dau voie sa se joace cu nici o jucarie... iar eu ma faceam ca dorm... dupa max zece minute in care dadea singura ocol camerei, isi dadea seama ca nu are ce face, se urca singura in pat si se culca... metoda asta a functionat o perioada...
a mai functionat o perioada lasatul la tv, la desene... adormea la un moment dat...
acum, cand e acasa, nu prea mai merge nimic... si eu am renuntat sa ma mai lupt cu problema asta... dupa masa de pranz stam amandoua in pat, cu desene la tv sau fara... poate sa stea si o ora si mai mult asa si tot nu doarme...
In plus, am inceput sa primesc "reclamatii" si de la gradi... acolo dormea fara probleme, dar in ultima vreme nici acolo nu mai vrea... uneori sta in pat si atat...
In schimb, functioneaza in continuare foarte bine, dormitul in masina, in scaunul ei... uneori daca o vad prea obosita asta e singura solutie...
Ce am povestit mai sus e legat de somnul de amiaza, nici seara nu e cu mult mai bine, dar atunci macar accepta sa se culce... se foieste, se rasuceste, nu suporta sa fie invelita... cere apa, ii aduc, vrea sa faca pipi, o trimit la olita... dureaza cel putin jumatate de ora pana adoarme... acum ii place s-o tin de manuta si am observat ca prefera sa stie ca eu nu dorm, s-ar putea sa-i fie teama de ceva...
Povestile nu are rabdare sa le asculte nici acum, la trei ani...
Imi pare rau ca nu stiu ce sfat sa-ti dau, insa povestea ta mi-a adus aminte ca si noi am trecut prin exact aceeasi situatie...
Va tinem pumnii sa reusiti sa rezolvati problema.

Mamibiutza si bb Nora (3 mai 2007)