De ce stau stau 99 % din femei in casnicii comprom

pepene spune:

Mindy,

o parere alternativa la replica tatalui tau. Chiar daca relatia cu mama ta nu l-a facut super-fericit, el singur a spus ca pt. el, sa stea cu mama ta a fost mai bine decat sa stea singur. Deci, pt. el , alternativele erau mai proaste.

Cred ca este o greseala sa asteptam de la casatorie fericirea suprema ( nu pt. ca in unele cazuri nu este posibil sa fii extrem de fericit in casatorie ), dar daca nu este vorba de o relatie abuziva, si pe mine o relatie ma multumeste mai mult decat alternativa, cred ca este o decizie foart personala. Ex ipotetic: poate in relatie nu stau pe norisori roz, dar exista respect, intelegere si companie placuta in 75 % din cazuri, material stau mai bine in casatorie, decat in afara ei. E clar ca sunt si niste compromisuri, dar daca eu consider ca pt. mine e mai bine asa decat singura, cred ca eu singura raspund de asta.

Mindy spune:

inca ceva...
am observat presiunea care se pune asupra femeii in casnicie. cred ca stiti si voi deja sintagmele astea 'intelepte' ce le auzim peste tot, in care nu se prea tine cont de nevoile sufletesti ale femeii: o femeie trebuie sa stie sa isi tina sotul langa ea, tot ce vrea un barbat ca sa fie fericit e mancarea si sexul, femeia trebuie sa treaca unele lucruri cu vederea si sa fie inteleapta, femeia trebuie sa fie o tigresa in pat, mereu proaspata si aranjata ca o mireasa sa ii de-a lui ce trebuie ca sa nu plece la alta , femeia TREBUIE sa... si lista e lunga... :((

daca el nu face nimic in casa e vina ei: draga asa l-ai invatat, cum il inveti asa il ai, deci femeia trebuie sa stie sa fie si un dresor bun.

Mindy spune:

pai da, pt el cred ca asa a fost mai bine. probabil nu l-ar mai fi luat nimeni cu toate defectele lui si el un tip comod caruia nu ii placeau aventurile (in schimb ii placea beutura) a preferat sa stea pe langa nevasta. ii placea statutul de om insurat cu copchii si la casa lui :) cam absent, neimplicat ... dar casatorit :)

pepene spune:

exact, in fond, el a fost destul de destept sa isi dea seama care e cea mai buna optiune pt. el.

mama ta a fost cat de cat multumita? sper ca nu a suferit prea tare.

Mindy spune:

mama nu a fost fericita si si-a acceptat cu greu soarta. s-a imbolnavit langa el tot asteptand sa se schimbe ceva. dar financiar nu isi permintea sa se descurce fara el, adica fara leafa lui singura cu 4 copii si un salar mediu. eu mi-as fi dorit ca ea sa fi avut puterea sa divorteze, cred ca viata fiecarui copil ar fi avut alta traiectorie, dar si a ei, si noi copiii, nu am fi fost expusi la atata frustrare, nervi, nefericire. Ma intrebam de multe ori: oare cum ar fi sa fie mama fericita? cum ar fi sa nu-i mai vad ochii tristi si acel oftat...

victory spune:

Eu am avut-o exemplu pe mama mea si poate de aceea,mi-a fost mult mai usor sa i-au decizia de a divorta pt o viata mult mai linistita si fara compromisuri.Mama mea s-a despartit de tatal meu pe cand noi eram mici eu aveam doar 4 ani,sora mea cea mare 7 ani ,iar cea mica 3 ani.Nu i-a fost usor sa isi i-a viata in maini cu trei copii,mai ales ca si cadru didactic la inceput de drum.Dar pt noi ea fost si mama si tata,eu mi-as dori sa fiu un sfert mama pt copilul meu cum a fost ea pt noi si as fi multumita,timp de 15 ani a luptat ca noua sa nu ne lipseasca nimic,surorile mele sunt amandoua doctor in chimie,stabilite acum in Germania,lucrand in domeniu si fiind foarte apreciate,iar eu am terminat doua facultati si actualmente sunt maneger marketing,deci daca vrei intradevar sa reusesti poti,ea este dovada clara,ca indiferent ce iti rezerva viata,copiii iti dau puterea sa lupti si sa reusesti in viata,acum ca noi am crescut si fiecare are viata ei,a ales sa stea cu cineva,un om deosebit,dar bineneteles ca s-a consultat cu noi inainte de a lua aceasta decizie.Pt noi aste mama,tata,prietena,o sora mai mare.

Anda,mami lui Stefan Alexandru

Selene_Bunny spune:

De la un timp, intervine obisnuinta, rutina. Mie, sincer, mi-e frica de casatorie, mi-e frica de faptul ca va ucide frumusetea relatiei noastre, ca ma voi simti ancorata de ceva pe care nu il inteleg si ca mi se va ingradi libertatea. A nu se intelege ca ma duc cu altii, nu la aceasta libertate ma refer.

Am avut eu un subiect pe aici, "Nu pot sa spun DA" se numeste, am mai scris acolo ce si cum.

De fiecare data cand ma uit in jur si vad modelele de casnicie din mica mea lume, ma tem.

Si mie mi s-a impuiat capul cu "femeia trebuie". Si cu casnicia ca un lucru firesc, o implinire a iubirii dintre doi oameni. Binecuvantata de Dumnezeu.

Insa binecuvantarea asta a lui Dumnezeu, sfintirea uniunii dintre cei doi, nu garanteaza nimic.

In august 2008 am fost la nunta cumnatei mele, sora sotului (eu ii spun sot chiar daca nu suntem casatoriti). El mi-a spus de mai multe ori "uite, asta e modelul de casnicie pe care mi-l doresc, uite, si-au sfintit relatia in fata lui Dumnezeu".

Noah, puii mei, acum se despart, pe fond de lipsa de comunicare si incompatibilitate sexuala.

Deci?

Eu la ce model sa ma mai raportez, ca sa imi treaca teama asta ca frecam de-amiaz' iubirea, de dragul unei conventii?

Eu stiu ca el chiar simte, din suflet, drag si respect pentru Dumnezeu si ca isi doreste casatoria religioasa nu ca asa e normal, ca asa fac toti, ca asta e mersul lumii, ci pentru ca asa cere sufletul lui. Dar mie tot teama imi este...

Eu am nevoie de exemple pozitive, care sa ma incurajeze, din care sa invat ceva, daca astea nu-s...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Selene_Bunnx" target="_blank">Daria pe coperta!

Particip la bazaruri - periodic produse noi, nu uitati sa verificati!

Crinutz spune:

Vorbind de o casnicie unde nu e vorba de batai, agresiune de orice fel ci de o casnicie care nu mai merge din alte motive, de sentimente esuate, etc, femeile stau din obisnuinta, din cauza de confort acolo unde exista, din frica ca nu cumva sa plece dintr-o relatie esuata in alta mai rea decat precedenta, din frica de a nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard, din cauza varstei uneori, din cauza rutieni in general: e mai bine cu rau decat fara rau, etc, etc.... Traiesc ceva asemanator insa e tare greu sa iei decizia de a o lua de la capat... foarte greu, numai cine trece prin asta isi da seama cu adevarat ce simte cineva care trebuie sa ia decizia asta.
Curaj tuturor care trec prin asta.

mamaalina spune:

Noi suntem despartiti de 1 an si divortati de cateva luni.
Am invatat sa fiu fericita cu ceea ce am si ma bucur la maxim de copilul meu, imi dedic tot timpul baietelului meu. Financiar, imi permit sa il cresc singura.
Dar..................
In tot acest timp nu am reusit nici macar sa ma gandesc la o alta relatie, ce sa mai vorbesc de iesit cu altcineva. Imi imaginez cu greu pe altcineva langa mine si mi se pare imposibil sa ma gandesc ca un alt barbat in afara de tatal copilului il va creste si isi va da cu parerea cu privire la educatia lui.
Nu spun ca niciodata nu voi avea alta relatie, dar acum imi e imposibil sa ma gandesc la asa ceva.
Il vreau inapoi pe tatal copilului meu, sa ne crestem copilul impreuna si sa reincercam sa fim impreuna.....desi toata lumea spune ca ciorba reincalzita nu mai e buna.....

tierry spune:

Eu inca nu am dat divort.. desi am 2 ani de cand ma tot framant.. De ce stau si eu in relatia asta? Nu stiu, de proasta probabil... desi a fost vorba de adulter, si numai eu stiu cum am "trecut" peste, desi acum e de o indiferenta nesimtita as putea zice, cand asteptam un bebe, pe care s-a batut cu pumnul in piept ca il vrea de numa-numa... Nu stiu ce astept, pentru ca am casa mea, un salariu relativ ok, parintii care m-ar ajuta. Am tot sperat ca va fi bine, insa atat stie sa imi scoata pe ochi ca el aduce bani mai multi in casa, prin urmare el e cocosul, eu nu am dreptul sa comentez nimic, de unde vine, de ce la ora aia, etc. etc. Simt incet incet imi pierd orice respect si dram de iubire pe care-l mai am, si probabil il voi lasa singur, cu cariera lui inaltatoare pe care a pus-o mai presus de familie si de prieteni.

Aaa, si imi repeta des in ultimul timp (probabil are colegi care-l invata de bine) cum noi femeile de aia trebuie sa facem 1 milion de treburi, ca sa incercam sa ne ridicam la nivelul barbatului, si oricum nu vom ajunge acolo niciodata. Femeia e facuta sa fie sclava toata viata, iar barbatul regele care trebuie slujit...