VA IMPLOR SA MA AJUTATI!!!

Sabina spune:

ai incercat sa-i dai ei sa roada o coaja de paine...o caisa..i piersica, banana...ceva, orce care sa poata ea tine in manuta si sa se imprieteneasca din nou cu mancarea?



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

bertha spune:

Am trecut si eu prin ceva asemanator, in sensul ca nu deschidea gurita aproape niciodata. Am rezolvat partial lasand-o sa manance singura diverse alimente taiate bucatele si pe care le putea duce singura la gurita.
Si eu am trecut prin toate depresiile posibile, pt ca-i groaznic sa vezi ca un copil marisor traieste numai cu lapte si refuza si 2 sapt hrana diversificata. Orice ar spune oricine, treaba asta te macina urat de tot.
Eu cred ca pb e de natura psihica. Ea asociaza masa cu ceva neplacut, care i-a produs suferinta si inclin sa cred ca refluxul poate fi factorul declansator. Fetita mea are alergie la proteina laptelui de vaca si mai multi dr mi-a explicat ca anorexia ei ar putea fi generata de faptul ca alimentele ce contineau lactate pe care i le-am dat inainte de diagnosticare ii provocau greata si stari de rau pe care le-a asociat cu masa, lingurita...si de aici refuzul.
Acum are un an si 7 luni, inca o alaptez, mananca max 200g hrana solida pe zi, dar are zile in care abia ajunge la 50g. Practic, sunt zile cand doar suge si rontaie cativa fulgi si o coaja de paine.
Am fost nevoiti sa-i facem de mai multe ori analize si de fiecare data au iesit absolut perfecte si asta m-a facut sa ma linistesc.
Am acceptat realitatea: nu am un copil mancacios, dar e sanatos, vioi si energic si asta e tot ceea ce conteaza.

Eu te sfatuiesc sa n-o mai fortezi deloc, sa n-o mai minti si sa te relaxezi putin. Gandeste-te ca asta cu fortatul si distrasul atentiei va mai functiona o perioada scurta, apoi va creste si n-o vei mai putea pacali. Detaseaza-te putin de subiectul asta...stiu din experienta ca te macina atat de tare, incat numai la asta ti-e gandul si numai despre asta iti vine sa vorbesti.

mariana_alex spune:

offf... nu ma bucur deloc ca mai sunt mamici care trec prin chinul asta...dar cred ca doar cineva care a trecut prin asa ceva ma poate intelege cat sufar.

ramonapreda spune:

mariana,eu te inteleg PERFECT. stiu prin ce torturi psihice treci. asa patesc si eu cu fetita mea de cand am nascut-o si pana si acum...desi are 17 luni. e groaznic !!! sfaturile pe care ti le-au dat fetele ,le-am primit si eu,dar degeaba. pot sa o las si 2 zile nemancata...degeaba.credeam ca innebunesc la un moment dat!!! si mesele noastre tot asa se desfasoara. tot in somn ii dau si eu laptele...situatie aproape identica. noi am descoperit acum vreo 4 luni ca are giardia.m-am bucurat sa aflu treaba asta,te rog sa ma crezi,macar asa stim din ce cauza ne chinuim asa. am facut de vreo 3 ori tratamentul si tot mai iese pozitiv,drept pt care, vreau sa merg la un homeopat in buc si sa-i faca o schema pe termen lung.oricum,dupa tratament,parca a avut o perioada in care a mancat mai bine...
voi ati facut un coproparazitar sau coprologic? poate o fi tot asa ceva. eu nici nu gandeam ca ar putea avea sonia giardia,dar se pare ca eu eram purtatoare si a luat-o de la mine.
imi pare rau pt tine!!! sanatate multa va doresc !!!

Selene_Bunny spune:

mariana_alex, ma inscriu si eu pe lista de mamici ingrijorate de inapetenta copilului.

Si Daria poate sta nemancata cu orele - inclusiv 7 ore.

Si eu am incercat sfaturile primite - sa o scot afara inainte de masa, ca aerul curat ii face bine, sa ii maresc intervalul dintre mese, sa o las pe ea sa manance cu manuta, sa mancam impreuna cu ea la masa si, cel mai important, sa nu ma mai stresez.

Eu ma stresez si fiindca Daria este ca purcelu', murdareste groaznic si se distreaza cu mancarea, strivind-o, storcosind-o, scotand-o din gura si aruncand-o pe ea, pe mine, pe jos. Cica e normal asa, mie normal mi s-ar parea sa manance cat de cat, ca pe urma n-are decat sa storcoseasca.

A inceput cu refuzul de a termina portia de mancare, pe urma am ajuns ca nu manca nici jumatate, pe urma nici sfert si acum, deloc.

Nu conteaza ca este vorba despre hrana lichida, gen cereale cu lapte, sau de hrana mai putin lichida, gen legume fierte, rezultatul este acelasi.

Uite, ieri, de exemplu, incercam sa ii dau vreo 30 de grame de cereale Fitness cu fructe cu putin lapte Milli (sau Napolact). Nu a interesat-o sa manance, a tinut mortis sa isi vare mainile in bol, pentru a se balaci in lapte, ca asa face mereu, am indepartat bolul, i-am luat manuta in mana mea, i-am spus ferm "nu", nu se face asa, mami si tati nu mananca asa, ci cu lingurita, ei, s-a enervat pe mine, a inceput sa ma certe pe limba ei si, cum avea o bucata de paine pe masuta, mi-a trantit-o in bolul cu lapte, a scos-o inmuiata de acolo, a facut-o bucati si a aruncat-o nervoasa prin bucatarie.

Nu este deloc usor sa nu te crizezi la faze de-astea. Eu am reusit sa nu ma crizez, de data asta, am dat-o jos de la masa si asta a fost, ieri a mancat cam 500 de ml de lapte de la 8 dimineata pana la 00 seara, ca asa de tarziu se culca, si trei sferturi de banana. Atat!

Eu nu ii dau laptele prin somn, macar pe asta il bea. Si bea si suc, si apa peste zi. Cu mancarea e certata rau, dar rau de tot.

Eu te sfatuiesc, totusi, sa ii faci o urocultura + antibiograma. Asa, de siguranta. Si copropara. Daria a avut infectie cu E.coli, infectiile urinare dau tulburari de alimentatie, la fel si viermii intestinali. Viermi n-am avut.

Insa la noi, dupa vindecarea de infectie, lucrurile au mers tot mai rau, nu mai bine. Cu rezultatul din prezent.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Selene_Bunnx" target="_blank">Daria pe coperta!

Particip la bazaruri - periodic produse noi, nu uitati sa verificati!

mariana_alex spune:

Buna Ramona. Ieri m-am dus si i-am dus probe ptr testul coproparazitologis si giardia (vineri am rezultatul)cu toate ca doctorita fetei a spus ca e prea mica sa aiba giardia....dar a zis macar sa stim ca nu e asta problema. Joi vine si doctorita sa o mai vada, sa se uita in gatul ei poate descopera ceva ...problema e ca cred ca ii va iesiun dintisor. Multe mamici va zice ca din aceasta cauza nu papa dar ma repet ca aceasta problema noi o avem de 5 luni...sigur nu-i ies de atunci dintii. La urina i-am facut doar un sumar care a iesit bine dar maine ma duc sa ii fac INCA O DATA un sumar de urina si urocultura. Sincer imi doresc mereu cand ii fac vreun control sau analiza sa se descopere ceva ...macar sa stiu ca are o problema medicala si sa o tratam.Pentru ca nu a papat mai deloc azi i-am dat prin somn biberonul cand a adormit si a supt cam 200 ml...DAR FARA POFTA..te-ai fi asteptat sa ii fie foame dupa atatea ore ...
M-am gandit si eu sa merg la un homeopat sa vb si chiar la un psiholog ...dar trebuie sa fac ceva si nu o pot lasa asa ca e clar ca dupa ea nu ar manca cu zilele.

ruxandra_sb spune:

.. din pacate, daca nu reusesti sa renunti la obsesia SA MANANCE, SA MANANCE.. oricum NUMA SA MANANCE.. n-o sa ajungeti prea departe

ce crezi ca se intampla daca nu mananca nimic cateva zile?
atata vreme cat bea suficienta apa nu pateste nimic

ai incredere in ea si ia-o in serios, lasa-i ei controlul
_


si gramele.. nu mai socotiti gramele.. mililitrii.. linguritele si imbucaturile

apoi, pe caldurile astea.. cat ati vrea sa manance?!



..timpul sterge totul, dar focul naste foc (Iris)

adelamaria spune:

Mariana, permite-mi sa ma recomand: sunt una bunata mama de copil absolut nemancacios, acum in varsta de 2 ani si 7 luni (copilu', nu eu )
Cand citeam de voi, parca citeam de noi! Jur! SIngura diferenta e ca eu am refuzat sa-i dau sa manance in somn...De fapt, mint - am incercat sa-i ofer sanul cand era semi-adormita (a fost alaptata), dar nu l-a vrut.
Am avut lapte cat pentru doi copii, fiica-mea mi-a dat "ignore" dupa maxim 5 min. de supt, doar la un san.
Am diversificat-o de teama ca moare de foame la 5 luni jumate si cred ca atunci am gresit enorm!! Nu mi-a explicat nimeni cum se face. Nu mi-a spus nimeni ca un bebe de 5 luni poate sa pape doar 1 lg de piure si sa fie OK. Nu mi-a zis nimeni ca exista copii care pur si simplu nu deschid gura...A fost o perioada foarte grea, foarte tensionata care ne-a marcat pe amandoua! Inca ne chinuim sa reparam ce-am stricat atunci!
Cand auzeam ca bebelusii de 8 luni papa 150 -200 g de piure la o masa...o, Doamne! Mergeam acasa si mai hotarata s-o fac si eu sa pape!
Nu intelegeam cum poate sa nu-i fie foame dupa 4-5 ore...
Ei bine, nici acum nu inteleg! Are zile, are perioade cand poate sa stea nemancata 12 ore!! 12 ore!! Nu ajuta nimic - nici pusul cu noi la masa, nici socializarea cu alti copii care papa, nici joaca, nici marea, nici muntele, nici vitaminele...nimic! Si atunci e greu pentru ca e un cerc vicios: ea nu papa, eu ma enervez, ma ingrijorez, o presesz, ea nu papa
Stiu ce inseamna, crede-ma! Sa traiesti zilnic cu teama ca poate copilul tau are ceva si tu nu esti in stare sa intelegi ce! Sa traiesti cu senzatia ca doar copilul tau nu e normal...Sa traiesti cu spaima ca azi-maine se declanseaza vreo boala pe care tu nu ai fost in stare s-o descoperi la timp...e infiorator! Am fost la marginea depresiei in toata regula si nici acum nu stau prea bine
Solutia pe care am gasit-o eu? Cand are episoade din astea "acute" o duc la analize, la pediatru. Sa ma asigur ca-i totusi functionala Dupa ce vad analizele ma linistesc la cap si o vreme asta se simte si in comportamentul ei fata de mancare. Probabil in momentul de fata mi-ar trebui niste sedinte la psiholog (mie, nu copilului) si o spun la modul serios
Sfaturi pentru voi? N-o mai hrani in somn! Fa-i analize daca asta te ajuta sa te linistesti. Incearca sa intelegi ca fetita ta nu refuza mancarea ca sa te enerveze pe tine. Da-i timp sa-si reconstruiasca relatia cu mancarea. Ar fi ideal s-o hraneasca altcineva o vreme, dar cineva care sa nu fie influentat de anxietatea ta.
Copiii nu mor de foame! Ai grija sa fie hidratata si in rest daca ia 2 lingurite, atat sa fie! Fereste-te de mamicile care discuta despre cum puiul lor a papat azi 1 castron de ciorba cu perisoare si 1 copanel de pui, iar apoi a cerut desert Sunt bine intentionate, dar tie iti fac rau, crede-ma!
Si mai ales: RESPECT-O! Invata sa-ti respecti copilul, sa-i respecti alegerile, gusturile si deciziile! Stiu ca pare aiurea sa zici ca bebe de 9 luni poate decide singur cat si cum si cand papa, dar eu as fi vrut sa-mi spuna cineva asta mai devreme. AI INCREDRE IN COPILUL TAU! E o fiinta dotata cu spirit de conservare, perfect capabila sa supravietuiasca! Daca analizele sunt bune si daca ea e voioasa, are achizitii potrivite varstei (discutabil si acest punct!), atunci las-o in pace!
Eu trebuie sa-mi repet asta zilnic pentru ca altfel ajung la nebuni!
Ca fapt divers, fiica-mea are 11.500 kg la 93 cm (2 ani si 7 luni). Si ti-a scris o mama care a fost la pediatru/pediatri, ecografii, gastroenterolog, analize de sange, urina si fecale, nutritionist, psiholog...si apoi de la capat
Concluzia mea dupa toate astea? Secretul e in atitudinea ta. De prea putine ori problemele copiilor nostri sunt intr-adevar ale lor...si de prea multe ori sunt de fapt problemele noastre...

adelamaria spune:

Ah, si daca tu crezi ca te ajuta cu ceva, pot sa-ti trimit pe PM adresa mea de messenger...poate uneori te ajuta sa mai vorbesti cu cineva.
Si iti recomand cartea "My child won't eat" de C. Gonzales. Din pacate e doar in engleza si-n spaniola, iar de cumparat doar pe AMAZON. Eu cred c-o am in spaniola in format pdf. Daca vrei, ti-o trimit.

anamaria spune:

am avut exact aceleasi probleme cu baiatul cel mare, lui nu ii era practic foame niciodata... ii dadeam cu sila daca reuseam, si daca asta nu era de-ajuns, daca reuseam sa-i dau 3-4 lingurite, isi facea sila si vomita si masa anterioara

nici nu vreau sa-mi amintesc perioada aceea...
eu eram practic in depresie continua, cand se apropia ora mesei ma apucau ori nervii ori plansul... la fel si copilul, era f agitat si plangea (stii ca cei mici "preiau" starea noastra, practic )

m-au ajutat mult sfaturile medicului pediatru si momentul in care am constientizat ca daca ii dadea altcineva sa pape - tati de ex - se cam schimba situatia. adica el tot asa, nu prea manca, dar macar era liniste si masa era o placere...

ce pot sa-ti spun este ca, in primul rand, dupa cum ne-a spus medicul, TU trebuie sa intelegi si sa-ti impui cateva lucruri care te vor scoate din cercul vicios in care sunteti.

dr ne-a explicat ca atata vreme cat copilul este sanatos, se joaca si se comporta ca oricare copil de varsta lui, cantitatea pe care o mananca nu constituie o problema. mi-a interzis sa-i dau vitamine sau altceva doar pt pofta de mancare (ii dam vitamine numai daca era racit dar in rest nu). mi-a zis sa ii pun mancarea in fata si sa-l las sa pape exact cat vrea. sa strang tot apoi si sa nu ma mai gandesc la asta pana la masa urmatoare.
(evident ca nu prea reuseam)

alta chestie buna a fost cand am inceput sa-l asezam cu noi la masa. el avea evident meniul lui, dar manca toata lumea si parca se mai antrena si el...

oricum daca e sa semene cu al meu fetita ta... pot sa-ti spun ca la noi a durat problema asta pana in cls I, adica tot umblam dupa el cu linguritza, cu rugaminti, cu masa la desene animate etc.
cand a inceput scoala s-a schimbat, a inceput sa ii placa sa pape.
acum e perfect ok, ba chiar il mai restrictionez eu la paine si dulciuri...