frica de tipetele altor copii

Baietelul meu de 1an si 9luni se sperie foarte tare atunci cand tipa sau se manifesta, verbal, mai puternic un alt copil in prezenta lui. Manifestarile lui sunt de genul ca fuge imediat din locul respectiv si incepe sa planga foarte puternic, se linisteste cu greu si nu vrea sa mai merga inapoi in parc sau in zona in care s a intamplat. Asa se intampla la auzul unui planset de bebelus. Problema cea mai mare este ca peste aprx. o luna vine fratiorul mai mic, care evident va plange si o luam de la capat. Desi este pus in tema despre bebe si ma pupa pe burtica in fiecare zi, daca il intreb unde este bebe imi arata, nu prea stiu daca nu cumva va reactiona la fel.
Daca s a confruntat cineva cu o astfel de problema, va rog sa mi dati un sfat. Multumesc

Flori mami de Stef (11.09.2008) si 36+

dennissa spune:

Si noi am avut aceasta problema si inca o mai avem, dar muuuult mai usoara, daca pot sa spun asa.

Puiul meu are 1 an si 8 luni si de la 1 an decand mergem frecvent in parc (numai la 1 an a inceput sa umble si de atunci am inceput cu parcurile numai) se speria fff tare daca zbiera, tipa, plangea un copil. Venea la mine, mi se uita drept in ochi, plangea si el si se lega de piciorul meu si nu mai vroia inapoi la "locul faptei"

Incet incet i-am explicat de fiecare data cand pateam asa ca nu se intampla nimic, nu-i face nimeni nici un rau, ca, copilul respectiv plange ca e suparat, ca si el plange de f multe ori, etc.
Nu a mers din prima, evident, dar incet incet s-a obisnuit cu treaba asta, se mai sperie, da din ochisori, isi pune manuta la gura si sta nemiscat cateva secunde, apoi vine la mine si eu ii explic de ce tipa, zbiara, plange ceva copil....si se linisteste
Oricum, nici acum nu-i place sa stea in compania copiilor galagiosi, plangaciosi, etc. si cauta mereu copiii mai "linistiti" din acest punct de vedere.
La noi acasa si in general in prezenta lui nu se cearta nimeni, eu cu tati nu strigam unul la altul, nu ne certam in fata lui niciodata, la fel nici rudele nu fac asta in prezenta lui, chiar daca uneori au mai avut tentative, le-am atras atentia. Nu strigam la el numai in cazurile in care chiar trebuie, dar nici atunci ca din gura de sarpe. Asa a fost obisnuit, cu vorba buna, cu liniste si pace in compania lui....desi lumea asta e altfel...nu asa calma ca la noi acasa

Eu zic ca si puiul tau se va obisnui cu astea, du-l in parcuri, locuri de joaca cat mai mult, cat mai des, se va obisnui, asa sunt copiii, galagiosi, neastamparati, se va obisnui si el si nu va mai plange. Nu-l tine izolat de astfel de lucruri, sunt perfect normale in parcuri la joaca si trebuie sa fie in cunostinta de cauza cu ele.
Cat despre fratiorul lui micutz, parerea mea este ca o sa se obisnuiasca si cu el atata timp cat nu va fii cel mic in centrul atentiei si cel mare va fii "marginalizat" sau va duce lipsa de atentie.

fllupsi spune:

noi mergem in parc de doua ori pe zi, socializeaza foarte bine si fara probleme cu ceilalti copii, insa daca se intampla sa se afle in apropiere de copii care plang, tipa sau se manifeasta intr un fel de genul, atunci reactia este de a pleca din zona respectiva si plange si el foarte tare. Iar bebelusii nici nu se uita la e pentru ca deja stie ca acestia plang oricum.
Despre bebe cel mic stie dar acesta este in burtica deocamdata. Nici noi nu ne certam si nu avem reactii care sa fi determinat cumva acest comportament.
Cred ca s a speritat odata foarte rau si a ramas cu aceasta sensibilitate, insa caut o solutie, mi e frica sa nu degenereze intr o alta problema. Ei sunt niste pui mici si foarte sensibili pana la o anumita varsta.