Ghiocei de martie-aprilie 2009 ***215***
Raspunsuri - Pagina 25
mart.apr09 spune:
capitol nou
Anca, imi pare rau ca nu te-am asteptat, am un pitic foitor si riscam sa ajungeti la pag 30 daca nu postez acum.
Copiaza cearshaful 
dincolo 
anca_nicolae spune:
Intr-o ordine aparent aleatoare:
1. Ciucurii de la covor
novusica... vecinii aia cred ca erau strabunicii mei naturali, caci.. de bine ce in general copiii sunt chinuitit de parinti/adulti sa pastreze ordinea, si deci SI ciucurii, la noi, EU ii chinuiam pe parinti, saracii, eu am ramas singura in casa cu cheia de gat de la 6 ani, eram in vacanta dintre gradi si clasa 1, si ce faceam:
- ma jucam cu papusile, adica "predam" cu creta pe dulap, biata mama :(,
- faceam cate un dulce gen 1 lingurita miere+1 lingurita cacao+juma cana lapte + multi, foarte multi biscuti faramitati pana iesea un terci, dar ce bun iesea...
- aranjam paralel toti ciucurii de la covoare, ii si pieptanam, si apoi, seara, cand veneau parintii, de la serv, obiositi, eu stateam cu ochii pe ei si ziceam militareste: "piciorul sus-sus!!!, Ciucurii!!!" Pur si simplu mama ma ruga sa nu-i mai aranjez , dar eu nu si nu, deh, copil statut singur in casa n ore...
Acum m-am facut "mare" si am evoluat... in 2 camere nu mai am covoare si in sufra unul oval, de lana, basarabean, FARA ciucuri. Novus, te asteptam cu drag in vizita oricand!!!
2. Gradi, bona, cresa
- eu cand v-am scris despre parerea mea cu gradi = prieten si partener de competare, m-am referit DOAR la gradinita, NU la cresa!!! Acolo e alta poveste, tristuta, cum au descris fetele cu rude pe acolo!
- legatd e ce zicea Dyana cu bona, problema cu socilaizarea nu se identifica total cu ateltismul bonei [adica ateltismul e necesar, dar nu si suficient]. Va rog sa ma urmariti! In general bonele [si unii bunici], chiar dc ies zilnic in parc cu cei mici, au tendinta de a sta mai feriti de "pericole", din frica de a nu imbolnavi copilul ce-l au in grija, etc. De aici, apare convingerea copilului ca iesitul in parc inseamna, preponderent, plimbare si joaca cu un adult. Buun, cand ajung la gradinita, chiar pe la 3 ani, cand vorbesc de toate si nu mai au pampers, sunt copii care, desi nu plang dupa parinti, aparent sunt cuminti la gradi, DAR nu reusesc sa se integreze in joaca cu ceilalti, ei INCA ii privesc pe ceilalti copii ca niste mici pericole, idee preluata cumva de la adulti, cum ar fi: parca x e putin mucios, ia hai mai departe de el, etc" Chiar prietena mea buna de la serv este in prezent in acesta situatie. Educatoarea ii spune ca e mirata cand cea mica, atunci cand au program de joaca, liber, merge la educatoare si zice: "acum ce sa fac? ce urmeaza? Cum sa ma joc cu copiii? am voie cu jucaria asta? etc" si a chemat psiholog in gradi, desigur, cu acordul mamei. Ei bine, si psihologul, o femeie ok, a depistat cumva cauza: teama mamei de a nu se imbolnavi la nisip, in parc de la alti copii, si grija exagerata de a explica DINAINTE totul, de a o pregati mereu pt ce urmeaza, au facut din cea mica [un copil ff reusit de altfel] o persoana care intra in panica daca e lasata la program liber, in companioa altor copii, FARA instructiuni dinainte clare, pt fiecare muinut si pt fiecare idee de joaca. Si asta pt ca si mama, si bona [instruita de mama in acelasi sens] au ferit mereu copilul de "pericole"... De exemplu, bb3 deja sta la nisipar cu ceilalti, vad ca deocamdata se descurca, rar tine strans o jucarie, dar ii mai zic eu ca ia sa vedem ce e pe colo colo, insa, in mare, il las "liber, cu copii", minim juma de ora, si eu stau undeva pe alaturi, cat sa ma vada din cand in cand, ei bine, prietena mea NICI acum, la 3 ani, nu o las ala nisipar mai muult de 10 mion, si alea supravegheata indeapropae, ca desigur, nu ai cum sa vezi bine orice inceput de muscisor transparent la orice alt copil, stand pe banca,m ci doar stand ca un medic examinator, fix in mijlocul nisiparului... Ma rog, m-am intins, dar ideea este ca SI cu program exagerat cu adult nu este ff ok. Chiar si la copiii mei, cu vero am stat 2 ani acasa, dar cand mergeam in parc, clar, era in grupul de copii, eu supravegheam de la un 3 m, si al gradi nu a avut probleme deloc. Tudor in schimb, cu el am stat doar pana la 8 luni, si apoi bona, ff ok bona, blanda, curata, delicata, face amancare ok, nu am ce sa-i reprosez, totusi, tudor a fost mult timp legatd e un adult sau singuratic, si dupa ce nu a mai avut bona, cand mergeam in parc, vero fugea direct la grup, tudor mergea ca il trimiteam eu, dar el statea pe marginea nisiparului si isi inventa singur jocul, chiar si in prezent face asa, desi la scoala se joaca cu ceilalti, e f ok, totusi, inca are usor tendinta asta mai matura... De aceea, cred ca ideal este sa stea la greadi si apoi luat de bona pana vin parintii, astfel, ai si solutie de backup cand ai copilul bolnav si nu poate merge la gradi, dar ai si socializare +activitati diverse la gradi.
Iar cu ideea ca gradi particulara=fitze, e valabil doar in unele cazuri, in multe explicatia de baza este dorinta de securitate mai accentuata, la unii parinti... cum e prietena mea care, va jur ca a mers si a stduat N gradinite si particulare si de stat, insa a ales particulara. Aaa, am uitat sa va zic ceva haios, colateral: prietena mea, cand s-a dus intr-o zi si educatoiarea a tusit un pic, a intrebat: sunteti bolnava? si educatoarea a zis: s-ar putea s ama prinda o raceala... si oprietena mea a facut stanga-mprejur si acasa au fost, au sunat bona, a venit, a pelcat prietena la serv. Zilnic, suna la telefon sa vada dc educatoarea e ok, aia rapsundea ca e la serv si ca da, mai are o usoara raceala, dar nu are febra, e pe picioare, etc, deci nu poate lipsi de la serv, chiar daca este gradi particulara!!! si dupa vreo 4 zile suna insasi educatoarea la prietena mea si zice: "v-am sunat sa va zic ca acum chiar sunt bine, nu mai am nimic, puteti veni! Prietena mea bucuroiasa zice: aa, ok, mukltumesc" dar educatoareea adauga: "sunteti singurul parinte pe care l-am notificat de starea mea de sanatate, si oricum, nu va garantez ca maine nu o sa racesc iar , buna ziua!"
3. Temperament vs caracter
Eu v=am mai scris, si poate nu m-ati prea crezut, insa influenta parintilor este mai putin vizibila cand e pozitiva, cand e sa fie negativa arunci da, se vede mult pe copil. Din pacate, raul se invata mai repede decat binele :(. Deci da, sunt multi copii care fac idiotenii pt ca ori au fost ignorati de parinti [ocupati cu "seminte", figurativ vorbind] ori chiar au vazut concret fapte naspa facute de parinti. Totusi, sunt si copii mai "rauti" care, desi ar avea de unde s apreia parte poziotiva, nu prea o preiau, sau in masura foarte mica. Imi amintesc de un domn, cam 45 de ani, asistent social, care a tot stat cu copilasi abandinati cam cate 3-4 ani, pana se ridicau acei copii, apoi erau preluati la diverse scoli, locatii. Mergeam la cor cu vero saptamanl si cat astepam, imi tot povestea. Ei bine, omul, simplu aparent [fara studii sup] era fff bun psiholog, dar folosind un limbaj mai natural, nu din carti de specialitate, si povestea de diversi copii, care fiecare cum a ajuns siu cum s-a inteles cu ei. Cel cu care venea la cor era preferatul, mereu a avut 1-max 2 copii, si pe baiat voia chiar sa-l infieze, avea vreo 10 ani. Daaar, imi zicea ca dintre toti copiii, una singura, o fata, nu a fost chip sa o educe, tot numai contra facea, si el zicea: domne, cu toti am reusit [si va zic sigur ca fara batraie, chiar vorbea pe intelesul copiilor, era bland], dar cu fata asta nu, pur si simplu E SOIUL RAU, nu ai ce sa-i faci. Dupa 1 an am dat-i inapoi la centrul de copii, le-am zis, da-ti orice alt copil, dar nu fetita asta. V-am mai scris eu de multe ori zicala ca: ai 5 degete la o mana, dar nu seamana unul cu altul". Asa ca, influenta parintilor e de dorit cat mai pozitiva, cat mai vizibila dar, din pacate, nu este deloc pre-calculabila... Putem fi alaturi de copii, putem spera sa preia cat mai mult bine de la noi, dar NICI nu putem arunca, din start, cu pietre in parinti/bunici, pt faptele copiilor, FARA sa-i cunoastem, doar pe principiul ca daca face copilul o rautate, apoi sigur e de la ma-sa/tat-su sau de la lipsa lor.
4.BB si animalele
probabil ca peste 90% din copii se nasc cu dorinta fireasca de aprpiere cu animalele. BB3 al meu, dar si v+t, sunt inebuniti dupa animale, nu le e frica de caini vagabonzi, eu deja ma bazez pe tudor cand mai merg nopatea printre blocuri, ca ma apara el, ca imeiat vb cu ei si gata, nu mai altra, eu, desi imi plac animalelle si nu le-as face vreun rau, ma tem de cainii vagabonzi... Ai mei copii insa sunt cu mana in gura si ochii lor, animalele suporta orice chin, doar un caine s-a speriat de bb3 si a fugit :)). Asa ca aici, la acest capitol, mai apare la unii, rautatea fata de animale cand mai cresc [mai ales baietii, fara suparare] dar din dorinta de competitie, care reuseste mai bine sa chinuie cainele, nu ca suferinta in sne a animalului i-ar face fericiti... Mie si acum imi pare tare rau ca pe la vreo 6 ani, eram la tara, pe un mal de raulet, si pe partea cealalta era o gasca cu pui, si am facut concurs cu alt baiat [cred ca ala m-a incitat ] care nimereste vreun pui cu piatra peste apa... si eu am nimerit :(((. Multi ani mi-am tot amintit faza, si mereu mi-era mila de ce o fi fost in sufletul gastei cand a ajuns acasa fara un pui :(((
5. Cearceaf si maieu am zis mereu, nici astea nu-s corecte????
Noapte buna, pup.
Poze cu noi
Veronica-Elena 12 ani, 
Tudor-Iulian 9 ani, 
Robert-Adrian 1 anisor