concret, cum ne afecteaza criza

Dincolo de discutii sterile sau cotradictorii ... cum ne afecteaza criza?

Deocamdata sotziorul a scapat de reduceri salariale sau spectrul somajului, asta e de bine, sper sa nu se intample nimic rau in domeniu. In schimb, la mine e cam jale ... in decurs de un an mi s-a redus salarul cu 25% si partea proasta e ca nici nu intra la timp, acusi o sa am o intarziere de aproape o luna. Ne mai baga firmituri cat sa ramanem pe linia de plutire, ultima data 200 de lei, dar se simte rau de tot la buget.

Drept pentru care facem economie drastica la mancare, in materie de hainee oricum nu cheltuiam mult acum am redus la 0, incepe sa se simta si la benzina - cat de curand voi renunta la masina pentru mers la serviciu, o iau pe jos, chit ca e cam naspa la 22.000 cand scap eu de la job sa traversez niste zone cam intunecoase dar asta e, vreau sa inlocuiesc apa plata cu apa de la fantana - apa plata strict pentru copil, am redus tigarile fff mult, doar asa, la caz extrem de nervi ... In materie de cheltuieli am redus la minim rasfatzurile pentru Lori - de exemplu, in loc sa cumpar o carte de povesti , ultima a costat aproape 4o de lei, le inventez eu .... si mai inventez tot felul de jocuri cu lucruri din casa ca sa suplinesc cumpararea unosr jucarii noi. La job iau pachetzel de acasa, am renuntat la cumparat gustarea ... cam atat imi vine in minte acum, dar sigur voi mai gasii directii pe care sa strang cureaua.


Voi?

gabriela42 spune:

incercm sa fim mai chibzuiti dar marea mea revolta este tineretea noastra efectiv dezorientata de nelinisti frustrari tristeti!se simte in tot spaima omului pt ziua de miine!of am un ghinion cunosc personal muuuuuuuulti inavutiti peste noapte imi este greu sa le vorbesc cind mama pensie prietena somera.stiu ca la 2-3 ani intrebam ,,de ce,,darrr multora ne vine sa intrebam!azi ma amuzam cu sotul meu de pretul uleiului acum bunica este cam 5 si in urma cu 2 ani sarise la 8.duc copilul la inot anul trecut 175 anul acesta 250traim niste situatii stranii uneori imi este frica de foamea ce se anunta ori sunt eu cam credula(of chiar asi dori).danitin trecem noi sanatosi sa fim ca la constanta ...

witeflower spune:

ERa o vorba: " In tot raul, cat de mare, e si-un bine, cat de mic..."

Pentru noi, partea proasta - scaderi venituri (deocan=mdata cu 15% la mine, ca sunt in CIC, dar la sot se vede mai tare, desi e la privat - uite de aia nu inteleg eu de ce unii zic :"Lasa sa le taie salariile bugetarilor! " - ca de cand s-a bagat Guvernul in bugetari, cu taieri si concedieri, au scazut simtitor salariile, dar si conditiile de munca si la privati; daca omul se revolta, patronul ii spune simplu ca poate sa plece daca nu-i convine, sunt tot mai multi cei care cauta de lucru...)

Si uite-asa multe din fostele necesitati le-am trecut la categoria "optionale", pana si concediul din acest an...
Ce sa zic, eram pe punctul de la lua credit pentru a ne cumpara locuinta ANL in care locuim, dar acum cred ca vom amana (pe trenen nedeterminat...) aceasta decizie (Si ne bucuram ca nu am luat creditul mai demult, ca am fi fost in galeata!).

Partea buna - aceea mica de care vorbeam - e ca suntem fortati de imrejurari sa fim mai economi, sa privim mai mult in perspectiva cand avem sau dam un ban. Si copilul (cel mare) incepe sa priceapa ca trebuie sa fim mai chibzuiti cu banii - ca nu tot ce e de vanzare trebuie si cumparat...).

Adilushu1 spune:

Da, asta cu copilul e un castig - si al nostru - cel mare - intelege mai bine ca banii se castiga greu si se cheltuie usor - asa ca trebuie cumpatare.

OanaP spune:

Sincer ma asteptam la mai multe reply-uri. Inseamna ca totusi populatia de pe DC este formata din oameni tineri care intr-un fel sau altul tocmai pentru ca sunt tineri au fost protejati de tineretea lor. Si daca stau sa ma gandesc la ce decizii trebuie luate la birou:
- marea majoritate a celor restructurati sunt oameni care sunt peste 45 de ani (deci teoretic copii sunt destul de maricei pentru a mai apela de DC);
- cei care totusi au copii mici si au fost restructurati comparativ cu cei care au ramas sunt mostrii de puturosenie.
Probabil cei care dau reply-uri sunt oameni tineri, care au curaj si desi harnici nu prea au avut noroc.
Eu una sunt sigura ca tot raul este spre bine. Toti avem ceva de invatat, indiferent ca luam decizii de genul asta sau ca ne este afectat standardul de viata de pana acum.

alex_andra spune:

Pai pe mine ma afecteaza asa:
- mi s-au diminuat veniturile (am micsorat chiria pe care o am la un imobil)
- anul acesta nu plec in concediu.
- de salariu ce sa mai indraznesc sa zic ca de 3 ani e la fel, cand altora li se diminueaza? Tac si indur. In alta parte mai bine nu am unde sa ma duc.

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

BAZAR UMANITAR

ellinia spune:

Si pe noi ne afecteaza, dar nu de acum, ci de anul trecut din primavara, acum suntem oarecum caliti... Am redus cheltuielile cat am putut, am inchis toate cardurile pe care nu le foloseam, unde s-a putut am redus cheltuielile din casa, am luat alt tip de abonament de internet, am renuntat la cel de-al doilea telefon mobil si eu si sotul, becuri economice peste tot, avem mai mare grija la consumuri, plus ca ne gandim de doua ori inainte sa cumparam ceva. Nu am mai facut achizitii importante in ultima vreme, nici n-as avea cum, din pacate. N-as putea zice ca ne-a "ajutat" criza sa fim mai chibzuiti, asa eram si inainte, acum parca ne bucuram mai mult atunci cand luam ceva, parca am reinvatat sa ne bucuram de lucrurile simple. Plus si copilul a invatat ca banii se castiga greu, nu mai cheltuim aiurea pe jucarii/haine, etc. Doar strictul necesar. Anul trecut a fost cred, printre cele mai grele din viata mea, am avut multe socuri, m-am vazut pusa in situatii in care nu m-am crezut niciodata ca am sa fiu. Am invatat sa traiesc altfel, si sper ca in viitorul apropiat sa fie mai bine.

valentinag spune:

Fata de anul trecut mi s-a redus salariul cu 25%,de luna viitoare cu alti 25%.Sotul la fel.
Am renuntat la weekendul pe care il programasem in Grecia,am renuntat la vacanta din august in Croatia.Ne-am facut alt tip de abonamente la telefoanele mobile,am renuntat la telefonul fix,nu mai tinem lumina aprisa in toata casa,nu mai las apa sa curga in nestire,nu mai bag la spalat 2 tricouri si 2 prosoape,astept sa se faca destule pentru o masina.De imbracat mai subtire,doar ce e strict necesar,mancare la fel,am terminat-o cu 3 feluri de sucuri,apa plata si minerala doar,plus multe altele...
Cel mai rau imi pare de vacante,de restul ma pot lipsi,dar cand stiu ca nu ma mai duc nicaieri anul asta,decat cine stie prin ce minune,ma apuca crizele!
Off:Ellinia,am fost de rusalii pe la Piatra Neamt,frumos oras.


"La vita e bella"
www.lizidesign.com/" target="_blank">Bijuterii hand made
De mancare
Dulciuri
Din gradina mea

alina023 spune:

Si pe noi ne-a afectat minunata asta de criza. Eu nu mai iau bonusuri la job de aproape 2 ani (astea ne mai permiteau sa facem investitii in casa, masina, vacanta), sotului i se diminueaza salariul cu 25% (este bugetar), mamei ii scade pensia "uriasa" cu 15%.
Drept urmare facem economii peste tot pe unde se poate: haine pt noi =0, apa plata doar pt copii, nu iesiri la terasa/restaurant, nu vacanta la mare/munte(este primul an din viata mea in care nu voi vedea marea), plus economii la mancare pt noi, astia mari.
Partea buna din treaba asta? Una pentru care ma bucur ca a venit criza asta. Ne-a ajutat sa luam decizia de a emigra si de a demara procesul. Ceea ce se intampla acum in Romania imi demonstreaza fara urma de tagada ca viitorul copiilor mei nu are nici o sansa sa mai fie pe meleagurile astea!
Si nu stiu daca vad asta pentru ca ma intereseaza subiectul sau chiar asa este, dar in ultimul timp am auzit despre foarte multe familii care emigreaza sau vor sa emigreze.
Asadar, da, tot raul spre bine!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Ajutati-l pe Cata, un baietel de 5 ani, sa traiasca!!!

gabriela42 spune:

sincer eu nu cred in tot raul spre bine oana !pensionarii care nu vor mai avea ce minca pt ca medicamentele se vor scumpi ,amaritii foarte multi nu vor mai apuca decit binele vesnic in alta lume!binele nostru se pare ca este departe iar faptul ca trebuie sa ne punem botnita la tot...nu este amuzant!oricine ramine traumatizat dupa o perioada de saracie(nu chibzuinta).sperantele sunt mici spre bine iar cei care pot emigra sa o faca rapid ,binele va veni ...poate cindva dar nu curind.cind vad fetele triste si ingindurate ale oamenilor imi stric singura ziua gindind ca poate nu au nici ce minca dar cu ce se parfuma...sau poate nici pt medicamente nu au bani!vacante,onomastici,flori mamei,surprize prietenilor?nici vorba...umilinta frustrare boala psihica foame degadare pacate toate vor imflori ca ciulinii in sufletele amaritilor de noi !eu sunt afectata in 50% din venit.banii imi ajung momentan dar ma afecteaza ceea ce aste in jur,lucrez cu oameni disperati,zilnic aud vaiet a disperare la care nu pot ramine indiferenta.of o tara de banditi si hoti de la balada miorita pina la baciul ungurean z si cu baciul constantean y si cu baciul ardelean x si cu bacii mami lor am ajuns ...sa facem ceai in loc de apa plata,vegetarieni impusi si fara tratamente ca in 1400.numai dumnezeu ne poate ajuta!

OanaP spune:

Gabriela te inteleg. Inteleg si prin ce trec oamenii respectivi din punct de vedere personal. Dar daca judec lucrurile ca manager si din pozitia de a fi fortat sa fac lucrurile sa mearga, insa nu mai pot privi lucrurile la fel. La urma urmei fi firma este tot o fiinta, ce e drept e o fiinta legala, abstracta dar o poti numi tot fiinta. De ce sa suprasoliciti 2 oameni pentru a intretine 1 care nu face nimic?

Poate trebuie sa explic un pic um vad lucrurile in firma in care lucrez. Angajatii sunt in proportie de 90% cu studii superioare, inainte de a fi multinationala, firma a fost de familie. Nu iti pot spune cate ifose si pretentii exista in firma asta si nu le ajungi cu batul la nas de cat de superiori sunt ei (lucram mult mai bine cu oameni cu 4-8-12 clase intr-o alta firma). Ar face orice numai sa nu munceasca. 1/3 din ei practic o flenduresc, dar nici macar nu o flenduresc in mod constructiv, sa vezi ca petrec cele 4-6 ore cat stau degeaba perfectionandu-se pe plan profesional sau macar stand pe intranet. Sunt iresponsabili, mincinosi si clevetitori.

Si da, cand decizi pe cine pastrezi e greu, dar intr-un final alegi omul care vezi ca vrea sa faca ceva, cu care poti merge mai departe. Oamenii care raman invata ca efortul lor e pretuit, oamenii care nu raman daca nu vor invata ceva din asta, vor fi pe cale de disparitie, iar eu din pozitia mea am invatat ca e foarte greu sa iei astfel de decizii, e greu sa ii anunti, ca oamenii pusi pe liber nu au capacitatea de a accepta ce li se intampla (cu toate ca au primit mesaje de a se schimba) si ca totusi criza asta oarecum e binevenita pentru a ne putea dezvolta mai departe pentru ca printre altele se inlatura anomaliile de pe piata.

Bine-inteles exista si firme in care sunt dati afara oameni capabili, cu coloana vertebrala si care vor sa faca bine ceva pentru firma/institutia repsectiva. Da, de acestia imi pare cu adevarat rau. Si nu voi accepta niciodata sa cred ca toti oamenii care sunt dati afara sunt capabili si dispusi in cele 8 ore cel putin 90% din timp sa gandeasca proactiv si sa faca treaba.