Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (59)

ankcta spune:

Buna dragutelor!
Numele sotului de botez este Costel.
Eu avort nu am facut , adica nu a fost nevoie sa fiu chiuretata sau alte chestii. Dar dr mi-a spus ca am mai ramas cu siguranta dar sarcinile nu au avut sustinere. Anul trecut am avut nevoie de tratament pentru a se curata singur uterul. BB fusese f mic si cand am aj la dr deja il pierdusem. A spus ca nu e nevoie de chiureta pt ca organismul se poate curata si singur. Mie acest lucru mi-a mai dat incredere pt ca de 7 ani tot incercam si nu a aparut BB mult visat

ank

Lili_g spune:

Am citit o postare foarte frumoasa si impresionanta...iat-o

Libertatea celor doi
2007-03-04 17:41:34
Scriu din postura unei femei care a ales, acum trei ani si mai bine si a ales bine. Si asta in conditiile in care facusem parca tot ce-mi statuse in putinta sa ajung in cea mai nenorocita situatie cu putinta: am descoperit ca sunt insarcinata (in vreo 11 saptamani), eu fiind demult sub tratament pentru psihoza maniaco-depresiva cu 2 medicamente puternice si toxice-Fluanxol si Carbamazepina, mai ales, nedorindu-mi sub nici un chip sa am vreun copil cu barbatul cu care ma culcasem dintr-un soi de disperare, pe care nu-l iubeam, nu-l mai doream alaturi de mine si caruia nu-i prea gaseam calitati. Mizasem pe faptul ca insusi tratamentul pe care il faceam actiona ca un contraceptiv (intelegand prin asta o substanta care impiedica conceptia) si dintr-o data m-am trezit ca sunt insarcinata si, din neglijenta mea puteam da nastere unui copil handicapat. (Carbamazepina, luata in primele 3 luni de sarcina putea provoca o malformatie grava a coloanei noului nascut, numita Spina bifida). Sub o presiune imensa: ginecoloaga ma convocase, fara drept de apel, la avort, neintarziat, avand in vedere nu numai periclitarea sarcinii prin medicamentele luate ci insasi boala mea psihica,etc., mama ma presa sa fac avortul, inspaimantata de ce-ar putea urma, “tatal” copilului la fel, psihiatra asemenea iar eu eram pur si simplu ingrozita. Insa alternativa-avortul- ma inspaimanta si mai tare: urmam sa devin ucigasa propriului meu copil, lipsindu-l de cel mai elementar drept al oricarei fiinte umane-dreptul la viata, apoi si mai important ,(pentru ca eram totusi crestina) lipsindu-l de Botez, fara de care nu putea intra in Imparatia lui Dumnezeu, etc. Ca presiunea sa fie si mai mare, in aceeasi zi cand am aflat de sarcina se difuza un film despre copii cu handicapuri grave care totusi nu fusesera “refuzati” de parintii lor, si acum mari, chiar daca unii sufereau de Sindromul Down, altii nascuti fara brate sau picioare ori handicapati mintal, erau fericiti ca parintii lor alesesera si pentru ei viata… Nu mai conta ca eu eram bolnava, necasatorita, fara loc de munca si cu perspectiva sumbra de a nasta un copil handicapat. Copilul din pantecele meu ar fi ales viata… Pentru el era singura sansa de a vedea lumina zilei. Genetica a dovedit-o demult: suntem unici si irepetabili. Asa ca, luptandu-ma, in primul rand cu propriile-mi frici si sentimente negative, m-am hotarat sa ma incred in mila si iertarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos care spune “Cine primeste pe unul din acestia mici pe Mine ma primeste” si in Maica Domnului, Careia m-am rugat neincetat ca pacatele mele sa nu cada asupra pruncului nevinovat si el sa se nasca sanatos…Desi nu-mi dorisem sa devin mama, din clipa cand am respins alternativa groaznica a avortului, am primit pace sufletasca si putere sa imi duc sarcina la bun sfarsit. Desi, pe parcursul lunilor ramase pana la nastere nu mi-a fost usor (mi-am scos o masea de minte ce-mi provocase dureri groaznice 2 saptamani in luna a cincea, am avut doua viroze puternice si o gripa urata in luna a7a, in ultima luna am facut o complicatie cu umflarea exagerata a picoarelor si cresterea tensiunii, in ultimele luni de sarcina avand si mancarimi insuportabile de piele) totusi, fara sa mai iau vreun medicament de nervi, si in pofida pronosticurilor sumbre ale unor psihiatri, am avut o stare psihica stabila, desi nu eram pe deplin incredintata ca voi naste un copil sanatos dar speram din tot sufletul…Toata vara anului 2003 auzeam, in spatele blocului meu, unde se afla un spital de copii handicapati neuro-psiho-motor, strigatele uneori de durere alteori de bucurie ale celor internati acolo cand se jucau intr-o piscina… In sfarsit, am nascut intr-o zi incarcata de zapada a lunii ianuarie 2004, dupa ce in ultimul moment doctorul care ma supraveghease de prin luna a4a a descoperit chiar inainte de operatie un fibrom imens ce apasa capul copilului si astfel a stiut cum sa taie ca si eu si fetita mea sa ne bucuram una de alta… Privirea luminoasa a doctorului care ma certase ca vreau sa nasc cu problemele mele i-a anuntat intai pe parintii mei ca au o nepoata sanatoasa (de 3,900 Kg) si ca eu sunt bine. Eu mi-am vazut copilul abia a 2a zi si credeam ca visez de fericire. ..Si toate acestea, pentru ca de la un moment dat cel putin mi-am folosit libertatea de a alege respectand si libertatea fiintei umane aflate la inceput de drum, pe care, din pacate, acum aproape nici o lege omeneasca nu o mai apara, in afara de legea morala sadita de Dumnezeu in fiecare om si bineinteles Pronia Lui.

ankcta spune:

Foarte frumoasa povestioara. Din pacate multe aflate in acea situatie ar fi renuntat. Dar cel mai minunat lucru e sa ai incredere in DD si totul va fi bine. Iar dak nu e bine tot timpul DD stie de ce

ank

cami_antonia spune:

lili superba povestioara ta
ca de obicei ne incanti cu astfel de lecturi

anka tu de unde esti?
din constanta?

SPUNETI O RUGACIUNE PENTRU ALINA - operata pe creier SI ADRIAN - sa aibe putere sa o ingrijeasca
DOAMNE AJUTA!
DONEAZA 2 EURO LA SMS 879 PANA LA SFARSITUL ANULUI PENTRU ALINA DONESCU
povestea ei la www.alinadonescuumanitar.blogspot.com

cipicah spune:

Binecuvantate doamne, va rog sa ne dezvaluiti si religia pe care o marturisiti,caci eu unul ma incapatanez sa duc pomelnicul si pe la niste manastiri. Iar acolo,in acele sfinte locasuri,ne intreaba preotii daca cei trecuti in pomelnic recunosc cu toata fiinta lor "un Domn, o credinta,un botez", adica sunt botezati si cununati crestin ortodox.
Doamne ajuta!

ankcta spune:

Da. Din Constanta. De curand m-am mutat in Techirghiol de fapt

ank

ankcta spune:

Si eu si sotul suntem cununati si botezati crestin ortodox.

ank

Lili_g spune:

Fetele, mai stiti ceva de Nicoleta?

Ioanact spune:

Doamne Ajuta!

De fapt, acea femeie, isi dorea al doilea copil (are o fata, care acum e insarcinata, a doua oara, prima data a avut gemeni, dar a pierdut sarcina ), iar de fiecare data cand ramanea ii spunea sotului; care-i spunea sa faca avort iar a patra oara nu i-am m zis, dar a pierdut sarcina.
Acum e operata de un chist ..i-a scos tot uterul , si atat de mult sufera, si m ales ii pare rau ca a facut acele avorturi si faptul ca nu a mai facut un copil.
Sa speram c-a fetita ei sa-i daruiasca m multi nepoti.
S-a bucurat mult cand am ramas insarcinata si pe urma cand am nascut.

P.S. O cunosc din spital, am fost in acelas salon, cand am pierdut sarcina anul trecut.


POZE RECENTE
ALINA de IOANA (11 Ianuarie 2008) + JUSTINA (14 Aprilie 2010)
MULTUMESC DOAMNE PT CELE 2 PRINTESE!!

ramonacopil spune:

Cipicah Iti multumesc pt stradania ta de a duce listuta noastra pe la manastiri. Si eu mi-am propus de cateva ori dar nu am reusit. Poate daca m-as stradui mai mult as reusi. Si eu si sotul suntem botezati si cununati in legea ortodoxa

Mami de ingeras din ceruri