Copilul singur la parinti
Raspunsuri - Pagina 4
tyaa spune:
Un copil singur la parinti nu e musai sa aiba probleme cu relationarea. In fiecare zi merge la scoala, primeste si face vizite la prieteni, interactoneaza mereu cu alti copii, etc. Poate fi putin mai egoist daca nu e invatat sa imparta, e obisnuit sa primeasca el tot, dar si aici se pate lucra.
chelarita spune:
salut aud si io tot mai des cuvintele unu si nebunu dar nu cred pt k si io am tot unulsi ne descurcam bine.
witeflower spune:
Unii copii chiar nu simt nevoia si nu doresc un frate, altii isi bat intruna parintii la cap ca vor un fratior.
Si in mod cert, a fi copil singur la parinti nu inseamna un handicap, dupa cum a avea frati nu inseamna neaparat un plus de fericire.
Totusi, eu ma bucur mult ca i-am "oferit" copilului meu mai mare acest dar. Nu si l-a dorit, ba chiar era impotriva bebelusilor in general, avea impresia ca toti copiii mai mici sunt rasfatati (ca acestia "iau tot si strica tot", in plus, cum nu le convine ceva, plang si adultii le fac pe plac). Asa ca baiatul meu avea reale probleme de relationare in cei 6 ani cat a fost singur la parinti (desi am luptat cu aceste probleme).
Desi ideea unui bebelus in casa noastra a fost inspaimantatoare la inceput pentru el, atunci cand s-a nascut bebelusul... l-a acceptat din prima zi... era al nostru, era mic, fin si frumos...si, in plus, era fratele lui! Mai mult decat atat, faptul ca a primit un fratior l-a deschis deodata, a fost ca o terapie. Eram uimita sa imi vad copilul jucandu-se cu alti copii mai mici, impartindu-le jucariile, fiind intelegator, tolerant si char protectiv cu ei...
Pentru mine, primul copil a fost MINUNEA din viata mea. Al doilea copil... a fost MINUNEA din viata noastra.
Porumbita spune:
| Citat: |
Pentru mine, primul copil a fost MINUNEA din viata mea. Al doilea copil... a fost MINUNEA din viata noastra. "Oamenii mari nu pricep niciodata singuri nimic. Si e obositor pentru copii sa le dea mereu lamuriri si explicatii" (A. Saint-Exupery, "Micul print") |
foarte frumos spus!
ina.click spune:
Sunt singura la parinti insa am crescut cu o socializare adecvata; verisori, copii, gradinita.
Nu ma incadrez in tiparele (false) ale copilului unic insa nici nu tanjesc dupa vreun frate, pentru ca pur si simplu nu pot concepe ideea in sine. E ca si cum m-ai intreba "nu ti-ai dori sa ai a 3a mana?" Pai, hm, nu, ma descurc cu astea 2, daca mi-ar creste a 3a probabil ar fi si parti bune, dar eu de unde sa stiu.
Imi doresc o sora sau un frate pentru Alex dar....cred ca de fapt e doar dorinta mea, fierbinte si pur personala. Mai vreau copii. mai vreau prunci mici cu ochii cetosi, mai vreau bebelusi cu gura stirba si umeda, mai vreau gagalici misunand prin casa.
Insa nu cred ca Alex ar fi privat de omenie, generozitate si altruism daca va ramane copil unic. Chestiile astea le inveti de la parinti in primul rand.
crinnutz spune:
eu am fost sg la parinti si desi am avut perioade in care preferam sa ma joc sg, in adolescenta mi-am facut multe prietene si prieteni dragi pe care ii mai am si astazi...nu vad niciun impediment, daca e sg sau nu, un copil trebuie sa fie mereu in atentia unui parinte si daca el te percepe ok, inseamna ca poate fi deschis fata de tine...si atunci poti sa-l ajuti cu sfaturi de socializare etc..