Copilul singur la parinti

Deseori auzim, ca un stereotip de altfel - ca un copil singur la parinti e obraznic, rasfatat sau egoist - exact sau numai ca urmare a faptul ca e singur la parinti. Vestea cea buna, sustinuta de studii de psihologie, este ca acestea nu sunt decat niste mituri. Studiile au demonstrat, de-a lungul cercetarilor, ca un copil singur la parinti are, in mare parte, acelasi comportament social ca primul nascut dintr-o familie cu mai multi copii. www.desprecopii.com/info.asp?id=2117" target="_blank">Iata sfatul si parerile psihologilor de la Desprecopii.com:

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

ralucajosan spune:

Buna ziua.
Eu provin dintr/o familie cu 2 copii (suntem doua surori) si pot sa spun ca, din punctul meu de vedere, este mult mai bine sa fie cel putin 2 copii. Nu stiu daca atunci cand am fost mica am realizat avantajele de a avea o sora, insa acum, cand suntem adulti, stiu ca nu as putea concepe viata fara sora mea. E singura persoana pe care pot conta intotdeauna, ne sprijinim in toate si este foarte bine ca si lucram in acelasi birou. Faptul ca am fost 2 ne/a ajutat tot timpul, ne/a dat curaj sa parasim impreuna firma la care lucram si sa ne deschidem un cabinet de avocatura impreuna (daca as fi fost singura nu cred ca m/as fi inhamat la asa ceva).
La orice problema ea e prima la care apelez si stiu ca ar face orice pentru mine, dar si pentru fetita mea (asta si in conditiile in care ea nu are copii, iar Alexandra, pe care a si botezat/o, a fost intotdeauna ca si fetita ei).
Intotdeauna am spus ca este mult mai bine ca in familie sa fie cel putin 2 copii si ma gandeam ca, daca o va ajuta Dumnezeu sa aiba un copil al ei, cei doi ar putea fi ca fratii.
Oricum eu ma gandesc ca, desi mie imi va veni foarte greu cu doi copii, este in interesul Alexandrei sa nu fie singura pe lume (mai ales ca si noi, parintii, nu suntem vesnici). Tocmai de aceea, ma gandesc ca, peste cativa ani, sa mai am un copil.
Asadar, sustin in totalitate ideea unei familii cu 2 sau chiar mai multi copii.
In ceea ce priveste fratii care nu se inteleg, desi, din pacate exista cazuri, cred ca familiile in care copiii se inteleg si se ajuta sunt infinit mai multe decat cele in care exista certuri si neintelegeri.

OanaP spune:

Depinde de fiecare copil. Daca ai un optimist ii va fi bine si singur dar si cu inca 10 frati.

Depinde de fiecare parinte. Daca isi va invata copilul sa priveasca partea pozitiva a orice ii va fi bine si singur dar cu inca 10 frati.

In ambele cazuri totul depinde de acel quality time. Restul sunt prejudecati.

Explicatia multor cunostinte personale de sex feminin e ceva de genul, avem nevoie de un back up in caz ca se intampla ceva, de parca al 2-lea copil ar fi o roata de rezerva. Bineinteles ca in timp se obisnuiesc si uita acea afirmatie. Intra in rutina a 2 copii si totul se multiplica.

Explicatia multor cunostinte personale masculine este ca de la 3 ani incolo se joaca singuri si "mai scapi si tu de ei". O afirmatie foarte "quality time".

Cristina_C spune:

Copilul unic, ajuns adult, nu ramane singur pe lume dupa ce-i mor amandoi parintii. Intre timp are propria lui familie formata din sot/sotie, copil/copii. Este bine si cu frati, dar nu inseamna ca este mai rau fara. Observ tendinta unora de a condamna parintii cu un singur copil si de a compatimi copiii singuri la parinti si nu este deloc OK.

danat spune:

Pe de alta parte, am vazut frati care ajunsi adulti si cu propriile familii (inclusiv influente) se instraineaza atit de rau unul de celalalt, ajuns sa se invidieze/ urasca, ceea ce mi se pare mai ingrozitor decat sa nu fi avut nici un frate.

Mirela sunt curioasa care e si parerea ta personala, avand in vedere ca si tu esti mama de copil unic

Eu nu cred ca un copil unic e musai sa fie rasfatat sau egoist...depinde mult de caracterul lui, desigur. Si vorba OaneiP un optimist nu simte neaparat nevoia unui frate, ci mai degraba isi va gasi compensari in alti prieteni sau alte preocupari.

mihaela_s spune:

Eu am tradus recent un articol scris ca urmare a cercetarilor psihologice pe comportamente. Il gasiti aici. Mie mi s-a parut foarte interesant.

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

Nicoleta spune:

Mihaela, foarte interesant articolul. Ca sora mai mare m-am regasit (partial) in descriere. Sunt casatorita cu un frate mai mare, asadar trebuie sa fiu foarte atenta la capitolul "pasiune" lol

----------------------------------------------------
Ai reusit? Continua! N-ai reusit? Continua!

mihaela_s spune:

Da, am gasit si noi multe asemanari(vad ca suntem la fel ...eu sora mai mare si sotul meu frate mai mare) . La noi se potriveste si la sora mai mica. Si la fetele mele li se potriveste cate ceva...plus ca am primit comentarii care spuneau majoritatea ca se potrivesc "tablourile" psihologice descrise acolo.

Si da, cum spunea si Mirela in prima postare, majoritatea copiilor unici se manifesta ca si primul nascut, dar spacialistii spun ca mai trebuie sa existe o conditie: sa fie diferenta de cativa ani intre primul nascut si fratii care urmeaza. Daca e diferenta mica intre frati, atunci cei doi cresc deodata si cel mare nu are cand sa simta perioada aceea de "copil unic" pana la aparitita fratilor.

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

Elena spune:

Nici eu nu cred in mitul copilului unic rasfatat si obraznic, singuratic si egoist. Nu zic ca nu poate deveni asa, dar la fel de bine poate avea aceste caracteristici si mezinul familiei, de exemplu sau mijlociul sau poate singura fata intre 2-3 baieti sau singurul baiat intre mai multe fete.

Mihaela, foarte interesant articolul! Insa mie nu mi se potriveste mai deloc- ca mezina familiei si nici fetei mele- ca si copil unic.

_
spune-mi ceva bun
perlute

cleo78 spune:

depinde de educatia primita, de la parinti. Parintii decid cum educa copiii: fie in mijlocul colectivitatii, cu alti copii de aceeasi varsta, sau chiar daca au frati - crescuti separat si egoist si exclusivist.

Depinde si de psihicul copilui. Sunt copii singurateci, care desi au multi frati si verisori alaturi - tot prefera sa se joace de singuri, intr-un colt. Si alti copii, care de la cateva luni, le remarci tresarirea si bucuria de a auzi voci de copii si a-i vedea.

Si mai e un factor care trebuie luat in seama: fiecare are drumul lui in viata. SSunt si frati aproapiati, educati echilibrat, dar fiecare cu alte pasiuni si pleaca pe drumurile lor.. cand se vad din ce in ce mai rar, si au familii/joburi ce le ocupa timpul... legaturile incet se racesc, nu mai sunt ca la inceput.


Fiica mea e genul de copil care sambata la 7 juma dim. vrea sa plece la gradinita. Eu, pe de alta parte -nu , mama tot timpul imi reprosha ca ma jucam singura in colt, sau ma ascundeam sub pat si ma jucam acolo (si adormeam acolo).


parerea mea, ca decizia de a avea 1 copil sau mai multi apartine parintilor: functie de puterea financiara, de timp, de cata dragoste au de oferit.


cetii articolul de pe blogul vorbele.wordpress . F. frumos studiat. Cel putin replica: "mezinul este cel care scapa de presiune " are o varianta traditionala auzita...ca primul copil e de proba. Stiu, urat zis. Morala este ca avem pretentii prea mari de la copii, de la cei din jur.. uitand sa iubim pe cei din jur asa cum sunt.

tingers spune:

Unii copii pot fi obraznici si nemultumiti indiferent ca e singur la parinti sau daca sunt mai multi frati.