Batrinei cu barba alba..in fata sfirsitului..

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Deus spune:

ce amintiri frumoase
pana la urma, acest subiect este doar despre iubire...multa si frumoasa

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ilinca_M. spune:

Vikinga, cum adica erau amandoi batranei cand s-au cunoscut? Deci numai Cooper a venit din Ro, Ricky era din Germania? Am ras cu lacrimi imaginandu-mi scena in care Ricky-l ciugulea plin de iubire pe Cooper in timp ce el maraia crancen dar imperceptibil pentru surzenia celui mic
Si eu mi-am imaginat uneori cum ar fi fost sa-i am pe amandoi de-odata, pe Manu si Picky...asa extreme...Picky era nevricos, cand venea cate o prietena in vizita, primul instinct era sa-l ia in brate, va dati seama, asa o creatura mica si dragalasha...Pana sa apuc sa zic eu ca nu suporta sa fie luat in bratze, nefericitele amice il luau pe sus iar Picky efectua un zbor zburlit si nervos de-acolo nu inainte de a le capsa bine de tot pacatoasele bratze care i-au ranit demnitatea...adica el e jucarie, sa fie luat in bratze?! El e urmasul leilor, cum spun chinezii! Desi in sinea lui ii placea sa fie mangaiat, cand il luam eu in bratze si-l mangaiam statea, dar maraia continuu (parca ar fi zis: urasc chestia asta, da'-ti fac o concesie:))) Daca primea vreun os de vaca (asta-i placea lui, caine adevarat:)) se punea cu el in mijlocul holului iar eu, daca vroiam sa trec, nu va spun ce spectacol era: ii ieseau ochii (si-asa bulbucati) din orbite, se zbarlea ca un punker si scotea niste sunete diavolesti, ranjindu-si dintii...neaparat trebuia sa apelez la parintii mei daca vroiam sa ajung la baie sau alta camera prin "teritoriul" lui...
Pe cand Manole...cand l-am luat, la aproape 3 luni, era de talia unui cocker adult bine-facut, daca ar fi vrut sa muste, n-ar fi fost placut. Am zis: ia sa-l testez, poate-i dominant ca Picky si atunci am incurcat-o. I-am dat un os mare, fiert, cu multa carne de vita pe el. Cand a dat sa se-apuce de el, am intins mana, cica sa-l iau. S-a oprit politicos cu o mutra:"vai, dar il vrei tu? de ce n-ai zis? ia-l linistita!" Ce sa maraie?! Ce sa muste?! I-am facut de cateva ori schema, dupa ce se apuca sa manance il intrerupeam sa-i iau osul...nicio reactie agresiva, numa blandete si usoara derutare:"pai il vrei sau nu? ca uite, am mancat deja din el".
Deus, scrie si tu niste amintiri cu Oscarii tai...sa scriem in paralel
Vikinga, daca si varsta ti-e cea trecuta la profil...atunci sirul coincidentelor continua:)))

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN!
Manole forever

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns DarkBendis spune:

Amintiri cu Eli ... multe... multe...

Ilinca, si eu am avut "probleme" cu un catel "dominant" in copilaria mea asa ca si noi l-am "testat" pe Eli in ceea ce priveste mancarea. Nici o problema. Puteai sa-i iei din gura osul de vita, nu se supara, ba chiar ti-l lasa cu o mutra ce parca spunea "pai daca-l vrei, ia-l, ca stiu eu ca mi-l dai inapoi sau imi dai altceva mai bun". Mai aiurea a fost cand a avut "musafiri", vecina isi adusese catelul de la tara, pe Tobica, o corcitura de soricar cu copoi. Asta, mai nehalit saracul, intrat pe usa s-a dus ata la blidul lui Eli si a terminat ce a gasit acolo, apoi i-a gasit osul si s-a pus pe ros. Eli l-a lasat o bucata de vreme si apoi s-a gandit ca totusi ciolanul e al lui, l-a dat el cu imprumut da' acum si-l vrea inapoi.Ala micu a marait urat ... la care Eli ( la 3 ani cantarea 62 kg) a facut un HAM din ala de a rasunat tot blocul - Tobi s-a retras cu coada intre picioare 3 pasi - si-a luat osul... si l-a pus bine la mine sub perna Asa, sa fie in siguranta Si apoi s-a intors sa se harjoneasca cu musafirul care, nemaifiind rost de rontaiala, s-a concentrat si el pe joaca.

Alta amintire ... tot cu vecina. Adica de data asta ne-am dus noi la ei la tara, era la inceputul lui ianuarie. Frig, zapada afara, foc in soba, masa plina cu bunatati, pahare pline cu vin si palinca, stat la povesti cu Eli cuibarit langa noi pe o laita. Asta pana cand deodata il vedem ca ciuleste urechile ca e cineva pe prispa ... venise preotul satului cu Boboteaza si in momentul in care si el si cei 2 cantori (sau ce erau) au deschis usa s-au pornit pe cantat... tare de tot. Ei bine, Eli a facut HAM si el si a sarit sa ... intampine musafirii. Care totusi au fost de alta parere... cantorii care ramasesera pe prispa au trantit usa si s-au proptit in ea, preotul care intrase deja in casa tragea de ea sa iasa afara. Mama si tata incercau sa-l potoleasca pe Eli care, catel prietenos care nu a muscat pe nimeni in cei 12 ani de viata, incerca sa il linga pe preot pe fata. Noroc ca s-au lamurit lucrurile repede (iar eu m-am retras cu Eli in alta camera) si a doua zi tot satul stia ca la familia X a venit in vizita un caine maaare si raaauuu, iar Eli s-a trezit cu petitori ( dom'doctor, va pot da un telefon cand intra cateaua mea in calduri sa-l aduceti pe dulau ca ce pui faini o sa faca guda mea cu el!)

Vikinga, ai mei si-au luat de data asta catel de talie mica, bishon maltez. Le e mai usor si lor (nu sunt oameni prea tineri si stau la apartament) si copiilor ( Mister al meu de 1 an jumate si verisoarele lui de 3 ani si ceva).





Dark Bendis
& Hogmanay Baby (31.12.2008)


"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Deus spune:

mama mea, statea pe balcon si prin fata blocului a vazut o dra cu un sorecar (teckel puiut mic in brate)...a strigat la ea si a intrebat-o ce face cu puisorul : "il duc la tara"...mama l-a cumparat pe loc si din clipa aia Oscar sr a intrat in viata noastra pentru 17 ani.
Era pofticios, latracios, cred ca toata viata a crezut ca este de talie mare si are puteri uriase, manca guma de mestecat, ciocolata, lebenita si banane:-))))
Uf Doamne ce au trecut anii...toata tineretea mea mi-a fost alaturi...
au trecut deja ani buni de la moartea lui si sufar ca un caine si plang de cate ori scriu sau vorbesc despre el
aici se vede cat de superb a fost si este, in sufletul meu
http://oscarfriends.wordpress.com/

alt catel care a plecat Aschiuta...teckel sarmos, manca varza murata, musca strainii si era o putoare cronica:-)))

alt catel care a plecat,Fetita - cainele de la bloc ( eu aveam 3 in apartament ), de trei ori am recuperat-o de la ecarisaj, am castrat-o si vaccinat-o, ma iubea si am iubit-o foarte mult

si Oscar jr (15 ani) aici o poza cu dragutul de el
http://www.de-azi.ro/la-multi-ani-oscar-jr/


si aici intreaga colectiehttp://www.de-azi.ro/prieteni-de-suflet/ unii nu mai sunt si am in plus inca 3 pisicute

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vikinga spune:

Ilinca atitea coincidente intre noi si totusi, din pacate, o mare diferenta. Tu ai fost mereu alaturi de Manole, in schimb ce eu am plecat. In primii ani ma intorceam constant, ba la 2 luni ba la 3, ba stateam cite 6 luni in Romania pina cind am plecat de tot atunci cind m-am casatorit. Cu Aldo mic m-am intors de vreo 3 ori si pe urma am reusit sa-l aduc pe Cooper aici. Imi e ciuda ca exact cind lucrucurile se asezasera cum trebuie, adica era ilegal aici dar nu erau deloc probleme, cu toate ca sarea in ochi asa un ciine, pe urma si cei doi catei au trecut de perioada de acomodare, era totul super bine, ne descoperisem impreuna locuri de plimbare frumoase, eu imi facusem un program bun cu ei doi si copiii mei si numai ce bine era ca uite s-a dus.Regret ca am pierdut timp incercind sa-l aduc aici legal, telefoane, scrisori la judecatoria de land.. asa au trecut 2-3 ani, pina cind am zis o fi ce o fi il aduc aici si nu-l declar. Riscul era sa platesc tone de amenzi, probabil mi l-ar fi trimis in ro, insa cea mai mare problema era sa-l bag in germania. Si povestisem ca am resuit sa-l aduc prin Danemarca, acolo-s mai lejeri, nu fac atita teatru. De fapt acolo-s regulile altele in privinta ciinilor din rase considerate periculoase. Aici is vreo 6 rase total interzise in privinta aducerii lor pe teritoriu german, nici macar in vacanta.Lui i-a fost bine si in Ro, ai mei l-au iubit ca pe altceva dar pt el, eu am ramas iubirea cea mare, in dorul meu intorcea capul dupa toate fetele blonde mai inaltute intilnite pe strada.L-am adus aici exact acum 3 ani, avea 7 ani jumate si cum in dreptul rasei lor sta nemilosul maxim de ani de 8-9 ani, el era senior. Ricky e ciinele sotului meu, l-a luat din Spania acum 15 ani jumate, era pui mic mic si statea la vinzare impreuna cu fratii lui, intr-un acvariu, golit de apa bineinteles. Si cum mama sotului e din Spania, are si familie mare acolo, isi faceau vacantele in voie, si cum e traditia locului se plimbau seara inainte de cina pe strazile cu magazine, restaurante si uite asa acvariul se tot golea si exact catelul cel mai pricajit pe care-l remarcase sotul din prima, a ramas ultimul. Era mic mic de nici doua luni si daca la inceput se inghesuia si se incalzea intre fratiori, acum era singurel intr-un colt de acvariu. Dupa trei zile de stat singurel acolo, sotul a intrat in magazin, l-a luat in brate, Ricky a facut pipi pe mina lui si gata asta a fost declaratia de amor pt eternitate:). Cind l-am cunoscut pe sot il avea pe Ricky, era la virsta maturitatii, era sprinten si galagios si intre noi a fost din prima mare dragoste. Eu l-am adoptat imediat in dorul lui Cooper si Ricky s-a amorezat iremediabil de mine pt ca gateam. Sotul burlac prin restaurante si mincaruri take away ori ceva rece de prin frigider si la mine mirosea a ceva cald si bun si asta a fost.Cind Cooper a ajuns aici, Ricky avea 12 ani jumate, incepusera sa se vada semnele batrinetii, a avut si el problemele lui, dar le-a fentat dibaci:). Idiopatia de care pomenisem e de fapt a lui, suna cum suna, stiu, ne-am amuzat si noi teribil, insa in termeni medicali ar insemna pe scurt "degeaba ori necunsocut". Acum doi ani a inceput sa-si tina capul pe o parte, un ochi i se afundase in orbita, isi pierdea echilibru des, pe scari cadea, de-i dadeai ceva din mina musca pe de laturi, din zbor nu mai reusea nimic sa prinda ba cadea si el gramada linga bucatica in cadere. Sotul l-a dus in Hamburg unde e o mare clinica veterinara f cunoscuta, are 18 dr, l-au analizat pe toate partile, pt unele examene medicale nu a fost apt, ca trebuia sedat si nu se stia de se mai trezeste din anestezie si uite asa diagnosticul lui a fost Horner Syndrom, puteau fi trei cauze, din care una tumoare la creier, una nu mai stiu si o a treia: cauze idiopatice. Ricky iar a tras lozul norocos, cum a venit boala asa a si trecut, fara medicamente fara nimic.Si a mai avut asa probleme de gen. Ce e permanent de citiva ani la el e artroza, a terminat toate tratamentele normale, acum numai pe "viagra" de care-i povestisem Lilandei, mai face fata. Dar si asa numai in gradina, afara oboseste repede si schiopata rau, dar aici in gradina dupa o tableta din asta sare iepureste si latra tot ce prinde la gard.Frumoase povestile ciinilor vostri, imi incinta sufletul.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ilinca_M. spune:

Deus, 17 ani...ce longeviv...nici in visele cele mai frumoase nu as fi sperat atat pentru Manole...dar in sufletul meu visam macar 12 ani
Vikinga, am citit si inainte peripetiile tale pentru a-l aduce pe Cooper langa tine, nu conteaza ca ai fost si plecata, conteaza ca ultimii ani i-a trait langa preferata lui. Stiu ca dupa fazele groaznice cu pitbulli care au sfasiat un copil (de acum muuulti ani) au fost interzise multe rase in Germania (dogul de Bordeaux era strict interzis, in schimb ciobanestii germani, printre campionii la atacuri asupra oamenilor, nu erau pe lista cu "potential agresiv"...ma rog, e rasa de-a lor). Citisem ca dupa acel incident, oameni isterizati au ucis un dogue de Bordeaux aflat in lesa, la plimbare cu stapanul lui...si intr-un exercitiu de masochism tot imi imaginam cum ar fi fost sa mi se intample mie asta
Dar sa trecem la intamplari mai amuzante, cum a fost cea cu Eli
De la primul Craciun petrecut impreuna Manole a devenit mare "fan" brad, se infiinta sub brad inainte sa ne apucam de impodobit si acela era locul lui preferat pana-l despodobeam, acolo dormea, acolo medita, acolo mirosea romantic cate-un glob:))) Am o gramada de poze cu Manole sub brad, din 2001 pana anul trecut (cu o mica exceptie, veti vedea de ce:)).
Ei, in iarna lui 2007, intr-o dimineata de dupa Craciun, ma trezeste un zgomot infernal, va spun ca am sarit in sus cu parul maciuca...Fug sa vad ce explozie s-a auzit si-l vad pe Manole virand dinspre camera cu bradul, cu o moaca pe jumatate shocata pe jumatate spasita, cu capul plecat, pasul grabit si coada intre picioare...de-a lungul holului era instalatia de brad si in camera...bradul rasturnat care in cadere luase si candelabrul cu el si ala a sunat asa de tare. Reconstituind semi-profesionist scena mi-am dat seama ca sezand Manu seren ca de obicei sub brad, la ridicare i s-a agatzat instalatia in cap, in coada, de picior, habar n-am cu exactitate cert e ca a tarat tot bradul dupa el...
Ei, din clipa aia n-a mai vrut sa vada "in ochi" bradul (repus pe pozitii), l-a evitat cu ranchiuna, nici in camera aia nu mai vroia sa intre...Ei, lasa ca uita pana la anu', m-am gandit eu.
Pe naiba, anul urmator, de cum am bagat bradul in casa doar i-a aruncat o privire dispretuitoare si nu s-a mai apropiat de el...el, care atatia ani l-a adorat...degeaba, Capricorn incapatzanat, dom'le...
Dar anul trecut "a iertat" bradul, s-au impacat, a stat (nu chiar sub el, ci asa...mai distant) la poze cu bradul si fata mea...nu banuiam ca va fi ultimul lui Craciun

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN!
Manole forever

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vikinga spune:

Ilinca ce amintiri:) Am ris imaginindumi-l pe manole, mare si puternic facind de nevinovat atita taraboi:)) of dragul de el!Miine is 2 saptamini de cind Cooper nu mai e printre noi, inca e par de-al lui pe cite un colt de mocheta, pe nush ce leggingsi de ai mei cu care eram imbracata cind l-am dus la dr ultims oara, ori in masina chit ca aveam ceva de pus in portbagaj, la ultimele vizite la dr, fiind atit de slabanog si desirat, a reusit sa se strecoare in fata linga mine pe locul din dreapta:).Dar e mai bine daca pot sa zic asa..ne-am mai impacat cu situatia, ne e dor de el si cred ca o sa ne fie mult si bine.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dianad spune:

Nu am sa deschid un alt subiect...batranica mea pisica s-a dus aseara. Mi-am dat seama ieri abia ca nu e deloc bine- o operasem in urma cu 4 saptamani de un cancer mamar, reincepuse sa manance, se vindecase frumos- si ieri seara la 6 cand s-o iau sa plecam la doctorul ei, s-a zbatut, m-a zgaraiat si a murit in fata usii. S-a chinuit , biata de ea, ieri: o vedeam ca nu poate sta cu capul jos ca nu poate respira, de 3 zile nu mai putea sa manance mare lucru... probabil ca a facut o metastaza la plamani si asta a terminat-o. Am pierdut singura fiinta care m-a iubit constant si neconditionat, care avea nevoie doar sa ma uit spre ea pentru a-mi rasplati gestul cu inzecit mai multa iubire. O relatie speciala pe care de ieri nu o mai am.Am ingropat-o in parculetul din apropiere, deasupra i-am plantat floarea din ale carei frunze a tot rontait in vare asta... Nu credeam ca o sa ma doara atat de mult pierderea ei.DianaD & Alexandru

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marutzu spune:

sapt trecuta am eutanasiat pe cara ... lupoaica noastra de 10 ani. nu mai puteam suporta vaietele ei saracuta se vaita ca un om...mai kemam din cand in cand un veterinar si i facea un calmant se mai potolea un pik dar cand venea noaptea era jale iarasi pana la urma m a convins veterinarul ca mai mult sufera pt ca eu nu voiam sa o injectam. paralizaze si voma sange...nici nu pot vb despre asta . acum curtea e goala fara draga noastra caralitza....am oase ramase de la ciorbita lui pyty, ea nu stie ce se intampla are doar 2 ani si stie ca a plecat cara la padure si nu a mai venit dar oasele ce facem cu ele mereu ma intreaba marutza mea...grea e despartirea de animalul credincios care totusi ne apara curtea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carinablanca spune:

Buna ziua la toata lumea,

Ini pare tare rau de pierderile suferite de toate fetele de la acest subiect.

AM avut si eu un caine ciobanesc german, Oscar, care a murit la 12 ani in 26 iulie. Abia au trect 10 zile si citind la subiect mi-au dat lacrimile la povestile fiecareia. Atat de greu e sa pierzi un animal. Eu acum simt ca niciodata in viata mea nu o sa mai vreau un caine. Mi se pare prea grau sa il pierd.

Va pup

Carina de scumpete de in Maria (31.08.2009)

http://lb1f.lilypie.com/wr9Bp2.png

http://capy72.mondozoo.com

Mergi la inceput