Alaptam sau nu alaptam ?:
Raspunsuri - Pagina 3
andruta1 spune:
si eu sunt pentru alaptat in principiu, daca se poate, daca insa devine atat de stresant si obositor si nu mai este o placere in a-ti hrani bebelusul, mai bine ii dau lapte praf. este varianta mai comoda, recunosc, dar nu vad de ce sa ne chinuim atat de mult amandoi.
deyu_m spune:
Buna mamici. Eu sunt clar adepta alaptarii la san, atata cat se poate. Bebe al meu a papat la san timp de 4 luni exclusiv. Mi-a recomandat medicul de familie Galafor, niste capsule ptr stimularea lactatiei, care mi-a fost f de folos. Apoi am suplimentat si am intrat pe lapte praf. Am inceput pe Nan insa acum mi-a schimbat pediatru pe Novalac, au o formula speciala ptr constipatie , iar bebe suferea de asa ceva, acum e totul super! Mi-a si frica sa schimb pe o formula normala insa cred ca incet incet o sa introduc o formula simpla, probabil tot Novalac.
Deci da, pro alaptat natural !
magda550 spune:
Eu am alaptat exclusiv incepand cu prima ora de viata a fetitei mele. N-am avut ncio problema, am fost si norocoasa, dar am si citit o groaza despre alaptat inainte de a naste, stiam cam la ce probleme sa ma astept. Ba chiar momentele de alaptare (orele mai bine zis, in primele luni :D ) erau printre cele mai relxante si frumoase ale zilei, putea sa ma linistesc odata cu ea, dispareau toate frustrarile si supararile :)
larasarit spune:
Eu am trecut prin amandoua variantele, 
2 luni cu chiu cu vai dupa ce dr mi-a zis sa bag supliment si peste an.
N-am avut absolut nici o problema gen pompa, suplimente nu stiu de care..si legatura cu bebelusului de care spunea si Ilinca e divina. Nu a plans nici macar o secunda fara sa stiu de ce plange, mereu a spus ce isi doreste. Asa o comunicare cum am cu bebelusul meu alaptat de la doar cateva zile de viata nu credeam ca poate exista si nu-i deloc genul care sa lase de la ea,
e genul de "faci cum spun sau o incurci!"
LilianaR spune:
Asa e, comunicarea pe care o stabilesti cu pruncul e deosebita, iti faci o obisnuinta sa numai conteze nimic in afara de el, aici cred ca m-a ajutat si ca parinte alaptarea copilului meu. M-a format, m-a maturizat, m-a facut sa il asvult mai mult decat credeam ca poti asculta ce vrea sa comunice un copil de 4, 8 sau 11 luni.
Imi amintesc obsesia mea cu foamea lui; orice plans incepea, verificam daca ii e foame. E drept ca descopeream deseori alte cauze, dar in capul meu era mereu: vezi sa nu-i fie foame, vezi sa nu-i fie foame! :D Si a fost copil grasunel, peste medie, cred ca de-aia imi spuneau toti ca nu-i e foame.
Uitandu-ma inapoi, poate au dreptate, caci eu ma fixasem sa afc lapte incat mereu imi parea ca nu e indeajuns, chiar daca mai si lasam in frigidre uneori.
Pe de alta parte, asta m-a schimbat in sensul ca nu mi se mai parea important ca fiul meu sa intre intr-un tipar de mancare, greutate etc., ci sa manance cat are nevoie. Nu l-am indesat mai tarziu, nu ma stresez daca are 2-3-5 zile cand nu mananca, stiu ca m-a invatat el ca daca ii trebuie cere.
Acum are 15 kg la 2,5 ani, s-a mai desirat un picut, arata si el normal, nu indesat. :D Nu a mai luat in greutate cu acelasi avant dupa ce a decis sa se intarce.