Adoptia unui copil bolnav
Raspunsuri - Pagina 2
chris spune:
sunt multi in asemenea situatii, vreau doar sa ii gasesc, sa vedeti, ei ce zic?
am gasit un blog, o doamna, care desi stia ca e copilul cu probleme, l-a luat acasa, e topita dupa el, dar chiar si asa, uitati ce zice
"Sotul meu, coplesit, vrea sa ducem baiatul inapoi. Isi doreste un copil sanatos.
Si pentru cei pregatiti sa arunce piatra trebuie sa spun ca acum 3 ani fratele sotului meu, atunci in varsta de 20 de ani, a fost batut crunt de niste huligani si a ramas cu doar jumate de creier functionabil si condamnat la o viata dependenta de altii.
Sotului meu I se spune zilnic ca trebuie sa aiba grija de fratele lui toata viata. Pot eu sa-l condamn pentru ca e slab si recunoaste ca nu mai poate? Pot eu sa il dispretuiesc pentru ca nu se simte in stare sa aiba 2 persoane dependete de el toata viata?"
sursa: http://anne-desprenimic.blogspot.com/2010/01/declarat-nerambursabil.html
si da, doamna se lupta pentru copil, asa cum a facut si M., tot posibilul sa il creasca bine, l-a dus peste tot, dar acel copil a crescut, e mare, e puternic, e agresiv...
daca stiti o alta solutie, spuneti-o, nu judecati, ea asa a crezut ca asta e solutia... care ar mai fi alta? in afara de moarte?
mihuta spune:
Chris, n-am spus ca a primit bani, ci ca alti "parinti" de peste mari si tari in situatii similare au recurs la diverse metode de a scapa de copiii "indezirabili".
Eu pot sa inteleg ca situatia poate ajunge de asa natura incat sa fie nevoita sa asigure protectia unui copil prin gasirea unei solutii alternative pentru cel agresiv (internarea unedeva sa fie recuperata in masura in care se mai poate). Dar a returna un copil e cu totul altceva.
Autismul nu se diagnosticheaza la varsta la care copila a fost adoptata. Fenobarbitatul ar putea foarte bine sa fie cauza si nu tratamentul bolii. Faptul ca tineau copilul drogat nu inseamna ca acel copil era musai "bolnav" ci doar ca sistemul social care ar fi trebuit sa-l sustina l-a distrus. Si in spitale unde sunt copii abandonati se mai practica (ce trist) drogarea copiilor pentru linistea asistentelor. Asa ca dincolo de aspectul uman, etic, moral, nici macar rational nu are logica ce vrea femeia asta.
Ca nu mai suporta, ca are nevoie de ajutor, ca trebuie sa caute o solutie cat mai buna pentru toata lumea (cu prioritate pe drepturile ambilor copii), asta poate sa inteleaga oricine, dar ca ea cauta o solutie sa scape definitiv, legal si moral de un copil pe care l-a adoptat acum 13 ani, pentru ca nu mai suporta, asta nu o sa inteleaga NIMENI.
chris spune:
a incercat toate solutiile posibile, momentan fata e internata intr-un centrul special. dar cand implineste 18 ani, nu o mai tin acolo, o dau familiei inapoi, si nu sunt locuri in spitalele de specialitate pentru asemenea persoane. nu mai stiu care e statistica exact, dar sunt de genul de zece ori, de sute de ori chiar, mai multe persoane cu probleme decat locuri disponibile.
si atunci, ea la asta s-a gandit, nu neaparat a vrut asta, nu a stiut ce sa faca altceva.
si da, autismul nu se descopera asa repede, dar retardul? daca ea si-a dat seama ca nespecialista relativ repede ca nu e in regula, cu atat mai mult un specialist si-ar fi dat seama imediat.
Cygni spune:
mihuta sunt cazuri pe care, daca nu le cunoastem in amanunt, nu ni le putem imagina ca amploare si gravitate si atunci e mai bine sa fim toleranti cu ceea ce nu am trait. am cunoscut situatii inimaginabile, asa ca e bine sa nu spunem ca nimeni nu ar intelege sau ca niciodata o mama n-ar face cutare sau cutare.
chris spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Eu vad doar o mama disperata care nu gaseste o cale de iesire. Si nu as da subiectului -10 puncte, si nici nu as simplifica problema. Eu as da statul in judecata nu pentru anularea adoptiei ci pentru ca statul sa contribuie la plata pentru internarea copilului intr-un institut de specialitate. Pentru ca, din nefericire, acest copil reprezinta un pericol pentru el insusi, nu numai pentru cei din jur. Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi |
ei asta e, din pacate, unde sa o interneze? acuma e internata, dar nu e sigur ca o mai tin acolo, si dupa ce face 18 ani... ce mai face? ca a cautat spitale, institute, sa o interneze...
si da, asa e, e un pericol si pentru ea insasi
si va spun, cei de la directie nu vor sa dea toate datele, se lupta acuma sa obtina evaluari, fise medicale, iar de la centrul unde este internata acum, tot asa, nu vor sa ii spuna nimic de ea. ce mai ziceti de asta?
Cygni spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui chris a incercat toate solutiile posibile, momentan fata e internata intr-un centrul special. dar cand implineste 18 ani, nu o mai tin acolo, o dau familiei inapoi, si nu sunt locuri in spitalele de specialitate pentru asemenea persoane. nu mai stiu care e statistica exact, dar sunt de genul de zece ori, de sute de ori chiar, mai multe persoane cu probleme decat locuri disponibile. si atunci, ea la asta s-a gandit, nu neaparat a vrut asta, nu a stiut ce sa faca altceva. si da, autismul nu se descopera asa repede, dar retardul? daca ea si-a dat seama ca nespecialista relativ repede ca nu e in regula, cu atat mai mult un specialist si-ar fi dat seama imediat. |
ok, mai bine puneai de la inceputul subiectului lucrul acesta care e important si anume ca fetita e internata si ca mama respectiva cauta solutii pentru a rezolva situatia care va fi peste 5 ani.
doar cu spaga se gasesc locuri si uneori nici asa din pacate.
mihuta spune:
Gradul de retardul irecuperabil se descopera si mai greu, datorita mediului in care traiesc copiii (centre de plasament, orfelinate).
Deci solutia "mamei" este sa se spele pe maini de orice responsabilitate si sa lase copilul pe drumuri? Asta face o mama? Copilul e acum internat (atunci de unde pana unde e agresiv cu cel mic?) si ea se preocupa ca peste 5 ani nu va mai avea unde sa o tina asa ca vrea sa o arunce la WC si sa traga apa dupa?
Eu inteleg mai degraba ca aceasta femeie nu vrea sa-si riste noua familie (noul sot) asa ca vrea sa scape de copilul defect (a carei boala nu si-o asuma, ca a fost livrata deteriorata marfa).
Intrebarea este simpla, indiferent pe ce cale intra copilul in familie, drepturile acestuia sunt aceleasi, deci ce ar face mama daca si copilul 2 ar fi in aceasta situatie? Unde ar da-o ?
chris spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mihuta Gradul de retardul irecuperabil se descopera si mai greu, datorita mediului in care traiesc copiii (centre de plasament, orfelinate). Deci solutia "mamei" este sa se spele pe maini de orice responsabilitate si sa lase copilul pe drumuri? Asta face o mama? Copilul e acum internat (atunci de unde pana unde e agresiv cu cel mic?) si ea se preocupa ca peste 5 ani nu va mai avea unde sa o tina asa ca vrea sa o arunce la WC si sa traga apa dupa? Eu inteleg mai degraba ca aceasta femeie nu vrea sa-si riste noua familie (noul sot) asa ca vrea sa scape de copilul defect (a carei boala nu si-o asuma, ca a fost livrata deteriorata marfa). Intrebarea este simpla, indiferent pe ce cale intra copilul in familie, drepturile acestuia sunt aceleasi, deci ce ar face mama daca si copilul 2 ar fi in aceasta situatie? Unde ar da-o ? mami de Sophia |
iara incepem cu ce ar fi daca...
daca voia sa o dea inapoi, de ce nu a dat-o cand era mica? de ce s-a chinuit sa creasca si sa ii ofera tot ce a putut, sa o duca la recuperare, la doctori?
si da, acum este internat, dar nu era, copilul cel mic are 4 ani acuma, a stat destul timp cu el, isi aduce aminte si acuma, de cand avea 2 anisori cum l-a batut sora lui...
dar interesul celuilalt copil cine il apara? el nu are drepturi? el nu trebuie sa aiba un viitor?
fata e "pazita" 24 din 24, cititi aici
http://www.realitatea.net/o-romanca-vrea-sa-renunte-la-fetita-adoptata-cu-zece-ani-in-urma_710714.html
nu e un copil bolnav blandut, e un pericol, asta nu vreti sa intelegeti
mihuta tu nu vezi decat ca o mama vrea sa isi abandoneze copilul. asta vezi tu si pace.
dar de detalii nu ti cont.
ma rog, fiecare crede ce doreste...
chris spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Cygni
ok, mai bine puneai de la inceputul subiectului lucrul acesta care e important si anume ca fetita e internata si ca mama respectiva cauta solutii pentru a rezolva situatia care va fi peste 5 ani. doar cu spaga se gasesc locuri si uneori nici asa din pacate. "Children do not need to be made to learn about the world, or shown how. They want to, and they know how." |
da, momentan este internata, dar nu se stie pentru cat timp... poate maine o sa i-o dea inapoi, nu peste 5 ani.
Jeff spune:
Cat de usor ne e sa-i juedcam pe ceilalti...incredibil...
Daca fiecare dintre noi am fi pusi intr-o astfel de situatie am simti ca am fost inselati, sunt convinsa.
Nu o cunosc pe femeia aceasta dar ma gandesc prin cate a trecut saraca sa ajunga totusi sa dea inapoi statului copilul.
Eu as da statul in judecata pentru inselaciunea la care am fost supusa, as cere daune morale si va asigur ca femeia le-ar primi, acum sau peste cativa ani la o instanta internationala. Nu e normal ce s-a intamplat. Cand adopti un copil- ma gandesc - ca il adopti ca sa te implinesti ca femeie, ca familie, sa te bucuri de viata, de o sansa noua nu sa te chinui. Sunt de asemenea, de admirat persoanele acelea care infiaza copii cu probleme DAR acestia isi asuma acest lucru, o fac pentru ca vor.
Nu ma gandeam sa raspund la acest subiect, nu mai postez decat foarte rar pe acest forum, din pacate, printre persoane rezonabile si care chiar au ceva de spus, pe aici sunt foarte multi oameni dezechilibrati, ma iertati ca o spun, frustrati care nu fac decat sa comenteze ca sa le mai treaca timpul... Am postat insa pt ca ma gandesc la varul meu, intr-o situatie similara cu Mihaela, o va interna zilele aceste pe mama sa intr-o institutie specializata pt ca pur si simplu nu mai face fatza. Matusa mea are acea maladie A. care nu potea fi vindecata si care a transformat-o in cativa ani intr-o fiinta agresiva, periculoasa. Varul meu a facut deja un preinfarct, poate muri el de epuizare, il inteleg si ma gandesc ce decizie groaznica are de luat.
Asa ca..inainte de a da cu pietre, incercati sa mergeti - cum zice proverbul - o mila in bocancii celui pe care il judecati.