N-AM CURAJ SA CONDUC (11)

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns monalac spune:

ma inscriu si eu in club....nu mi am dorit niciodata sa fac scoala de soferi,am o frica teribila de accidente ,dar acum 2 saptamani....am terminat scoala de soferi....!!!!n am avut de ales,m a batut sotul la cap pana m a convins...
saptamana viitoare imi bag dosarul,dar mi e o frica teribila de traseu..nu ma pricep la parcari,pt ca am prins numai ore pe gheata si instructorul n a riscat sa si avarieze masina personala,asa ca mi a aratat o sg data..si cam atat...acum o sa merg cu sotul in poligon sa exersez...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paula2003 spune:

Eu am curaj sa conduc. Sunt o blonda tupeista in tafic si ma mandresc cu asta. Conduc super bine si dau clasa multora la felul meu de a conduce. In 10 ani nu am avut nici un accident. Daca am probleme arat ca sunt blonda si tot ma bag
Curaj si mult tupeu daca vrei sa fii independenta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zna23 spune:

Buna fetelor,ma alatur si eu clubului vostru.Am permis de 5 ani si cu toate astea nu cred ca am condus de 5 ori:p Recent am mai luat niste ore de conducere,tipul m-a asigurat ca ma pot descurca singura in trafic dar nu am curaj sa ma aventurez.Caut mereu scuze pentru a nu conduce..credca si din cauza ca il am pe sotul meu care ma duce si aduce oricand am nevoie...:)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eumada spune:

Buna fetelor.....hop si eu daca ma primiti....
Am permis auto din 1996,am facut scoala pe dacie veche..1310,am condus pana in 2000 dacie apoi un ww apoi un matiz in 2003apoi ford fiesta apoi skoda fabia,apoi ford focus sedan,care e si acum....
Probleme nu am avut niciodata simt ca atunci cand ma urc la volan sunt una cu masina...nu am avut niciodata multumesc Celui de sus nici un incident..dar am condus.sunt din categoria semismecheri de trafic..nu sunt numai sofer de duminica....de fapt am avut tot timpul masina..personala....
Faza e ca toate celelalte de pana acum sunt micutze,stiti si voi......maxim 3. metri lungime..asta are 4.5 metri lungime si 1.7 latime....e mare si sunt alte repere....m-am simtit emotionata prima data,apoi...tre` sa am grija doar sa nu o pocnesc...
Am citit despre temerile voastre...dar sa stiti ca dispar doar daca conduceti..asa ca trebuie sa te urci la volan..si singura nu cu cineva..or sa va injure or sa urle...o sa ajungi la destinatie....si va fi din ce in ce mai usor...trebuie sa aveti curaj mai fetelor....frica e invinsa doar daca o infrunti..
Bine ca instructorul meu spunea ca trebuie sa ai si ceva pentru asta....nu toata lumea are acel ceva..e ca si pentru medici pentru mecanici...oricum suoer tare subiectul...


Madalina de minunica Eva-Maria 14.08.2009

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eumada spune:

a si inca ceva...

Cine a condus dacie 1310..atatea erau aparute...nci macar solentze nu erau stie sa se descurce cu orice masina....

fetele si nu va mai fie frica frate...o masina buna tre` sa aiba frana....

aia conteaza....


Madalina de minunica Eva-Maria 14.08.2009

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monalac spune:

..eu am picat la traseu,desi la sala am facut 26 de puncte..insa,n am stiut sa fac parcare si cand am dat cu spatele am intrat in bordura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paula2003 spune:

Prima masina a fost un brec 1310. Pot spune ca imi amintesc cu palcere de acesta masina doar pentru ca m-a ajutat cand aveam cea ami multa nevoie de bratele cuiva (avea fetita si nu mai puteam sa o car...).
Ma amuz si acum cum stiam tot ce trebuie sa fac, sa pun ulei, sa schimb piese, sa suflu in diverse...sa incarc bateria, sa schimb bateria. Daca aveam ceva de carat, sotul nu putea sa o conduca(avea una mai buna si nu dacie) si eu caram marfa cu el pasager.
Cat am plans cand am vandut masina asta, am pus suflet in fiecare piesa, tabla, roata....dar a venit vremea sa o schimb pe una mai moderna, buna.
Imi amintesc cu nostalgie de ea si cu un zambet cum intra in viteze, cum demara....



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns co_dana2007 spune:

daca cineva ma vede ....mi-e frica si sa ma gandesc si ma oftic pt ca am masina in curte de fapt doua si plec cu copii pe jos la gradi!
ajutor
!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anemona spune:

Cand citesc subiectul asta ma vad pe mine acum cativa ani. Mi-am luat permis in 1995 si, dupa ce am condus aproape 2 ani, sotul a preluat masina familiei si mie mi-a placut atat de mult in dreapta incat acolo am ramas. Pana acum vreo patru ani cand m-am decis sa reiau condusul (dupa 10 ani de pauza:). Dar de la vorbe la fapte era un drum ff lung. M-am dus prin politehnica sa conduc in liniste, dar era jale. Nu mai reuseam deloc sa merg. Pana cand am primit o masina de la srv (caci, normal, scrisesem in cv ca am permis ) si m-am trezit ca trebuie sa plec acasa cu masina. Ehe, ce aventuri. Eram cu pulsul 180 si transpirata si rosie grena la fata. In fine, am ajuns... A sunat seful sa vada daca mai sunt in viata :))
Dupa cateva luni m-am decis sa imi iau masina mea (ca pe aia o mai imparteam cu o colega si incepusem sa ma obisnuiesc iar sa stau in dreapta si s-o las pe ea). Si cand m-am vazut eu cu masina nou nouta... mi s-au taiat picioarele de frica sa n-o busesc. Si azi asa, maine-asa, m-am obisnuit. Acum merg fluierand, imi place la nebunie si ma descurc peste tot prin oras. Am si fost nevoita zilnic sa merg in alta parte si a trebuit sa invat mai cu harta, mai cu GPS, sa circul peste tot. Ma rataceam, ma desrataceam si mergeam mai departe.
Cine vrea sa conduca, dar ii e frica, le sfatuiesc sa ia masina si sa plece cu ea, numai megand se invata. Dureaza ceva timp pana trece teama si emotia. Si pana la urma veti reusi cu siguranta. Dar trebuie sa vreti !
Succes si curaj !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mgabi spune:

Buna.

Pentru mine rolul de copilot a devenit o obisnuinta. Sunt suparata pe mine si ma lupt cu mine sa depasesc momentul de a rrelua sofatul. Am permis de 18 ani, dar de 4 ani somez la sofat. Copilul cel mic m-a mutat pe locurile din spate. Si cand ma gandesc ca ii dadeam lectii sotului cand am cumparat prima masina (Dacia 1310) si el trecea prin aceleasi momente ca si mine. Cand il rugam sa conduca gasea o scuza ca "lasa pe maine, azi nu sunt in forma". Acum nu stiu ce se intampla cu mine numai am chef cand el ma roaga sa mai conduc si eu gasesc scuze tot timpul. Am incercat vara trecuta sa conduc pe un traseau mai lejer, am trecut am tremarand peste moment. Tragic este ca se uita, se pierde indemanarea, nu de tot, dar numai ai aceeasi experienta si iti este teama de trafic.
Incerc sa-mi fac curaj si ma pun pe treaba in acest an, gata

Mergi la inceput