Semne ale autismului

claudytza spune:

Multumesc din suflet pt sfaturi,maine e o zi destul de importanta astept evaluarea lui Paul Morosanu,cu siguranta ma va indruma exact ce sa facem,stiu ca am gresit,fac zilnic cate ceva,merge destul de greu zici ca vb araba,il apuca crizele ,da din picioare daca nu-i dai ce vrea.A inceput sa manance singur biscuiti,ii pun bucatele mici pe masa si vine sa-si ia ,la inceput imi dadea mie sa-i bag in gurita....acum e stapan pe situatie,e haios,mai si rad ...de necazurile mele.Va vreau alaturi de mine,imi e tare greu mai ales ca relatia cu sotul meu scartaie cam tare si e o totala lipsa de comunicare.Stiu ca Dumnezeu nu ma v-a lasa,voi lupta pt minunea mea.Va multumesc inca o data si va tin la curent,multa sanatate puiutilor nostrii.

claudytza spune:

Am trecut si peste ziua X,nu se poate pronunta exact,sunt tulburari de dezv,autism nu poate spune nimeni.A zis sa lucram acasa,nu putem face ABA,e prea mic si nu e inca cazul.Aceste intarzieri ar fi de la TV,lipsa comunicarii etc.Imi e teama acum sa stau linistita,adica sa nu fac nici o terapie.Nu stiu cum e mai bn,si de 2 zile are o stare de agitatie nu vrea sa facem mai nimic,e marait,plangacios(mai vin si ceva dintisori).Poate sa gasesc un alt psihoterapeut sa-si dea o parere despre evaluarea lui.Incotro sa o iau si ce sa mai fac.Poate ca si eu vreau evolutii imediate,il vreau normal,imi e tere greu...va pup si sanatate puiutilor nostrii

mihaela77O spune:

Claudytza,niciodata nu e copilul prea mic pt a lucra cu el,terapia o adaptezi,in functie de varsta copilului si nevoiele lui!

asa m-am luat si eu dupa un doctor,care mi-a zis nu face terapie cu el,nu are nevoie...si acum regret enorm ca l-am ascultat!timpul este cel mai mare dusman al unui copil,fie el si doar suspect de autism!
iti doresc mult succes!si mai cere opinii specializate,nu te multumi doar cu cea oferita de paul morosanu!

MIHAELA DE ANDREEA(03.04.1997) SI MIHAITA(25.09.2003)
Blogul lui Mihaita
Vreau Sa Nu Mai Fiu DIFERIT
A&M


Viata...

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Vara%202011%20amintiri%20de%20vacanta&page=17" target="_blank">Avem poze in concurs,daca va plac,votati-ne!mh1 si mh2!multumim!

vn_edelweiss spune:

Buna seara tuturor,

Mihaela tu ma cunosti O sa ma prezint un pic pentru cei care nu m-au citit pe forum. Am o fetita, la noi problema este de natura genetica, de aici se trage totul, decalaj in dezvoltare, retard psihomotor, de limbaj si as zice eu tulburari de comportament.
Pana acum doctorii se feresc sa pronunte cuvantul autism, si chiar nici eu n-as zice ca are un autism clasic, poate ceva atipic...dar mai degraba as spune tulburari din sfera autismului
Fetita mea are trei ani, la trei ani, se joaca mult, activitati cu finalitate in general, psihomotricitate fina, puzzle, incastrari, carti, dar si jocuri simbolice, de asociatie, plastilina, colorat etc
Problema noastra este ca Emma se deconecteaza de la realitate adesea, pare ca vorbeste cu o persoana imaginara, pare in lumea ei, dar momentele sunt de scurta durata. Tocmai ce am facut un EEG, sper sa ne ajute cu ceva. Apoi, tulburari de somn de ceva vreme, terzit noaptea, cateodata se lasa cu scandal, plans fara lacrimi, urlat, fara sa stim de ce, acelasi lucru face si dupa siesta de dupa amiaza, cateodata pur si simplu vine in patul nostru sau se culca pe jos
Crize de plans, de tipete avem zilnic, psihologii ne au vorbit de intoleranta la frustrare pentru ca inca nu comunica (cateva cuvinte nu mereu adapatte). Dar cateodata momentele colerice nu sunt justificate, nu intelegm noi de ce...Si de cele mai multe ori se loveste, cu pumnul in cap sau cu capul de pat, de exemplu sau de carut daca se afla in carut
Se loveste in fata televizorului, daca trece cineva pe strada si ea este in carut, daca cineva alearga, daca taica su iese din camera (dar nu mereu), totul estefluctuant... cateodata nu are reactiile acestea
Pentru facem reeducare, psihomotricitate, psiholog, logoped, am inceput o metoda de comunicare Makaton si Pecs, o sa incercam sa ii facem o evaluare la un spital sa vedem adca intr-adevar are nevoie de psiholog ABA
O sa incerc sa o inscriu la un fel de cresa si sa pregatesc incadrarea intr-un mediu scolar pentru anul viitor, ne asteapta o perioada grea, de care mi-e teama. De cand sunt aici am auzit numai un cuvant care mi se repeta in mod obsesiv : socializare ca si cum asta ar fi cheia
Stiu ca ii ajuta sa imite sa fie cu alti copii dar trebuie sa reusesc sa trec pragul, sa pun deoparte nelinistea enorma ce o resimt
In acest moment, nu respinge alti copii dar nici nu pare sa vrea sa se joace cu ei, nu este agresiva cu ceilalti, numai cu ea este agesiva
O sa va mai citesc si o sa va mai scriu
Am citit si eu despre fiecare in parte, si intr-adevar, Mihaela are dreptate, stimularea copilului conteaza foarte mult, indiferent de varsta, putem sa facem activitati cu ei. Un copil suspect de autism trebuie smuls din lumea lui.
In Franta nu se da nici un tratament, nici macar homeopat, noua nu ni s a propus nimic, singurul tratament sunt terapiile, logoped, psiholog etc
Numai bine

columbiana spune:

un documentar foarte interesant despre autism, in franceza din pacate:

http://www.christopheungar.ch/PAGES_TV/TV_autisme.php

Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

asteryaro spune:

Draga mea ,
Sper ca intro buna zi toata tristetea ta sa se topeasca, sa se micsoreze, sa dispara...
Acesti copii (cu tulburari din sfera autismului, de orice forma) parcurg etape, si vorbesc din experienta cu baietelul meu, Razvan.
Din fericire, eu am mers orbeste inainte, nu m-a putut opri nimeni (de genul "lasa, ca-i mic, ca-i baiat.....") si pot sa spun ca faptul ca traiesc in Romania mi-a fost marea sansa. Aici am putut sa fac ceva pt. copilul meu, sa deschid usi, sa inchid cand a fost nevoie, sa gasesc terapie si altele.
Multumesc din nou Mihaelei77O pt. ca m-a indemnat sa ajung la medicul care ne trateaza de 3 ani si jumatate. Multe dintre voi stiti povestea noastra.

Ce vroiam sa mai spun, pt. ca am vazut ca ai mentionat tratamentul homeopat.
Dr. Naghiu (medicul nostru curant) ofera consultanta si pe mail si la nevoie poate sa va precrie remedii homeopate, presupun ca poti cumpara produse de BOIRON, nu? Am o prietena care asa procedeaza si din cand in cand ii achita c/v unei consultatii in cont.
Eu personal spun DA homeopatiei, si nu doar de dragul de a vorbi discutii, ci chiar vazand efectul asupra fiului meu.
Baietelul meu a recuperat uimitor retardul specific, si cu ajutorul remediilor. In paralel, a mers la cresa (da, socializarea este o alta cheie de aur a problemei si DA, te inteleg cand simti atata neliniste si nesiguranta doar la gandul de a-ti duce fetita printre straini, si sa nu-i mai fii aproape, chiar si numai pt. cateva ore, am trecut prin aceasta etapa si a fost dureros fizic pt. amandoi, dar a fost o etapa, care a trecut, si ne-a ajutat f. mult, evident).
Apoi a mers la gradi, acum este grupa mare, anul viitor va merge la clasa 0 unde sper sa se descurce, sper , ce-i drept.
L-am purtat cu mine peste tot, am avut si noroc de cateva prietene-mamici (putine dar bune ) care nu m-au ocolit, ci m-au tinut aproape de ele. Mie mi-a fost mai usor pt. ca eu sunt o persoana ff comunicativa si deschisa si am putut sa vorbesc despre drama mea si nu m-am inchis in mine.
In fine, orice sfat de natura practica ai avea nevoie, nu ezita sa intrebi. Stiu ca suna steril oarecum, dar pe mine m-a ajutat enorm sa citesc aici, pe forum, din experienta lui bird70, rrox, roxy si a altor mamici.

bird70 spune:

Claudytza,
imi amintesc cat de greu mi-a fost cand am primit si noi diagnosticul. Desi ma asteptam, desi stiam si cititsem foarte multe despre autism, cred ca undeva in fundul sufletului am sperat sa mi se spuna ca exagerez, ca e doar un copil rasfatat, ca am gresit cu ceva in cresterea ei. Cateva zile nu am fost buna de nimic. Apoi mi-am zis ca nimic nu s-a schimbat, e acelasi copil pe care il stiu doar ca acum inteleg de unde vin anumite probleme. Eu am ales sa IMBRATISEZ aceasta latura a ei nu sa o combat. Noi nu am facut ABA, eu nu sunt de acord cu ABA si am probleme cu etica metodei. Asta nu inseamna ca nu e eficienta, doar ca eu si multi altii, nu suntem de acord cu ea. Fiica-mea a facut 2 ani de logopedie si merge la scoala la psiholoaga sa discute cu ea despre relatiile cu alti oameni, socializare, etc. Eu am citit foarte mult pe wrongplanet, un forum pe care ti-l recomand daca stii engleza, unde scriu adulti autisti despre experientele lor, unde scriu parinti autisti si parinti NT cu copii autisti. Noi, astia 'normali' credem ca autismul trebuie combatut, tratat, eradicat, dar atunci cand adultii autisti au fost intrebati daca ar lua o pastila minune care le-ar vindeca autismul, majoritatea au spus NU . Eu nu as da pastila asta fiicei mele. Fiica mea e perfecta asa cum e si iubesc fiecare bucatica din ea exact asa cum este. Eu o invat sa fie mandra de ceea ce este, sa imbratiseze diferentele, ii arat latura pozitiva. Poate suntem noi norocosi dar de la un copil care nu vorbea la 2 ani si care se tavalea si tipa jumatate din timpul cat era treaza, a ajuns la 9,5 ani sa termine clasa a 4-a cu rezultate foarte bune, a reusit sa tina o prietena (cu suisuri si coborasuri, cu interventii ale psiholoagei si profesoarei ), a fost plecata 3 zile in excursie cu scoala (si asta a fost o realizare fantastica) si 5 saptamani in Europa cu noi. Pentru mine cel mai important e ca e fericita.

Ce te sfatuiesc eu este sa incerci sa privesti problema si din perpectiva copilului sau adultului autist. Autismul nu se trateaza va fi acolo cu copilul tau toata viata. Lucreaza la problemele pe care copilul le are dar incerca sa nu faci copilul sa fie rusinat sau sa se simta inferior ca este autist. Nu incerca sa ascunzi autismul ca pe ceva rusinos. Nu spune de exemplu: nu da din manute ca zice lumea ca esti intr-o ureche (spusa ficei mele de o ruda binevoitoare) ci explica copilului ca majoritatea oamenilor gasesc asta iritant si ciudat si daca pot sa incerce sa nu mai faca asta in public.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

vn_edelweiss spune:

asteryaro, multumesc mult pentru mesaj, imi face bine sa citesc experienta altor mamici, ma bucur ca sunteti mai bine. As vrea sa incerc si un tratement homeopat, nu cred ca avem ceva de pierdut.
Am facut azi si primul pas catre o cresa pana anul viitor cand sper din suflet ca o sa mearga la scoala. Si eu sper un miracol, dar e prea dureros.
La noi problema e de natura genetica din pacate ..Si noi speram, e tot ce ne ramane
Va doresc numai bine si sper sa ne mai citim sis a auzim numai de bine.

vn_edelweiss spune:

bird70, pot sa va inteleg punctul de vedere...
Noi nu avem inca un diagnostic de autism, poate sunt doar tulburari de comportament, ceva este...Eu ca parinte vreau sa o ajut sa fie autonoma intro zi, sa vorbeasca, sa se descurce, eu nu stiu cat o sa fiu acolo pt ea...Nu stiu cum este ABA pt ca nu am practicat, nu stim nici noi ce vom face inca, dar stiu un lucru psihanaliza nu ma ajuta cu nimic.....Fetita mea merge intr un centru unde vedem un psihomotrician, logoped si pisholog care ma analizeaza pe mine si o observa pe ea ...Nu avem nimic concret cum sa o las sa continue sa se loveasca cu pumnii in cap fara sa fac nimic, incerc tot ce pot, si apoi decid ce e bun si ce nu...in functie de cum reactioneaza fetita . Nu mi permit sa zic NU la nimic. Noi am decis sa lasam balta centrul, sa o inscriu la cresa, scoala etc sa vada fete sa fie intr un mediu cat mai normal, departe de psihologi.
Bineinteles ca o iubesc mai mult decat orice pe lumea asta si eu o accept asa cum e, dar ceilalti, dar societatea, dar cei care se uita urat pe strada, in parc, in centrele pt copii ??? Nu o sa fiu acolo mereu si asta ma innebuneste. Si tot ce vreau e sa nu sfarseasca intr un spital psihiatric, ci sa fie un adult autonom, tot ce vreau e sa vorbeasca, sa inteleaga, sa rationeze
Societatea asta e o jungla pt ei, daca am traii intr o lume ideala, un paradis udne nu sunt reguli de respectat...oricum, fiecare autist e diferit, unii copii autisti reusesc sa aiba o viata normala, altii sunt foarte atinsi

vn_edelweiss spune:

claudytza, iti inteleg suferinta...si eu am un sot ceva mai indiferent, nu prea se implica, eu sun peste tot, eu ma ocup de tot, si sunt intro tara straina
Atat ca are incredere in deciziile mele, nu ma contrazice, vede ca ma informez, ca ma interesez, ca ma implic...
deci, din experinta mea de copil cu probleme de genul asta (nu stim inca exact daca sunt tulburari din sfera autista sau nu) banuiesc doar eu...ca ceva este :
- nu l mai lasa la televizor, nu ajuta cu nimic, eu o mas las pe fimea acum la trei ani din cand in cand dar evita pe cat poti televizorul
- implica l cat mai mult in activitati, e mititel inca, stimuleaza l, joaca te cu el cat mai mult, canta i citeste i, jucati va puzzle, cubulete, incastrari de obiecte, plastilina, psihomotricitate fina, baloane de sapun, investeste in jocuri educative conform varstei lui
- cum zice bird, nu neaparat stimulare non stop, sunt momente cand e odihnit cand are chef de joaca,
- comunica cu e, povesteste i cate in luna si in stele, pe strada arata-i diverse, denumeste obiecte, lucruri, ajuta-l sa intre in relatie cu tine
Va doresc numai bine