cum ati stiut ca adoptia este ceea ce doriti?
Raspunsuri - Pagina 3
simo_75 spune:
si ca sa raspund la titul subiectului- atunci cand iti doresti un copil vine din suflet si din inima pur si simplu nu cred ca iti trebuie prea multa pregatire chiar si atunci cand adopti.
Poate singurul lucru la care trebuie sa te gandesti este daca esti destul de 'open -mind ' sa accepti ca acel copil nu e din gena ta.
La noi nu s-a pus problema asta nici o clipa.Am zis ca adoptam si atat.
Nu am stat sa ne gandim daca este ceea ce ne dorim etc etc etc.....-am dorit un copil si atat!nu conta cum!
erato spune:
Simo, asa e, ai dreptate, mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama ca sunt atat de multi oameni rauvoitori, oameni care nici macar nu te cunosc ca si om. Am ascultat cu lacrimi in ochi povestea televizata a Ramonei Davidescu si Aurelian Temisan acum cativa ani cat de greu este sa adopti si mi-am spus ca daca ei nu au reusit, atunci cum as putea eu???
Am vorbit cu o persoana care este directoare de casa de copii care m-a sfatuit sa nici nu ma gandesc 
macar la aceasta varianta si tot asa. Plus ca sotul meu a avut multe indoieli ca acesta e calea noastra. Dar cand a fost si el hotarat, a fost cea mai fericita zi din viata mea.
simo_75 spune:
erato- nu pot sa te mint si sa-ti spun ca este usor insa nu este imposibil.cu cat demarati mai repede procedura cu atat veti fii mai aproape de puiul vostru.Greu este sa pornesti la drum insa cand deja te vei vedea in mijlocul problemei iti spun eu ca vei lupta cu toata puterea sa-ti gasesti puiul.
Vei trece prin diferite stari insa atunci cand vei reusi si vei avea puiul acasa nu va mai conta trecutul.Vei fii mama si vei simti ca poti lupta ca o leoaica cu toti fatarnicii care habar nu au ce inseamna un copil adoptat.
Pe mine nu ma intereseaza nimic din ce se spune in jurul meu si uneori vad invidie ca Alex e un copil minunat,destept ,simpatic si care a prins deja educatia celor 7 ani de acasa.cei care au copii naturali ma tot intreaba cum am reusit sa-l educ atat de repede de parca l-as fii adus din salbaticie,ii las in pace si imi vad de drum.Sunt unii atat de invidiosi incat ma ocolesc pe strada si nu ma mai saluta doar pentru ca Alex de cateva ori le-a dat un exemplu copiilor lor privind educatia.
La gradinita este cel mai iubit copil si imi creste inima cand il vad fericit si mai ales atunci cand rade.Fericirea mea si multumirea mea sufleteasca este doar atunci cand il vad zambind si cand vine la noi si ne face niste declaratii de dragoste de ramanem masca.
Il simt ca este multumit de noi si asta e tot ce conteaza.
Cand am fost intrebata la vizita celor de la DPC ce asteptari am de la copilul care urmeaza sa-l adoptam am zis doar atat- Sa-l vedem fericit alaturi de noi!Si asta vad acum la el si e tot ce ne trebuie.
te pup si multa bafta!
erato spune:
Simo_75
, multumesc mult pt cuvintele frumoase, sunt ca un balsam pt suflet si ma fac sa fiu convinsa inca odata ca acesta este calea mea. Sunt constienta de toate greutatile din cadrul procesului de adoptie si de viitoarele prejudecati, dar nu conteaza pentru ca acesta este calea mea.
erato spune:
Va doresc un Craciun fericit alaturi de puiutii vostri pt cele care sunteti mame si celor care nu sunteti mame, sperante si puterea de a continua.
Craciun Fericit!
carmencat spune:
Noi ne-am dorit un copil. Atat. Atat de mult ca s-a intamplat pana la urma. Nu pe cale naturala, dar asta este complet lipsit de importanta.
Avem o mica minune. Doamne-Doamne le aranjeaza pe toate. Cand crezi ca nu mai e nimic de facut, cand crezi ca ti s-au inchis toate usile, sigur-sigur undeva mai este o speranta, o mica luminita, firava care se transfoarma intr-un soare.
Craciun fericit mamicilor si puilor vostri si viitoarelor mamici. Nu va pierdeti speranta. Uneori e greu, poate parea imposibil, dar nu este. Bebele vostru va asteapta acolo. Luptati pentru el, cu iubire, incredere si speranta.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.