Ati emigra in alta tara?

conchita spune:

poate tu nu trebuie sa traiesti in alta tara ca sa fii fericita. exul meu nu putea trai nicaieri altundeva decat pe malul oceanului si ne-am mutat in florida special pentru asta. eu vreau la munte, simt ca nu pot sa respir daca n-am muntele aproape, iote-ma la munte acuma. deci? despre cine vorbesti tu aici si cui trasezi tu reguli de fericire? ai uitat ca suntem diferiti?

cat despre comentariul legat de afirmatia mea, hm. in primul rand ca multi sunt oameni in romania, oameni cu totul deosebiti. dar li se stafideste zambetul pe buze, iar bunatatea se loveste de ziduri si intervin blazarea, dezamagirea, extenuarea, pierderea sperantei. simali vad ca inca are energie, super, ma bucur pentru ea. altii or fi ajuns la limita - iarasi va reamintesc ca suntem diferiti.

daca eram om cand am plecat? in mod sigur eram. dar m-am facut si mai om, pentru ca asa sta treaba cu libertatea si civilizatia - stimuleaza libertati si civilizatie mai multa. coruptia vandalizeaza suflete, nu conteaza cat de pure si oneste. in final castiga, pentru ca minoritatea se ocupa cu supravietuirea, nu cu progresul. atata vreme cat scoala romaneasca scoate "imbecili" (sa-l citez pe revolutionarul Guestus in lupta cu diaspora, iarasi) pe banda, iar diplomele valoreaza zero barat, da, da-mi voie sa nu cred ca societatea romaneasca este blindata sa produca oameni. ci impostori. ca ies oameni, asta se datoreaza parintilor, nu statului, nu societatii. dar oamenii aia continua sa fie outsideri, pentru ca aia cu manele si cu mertane si cu pile si cu bani la negru au pur si simplu gura mai mare.

eu astept cu nerabdare ziua in care simali va umple romania de panselute. mie nu mi-au iesit, ma declar invinsa. asta e.

Ramona J spune:

Foarte bine ai descris, exact asa mi s-a parut si mie.

Simali chiar are panselute frumoase, dar mie-mi place sa le vad si cind ies din curtea mea.

buflea spune:

Aici sunt oarecum in ton cu impresia generala a emigrantilor, ca respectul fata de cei din jur este cam inexistent in Romania. Dar sunt convinsa ca aceasta atitudine se schimba, de altfel, eu cand am fost in Romania am vazut schimbari, am intrat in magazine unde mi s-a vorbit frumos si in magazine unde nu.
Pe de alta parte si lumea parca este impacata cu mitocania - e ca un cerc vicios - fara sa fi vrut sa am aere de occidentala, eu cand am fost in Romania am facut scandal in magazin, am cerut sa vina managerul si apoi patronul, cand mi s-a parut ca sunt nedrptatita si mama s-a oripilat, mi-a spus ca nu mai iese cu mine nicaieri, ca daca ne urmareste cineva ...etc. Si dupa ce am facut circ am obtinut ce am vrut. Poate o sa va povestesc detaliat imprejurarile in care m-am certat pentru o smantana .
Aici in America lumea isi cere drepturile, cu voce tare, nu exista teama asta ca "poate ne urmareste cineva" ... poate daca si oamenii ar fi mai indrazneti si mai increzatori in drepturile lor, s-ar mai schimba atitudinea ...poate

stefaniya spune:

Conchita,cand am scris ca nu trebuie sa traiesti pe malul oceanului pt a fii fericit,faceam referire la mesajul lui Bird70. Ea a specificat ca asta inseamna o viata fericita pt ea (si asta ar insemna si pt mine,chiar daca si viata pe care o am acum ma face fericita)iar pt mine nu reprezinta un argument pt a emigra. Ca sa fim seriosi,a lua o casa pe malul oceanului nu e chiar asa la indemana oricui.Pt ca din astfel de idei multi din Romania cred ca in alte tari e doar paradis.

Ca Simali sunt multi in Romania. Energia vine de acolo,ca esti invatat sa traiesti asa. Nu e bine si nici corect ca majoritatea munceste asa de mult pt a avea o viata decenta,dar faptul ca ei nu se plang si sunt chiar optimisti/pozitivi,ma fac sa in fata lor.

Cat despre oameni,avem dovada aici pe forum ca sunt multi oameni,care isi vor creste copiii ca in zilele noastre,fara bataie,cu respect fata de natura si altele (si cu siguranta nu sunt ei exceptiile).

Imi povestea un italian ca acum 50ani in Germania si Austria scria la intrarea barurilor "interzis cainilor si italienilor" ,pt ca ei erau cei ce provoca rau in Europa.Dar au crescut,fac parte chiar din G8.
Asa si cu noi,venim greu din urma,dar eu zic ca inaintam,si iti spun din proprie experienta ca am vazut multi oameni ce sorteaza gunoiul.E adevarat ca sunt ca o picatura in mare,dar de la mic se schimba tot.

Ca cineva alege sa plece,din diferite motive,e alegerea lui,e ciudat ca unii comenteaza si pun la indoiala alegerea facuta de cineva.La fel de ciudat e cum unii plecati in afara pun la indoiala alegerea facuta de unii de a ramane in tara.

Ca ai reusit sa te stabilesti acolo unde ti-ai dorit si unde te simti implinita,felicitari....multi se lupta o viata sa-si gaseasca locul si nu reusesc.

simali spune:

Jur pe trandafirii mei englezesti ca nu la "panselutele" tale m-am referit!



Idem.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Daria_Ioana spune:

O tanara familie care are copii mici pana in gradinita si care vrea sa imigreze in Statele Unite si sa o ia de la inceput nu cred ca are nici o sansa.
Eu am imigrat ,insa prin casatorie...si ne-au ajutat si socrii care traiesc aici...insa e greu pentru o familie care are copii mici...

Daca am fi plecat in SUA prin Loteria Vizelor nu am fi stat aici mai mult de 3 luni pentru ca e greu si nu am fi facut fata .
Gradinitele devin gratuite dupa 5 ani ,un salariu de inceput nu e mai mare de 1500 de dolari..am fi trebuit sa muncim amandoi ...si faceam in jur de 3000-maxim 4000 de dolari care nu au fi acoperit cresa la copii care e in jur de 1000 de dolari de copil..plus casa ,masa..masina era deja prea mult...si ne-am fi sacrificat copiii pentru un moft de-al nostru si nu s-ar fi meritat.

Alta e situatia cand imigrezi si ai ceva sigur si un ajutor in primii ani.

buflea spune:

Off topic:
Daria, m-ai facut sa ma uit in dictionar sa vad care e diferenta dintre "a emigra" si "a imigra" ...
Cica "a emigra" se foloseste cand pleci si "a imigra" cand vii ...
Adica noi "am emigrat" din Romania si "am imigrat" in America ... simt cum mi se plimba limba in gura

simali spune:

Sincer n-am ciuda pe cei ce-si ascund depresia dar se abtin de la a arunca cu praf in ochii confratilor ramasi in tara.

Eu cand stau de vorba cu cineva (emigrant sau nu) si-mi spune ca viata lui este perfecta, slujba lui este perfecta, lumea lui este perfecta, copiii lui merg la o scoala perfecta, etc. ori il suspectez ca se drogheaza ori ca e in asa hal cu nervii incat se minte ca sa n-o ia razna. De aici suspiciunea cu depresia de dupa colt.

Sunt oameni (UNII, NU TOTI, DA?)care au plecat din Ro pentru o viata mai buna dar au uitat ca s-au luat si pe ei insisi cu ei, deci problema lor nu a putut sa dispara intrutotul.

Legat de PARINTII romani care striga incontinuu cat e de naspa in Romania ei sunt cei mai nocivi dintre toti. Sunt in primul rand nocivi pentru copiii lor care ajung sa fie convinsi ca-si traiesc copilaria (prin definitie inocenta, nevinovata si lipsita de griji) intr-un tomberon de gunoi si pun astfel bazele unei adolescente de boschetari. Imi este atat de mila de copii! Parintii lor se condamna sa tarasca pe veci dupa ei un sac de lacrimi si din pacate vor preda balastul urmatoarei generatii...

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

ruxij spune:

E o mica problema, totusi sunt motive obiective de plecat din Ro, din ce spui tu aici insinuezi ca problema este la cel nemultumit, ca nu isi face viata mai buna acolo unde e, asa ca nu isi va putea face viata mai buna nici acolo unde va emigra. Da, exista si astfel de oameni, dar sunt in minoritate printre emigranti, in general. Sunt motive obiective, legate de starea economica si sociala a unei tari, motive care fac posibila o viata mai buna in alta tara, chiar daca si mai ales dc. te iei si pe tine acolo. Dc. esti convins de valoarea ta, puterea de munca si adaptabilitate si stii sigur ca ai sanse sa iti fie recunoscute mai bine intr-o alta societate, eu zic ca este OK. Dovada America, natiune de emigranti, s-au luat si pe ei cu ei din tarile de unde au plecat, probabil nu de bine si au construit ceva mai bun.

maru spune:

simali, asta imi aduce aminte de un lucru ce mi s-a intamplat cu ani in urma. Emigrasem si tineam legatura cu o colega de cancelarie, prietena buna. Ea mai ducea updates despre mine in cancelarie, si cand am reusit sa am un job decent, normal ca M s-a dus in cancelarie si a povestit. O colega, mai in varsta, nu a vrut sa creada, absolut deloc, a ridicat vocea si a facut-o pe M mincinoasa, pe mine si mai si, urat de tot. A zis ca nu e posibil asa ceva, ce toti ce pleaca povestesc ca le este bine, ca au joburi asa si pe dincolo, ca au masini, ca au case asa si pe dincolo. Atunci M a dat un google pe numele meu, si a aparut linkul de la Universitatea unde lucram si cu datele mele de contact (directory). Doamna cu pricina a iesit din cancelarie trantind usa. Nu stiu de ce, am avut senzatia ca nu ar fi vrut sa reusesc?!

mai mult, mama, a zis ca ea nu crede pana nu vede. Ca nu se poate ce povestesc eu acolo, cum adica gastele clocesc pe spatiul verde din cartier, da ce, unde stau eu de avem un lac si padure intr-o margine de cartier si tot asa...Multe, pana si pozele din casa, nu le-a crezut.
Cand a venit aici, asta vara, a fost multumita. Si macar nu ii mai simt glasul trist.

Fratele meu e in tara. El chiar nu are de ce sa emigreze. El intelege societatea romaneasca, el e perfect integrat. Ma intreaba din cand in cand daca sa emigreze, eu zic ca e alegerea lui, dar de fapt nu are de ce.O sa vina in vara si o sa decida pentru el.
Nu consider ca cei ramasi sunt failure ca au ramas. Fiecare isi are locul lui sub soare. Eu as pleca spre Australia, ca iernile de aici imi pun capac. Dar mi-e ca ma lasa sotul.