Parintii laudarosi ...

godzila spune:

Acum sa va spun si eu ceva...referitor la experienta mea. Cat am fost mica mama ma compara cu ceilalti copii... ooo sa nu credeti ca o facea ca sa ma laude ci ca sa imi arate ca altii sunt mai destepti si potenti decat mine. Dar de fiecare data cand veneam si eu cu un oarecare rezultat acasa si fie le spuneam, ca sa diminuez impactul negativ al notei proaste, ca si ceilalti copii au facut la fel, sau cand luam nota buna ca nimeni din clasa mea nu a luat nota asta si ca sunt cea mai tare, ai mei imi tranteau scurt ca nu e relevanta comparatia. Niciodata nu am auzit vreo lauda de la ei... numai ceilalti erau buni si asta in spiritul "obiectivitatii". Dupa ce l-am cunoscut pe sot si implicit pe soacra-mea... a inceput frate sa-mi toarne respectiva niste "paranormalitati" cum ca fi-su e cel mai cel...la 1 an stia poezii si la 3 scria si compunea. Cand am auzit-o initial am mustacit si zambit intr-o parte ironic... apoi mi-au dat lacrimile, Doamne ce as fi vrut sa traiesc si eu in familia aia... sa-mi zica si mie asa... probabil o sa radeti, dar sotul chiar este cea mai minunata persoana (ma laud si eu) si ma gandesc ca exagerarile astea pozitive poate chiar au avut efect.

Asa ca sunt de acord cu laudele, dar mare atentie la tact!

Edit: cred ca e mai important cum reactionam noi adultii la presiunile societatii... decat cum reactioneaza societatea in general.

Madanic spune:

Vera, si ai mei la fel faceau. A durut al naibii de rau si cred ca inca sufar de pe urma acestor comparatii. Acum am reusit sa dau o explicatie comportamentului lor, insa asta mai rezolva nimic. Din pacate eu i-am urat si pe cei care insistau in fata parintilor mei ca odraslele lor sunt superioare.
Am crescut cu sentimentul ca toti ceilalti sunt mai destepti decat mine si ai mei se intrebau cum de nu am incredere in capacitatile mele.
Eu de exemplu gasesc de admirat sistemul promovat de scolile de aici din US, cand vorbesti cu profesorul iti zice ce-i bun la copilul tau si unde mai trebuie lucrat. Nu se fac comparatii intre copii si rezultatele celorlalti nu sunt publice asa ca nu poti compara nici tu. Poate ca scoala lor nu scoate valori insa in mod sigur nu scoate nici timorati. Ii invata sa fie mandrii de ce pot face bine si sa lucreze la ce nu pot face de loc.

pentru toti parintii si pentru copii nostrii. Valoarea sta in suflet nu in frumusetze.

Madalina
mami de Isabella Andreea si 20+
http://www.picasaweb.com/bogdanmabo
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124758
"Dumnezeu are numai 2 maini, de aceea a creat mamicile"

Jasmin012 spune:

Vin sa ma "laud" si eu: fratele si cumnata mea au 2 baieti gemeni de 3 ani si 1 luna, mai mari cu aproape jumatate de an fata de copilul meu, si inca de acum aproape 1 an amadoi parintii obisnuiau sa spuna ca il vor face pe unul profesor, ca-i plac cartile (rupe carti) iar pe celalalt avocat, ca e bataios. Eu ma gandesc ca Lucas al meu o sa se faca mecanic, ca tare mult ii plac masinile, trenuletele, sta ore in sir intins pe podea si le studiaza rotile... . Totusi, o sa-l las pe el sa-si aleaga meseria, cand o fi momentul.
Si vorbind de acceasi gemeni, mama mea, adica bunica lor, obisnuieste sa spuna ca gemenii sunt mai mici decat fiu-meu, ca al meu desi e mai mic cu 5 luni jumate decat ei s-a nascut la 3,345 kg pe cand gemenii aveau 2,400 respetiv 2,200 kg. Replica i-a dat-o nepoata mea de 12 ani (fata sora-mii) care i-a zis ca da, Lucas e mai mare ca gemenii, ca inteligenta si purtare...
Adevarul este ca exista intr-adevar parinti laudarosi, dar nu in sensul de a-si lauda copiii cu mandria specifica parintilor, ci in sensul de a exagera mult, chiar a minti. Am intalnit si eu parinti care la 1 an isi pregateau copilul de 2-3 facultati deodata: erau copiii care la cateva luni desenau, cunosteau culorile, formele geometrice (al meu, desi e un copil inteligent nu a inceput sa cunoasca culorile decat la 2 ani si 4 luni, iar formele geometrice nu le cunoaste nici acum pe toate, ci numai vreo 3, adica alea mai importante... Pe acei parinti i-am ignorat cat am putut,dar nu i-am combatut, caci am considerat ca nu are rost.
As avea si eu cu ce sa ma laud, caci am un copil destept, dar inca nu am vazut sa dea semne de genialitate.




Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas

Jasmin012 spune:

perfect de acord... si eu ma gandesc deseori ca daca as avea al doilea copil as putea sa apreciez altfel, sa fac diferente (nu intre ei, Deoamne fereste, ca sunt satula deja de diferentele pe care le-a facut mama intre noi, copiii ei, si le face intre nepotii ei; e vorba de a aprecia si pe unul si pe celalalt in functie de calitatile si de defectele fiecaruia)... As fi cred, mai obiectiva. Cred ca parintii care au mai mult de un copil sunt mai putin "laudarosi".


Nu mi se pare ceva iesit din comun sa-ti lauzi copilul pentru ceea ce face in mod real, ci sa minti cu nerusinare in favoarea lui.
De asemenea mi se pare o dovada de prostie din partea acelora care au copii si fac diferente stupide (genul celor care zic: "cum al tau nu face ce face al meu?", fara sa se gandeasca macar ca poate celalalt copil (care zic ei ca nu face) face in alte privinte ceea ce al lor nu face. Fiecare copil se dezvolta mai mult intr-o privinta decat altul in alta si tot asa, ca un cerc... Un copil uimeste prin usurinta de a invata, a memora, altul are un mare talent la ceva, altul e un artist.... inteligenta este de multe feluri iar capacitatile por fi infinite.... Asta ar trebui sa inteleaga orice parinte.
Exista in Philadelphia un institut, nu mai stiu cum se numeste, unde de vreo cativa zeci de ani s-au ocupat cu studiul copiilor cu deficiente. Acolo au descoperit un copil, Tommy (avea cativa anisori prin anii '60-70), de origine poloneza, un copil cu deficiente mintale care i-a uimit pe toti profesorii si doctorii acelui institut: la 5-6 ani a invatat sa citeasca si a ajuns sa invete numai in clase de superdotati, dovedind lumii intregi ca inteligenta este relativa si ca oricine poate fi inteligent in felul sau.
Prostia omului vine mai mult din purtare si nu din capacitatea creierului. Omul prost nu e acela care nu poate gandi, ci acela care nu vrea sa gandeasca, desi are capacitatea de-a o face.
Na, ca m-am indepartat de subiect
In ce priveste faptul ca un copil e mai frumos ca altul, si asta e relativ... frumusetea e in ochii celui ce priveste; iar de multe ori frumusetea e egala cu inocenta, puritatea.... copiii nostri sunt toti asa.

Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas

laurairina13 spune:

Dap..vin si eu sa spun ca am in familie o ruda a carei fetita( mai mica decat a mea cu 4 luni) a 'vorbit' cu ea de la o luna, la 4 luni deja daca o sustine face pasi, se trage sa stea in fundulet..Si inca cate altele..
Normal ca le spune intentionat stiind ca a mea abia sta bine in curulet la 8 luni, doar topaie ca vrabiuta si nu face pasi, nu silabiseste decat acasa cand e in largul ei, fara ochi curiosi si neamuri pe capul ei. Dar ea stiindu-le pe toate astea, ca doar e 'la curent' cu progresele noastre, incepe sa zica de a ei fata..Sa mai zic ca si baiatul ei mare la varsta fie-mii deja se uita la desene animate si imita tot ce vedea si facea propozitii, si spunea 'horsie' si ..etc...etc..

E drept ca si eu sunt mai sensibila si pun la inima totul..Dar sa de fiecare data cand ne intalnim sa aud alte si alte minuni ale copiilor ei, pur si simplu nu apuc sa mai spun nimic..

V-am citit cand spuneati ca, cea mai bucurie pentru voi e sa auziti parinti care isi lauda copiii, care se bucura pentru orice noutate care o face copilul. Nu zic, si mie imi place sa aud alte persoane povestind cu drag si patos despre copiii lor, dar de la 'ruda mea' nu suport. Am rezistat eroic la inceput, dar acum nu mai rezist! Si pace!!..
Stiu..o sa imi spuneti ca am eu o problema cu ea..si aveti dreptate

Mami de rechinasa Amalia Teodora (03.11.2009)

rechinas in pozici

Alexandra spune:

[quote]citat din mesajul lui laurairina13
la 4 luni deja daca o sustine face pasi,

Ar trebui sa-i spui ca nu e deloc sanatos pentru un copil de 4 luni sa inceapa sa faca pasi. La 5-6 luni de abia sunt pregatite oasele pentru statul in fundulet, copilul nu trebuie fortat sa se ridice, trebuie sa o fac singur, dar din dorinta de a face totul mai repede decat altii se fac multe greseli!

In alta ordine de idei trebuie sa ai grija fata de cine iti lauzi copilul, fiindca, chiar atunci cand lauda nu este exagerata/inventata, poti starni invidii. Eu am patit asta, si de atunci imi stapanesc entuziasmul matern, oricum copilul a crescut si prefer sa mi-l laude altii. Eu o laud si o incurajez pentru ea fiindca se simte bine si continua cu mai mult entuziasm, dar fata de altii nu mai spun copilul meu face si drege...

grati.ela spune:

rar dar vreau sa laud si eu: Ozi a mea este frumusica http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/2878070319/ si isteata foc dar asta nu a fost decat motiv de marginalizare in clasa... Ea sufera ca nu ii spun mai des ca apreciez reusitele ei...stiu ca o stimuleaza dar nu vreau sa devina lipsita de modestie (pentru ca are tendinta sa se impauneze...)


acum la subiect:fiind primul copil mi se parea cel mai deosebit copil din jurul meu, gaseam geniale multe dintre raspunsuri...acum e si mezinul in tablou si ma minunez la dragalaseniile pe care le imparte cu generozitate... Pentru cei din afara familiei nu are nimic deosebit, poate doar ca a mers nesustinut de la 9 luni si 20 de zile...dar pt noi e cel mai minunat baietel...vedeti, e dreapta faza cu cioara si puiul ei

valik79 spune:

wertrtyt

IRA_LIZA spune:

Oameni buni, pai de ce nu le spuneti laudarosilor "pai si copilul lui X a facut la fel ca al tau, insa mai devreme cu o luna, eu asa am aflat!" (X poate fi real, din anturajul apropiat sau imaginar, de genul "fata lu' vara-mea de la Buzau", vara de la Buzau avand in realitate copii mult mai mari, de exemplu). Deci implicati un al treilea in discutie. In felul asta, il deturnati putin pe laudaros de la ceea ce debiteaza si mai ales eliberati putin diascutia de comparatia dintre copulul laudarosului si propriul vostru copil. Ii dati laudarosului de lucru - si pe moment si de perspectiva.

Pe moment pt k sunt cele mai mari sanse sa va contrazica vehement gen "minte, domle!" si de aici duceti discutia acolo unde ar trebui sa va demonstreze clar ceea ce sustin atata vreme cat nu vor sa fie si ei insisi in categoria celor care nu mit.

De perspectiva, daca nu a inteles din prima k e cazul sa inceteze cu exagerarile, se va izbi de acelasi fel de argumentatie din partea voastra si se va plictisi sa va tot toace nervii, isi va alege alta "victima" si gata.

...insa cea mai simpla cale este fie sa ignorati politicos laudele nejustificate fie sa ignorati (politicos sau nu) laudarosul.

Ira, mamica Elizei

manon spune:

la o cumetrie, cioara a intrat in vorba cu un uliu si profitand de bunadispozitie a acestuia l-a rugat : "te rog, cand vanezi pui ca sa-i mananci...nu-i lua pe ai mei!!!" "O.K.", zise uliul, "dar cum ii voi recunoaste eu pe ai tai??"
"O, dar e foarte usor. sunt cei mai frumosi, n-ai cum sa-i confunzi...!!!"
cine nu intelege talcul acestei istorioare...n'en parlons plus...
schimbul de experienta il facem cu cine alegem noi (nu cu cine se baga ca musca'n...calului), iar sfaturile le cerem pediatrului...