Minoritatile din Romania: studiu istoric - 2

b.nica spune:

Despre homosexuali(persoane care sunt dpv anatomic corespunzatoare sexului declarat la nastere) ,voi ce credeti?
Este o situatie de deficit hormonal care se reflecta asupra organismului,sau o deviere psihica capatata eventual din traume suferite in copilarie?
Eu studiind homeopatia mi-am dat seama ca este un dereglaj care poate fi rezolvat ca oricare altul.
Acceptarea nu exclude intelegerea si eventual corectarea unor tare!

inaioana spune:

Te rog ca imi explici urmatoarele:
-despre ce traume anume vorbim si in ce mod exact influenteaza ele comportamentul sexual (aplicand si diferentierea intre comportament sexual in general - un concept care cuprinde foarte multe variabile - si orientare sexuala definita ca atractie sexuala fata de persoane de acelasi sex)
-care sunt principiile psihologice la care faci referire si de ce scoala de psihologie apartin
-care sunt considerentele pentru care cuplurile homosexuale au grad mai mare de risc sa isi traumatizeze copiii intr-unul dintre modurile pe care le-ai enuntat mai sus, prin comparatie cu acelasi risc in familiile heterosexuale.

ladyJ spune:

Inaioana, exista homosexualitate dobandita, dar nu in conditiile pe care le pomeneste Monixy.
Nu iti poti invata copilul sa fie homosexual asa cum il inveti sa zica buna ziua!

Homosexualitatea dobandita are la baza ne-rezolvarea complexului lui Oedip. Intr-o rezolvare normala a acestui complex, copilul intra in conflict cu tatal(baiatul) pentru a acapara dragostea mamei.Complexul se considera rezolvat cand copilul renunta la aceasta competitie in care nu are nicio sansa si trece spre imitare, adica dorinta de a fi ca tatal, puternic, mare, etc etc.
O puternica fixatie asupra tatalui care nu evolueaza spre competitie si mai apoi spre acceptarea ´´neputintei´´, deci rezolvare, tine copilul blocat AFECTIV in starea ´´anala´´(e vorba de starile descrise de Freud). Copilul nu evolueaza afectiv ci regreseaza. Copilul ramane blocat pe dragostea tatalui, persoana care capata substitut mai tarziu.
Pe scurt, copilul nu intra in competitie pentru a castiga dragostea suprema a mamei, mama nu face obiectul ´´animace´´, ci tatal.

Este vorba de blocaj afectiv, situatia este foarte foarte complexa, am redat din memorie. Nu cunosc ´´gradele´´ homosexualitatii, se prea poate ca aceasta homosexualitate dobandita sa fie cea latenta, adica ´´homosexualii care nu stiu ca-s homosexuali´´ exista nenumarate exemple.

inaioana spune:

B.nica, partea anatomica nu are legatura cu orientarea sexuala. Se dau urmatoarele variabile:
1.Gen biologic
2.Identitate de gen (adica cisgen sau transgen, pe scurt ce se crede omul in capul lui ca este el, dovedit ca fiind innascut)
3.Orientare sexuala fata de un anume gen

Si de aici toate combinatiile sunt posibile si exista de cand lumea.
Cea mai mare parte dintre oameni sunt heterosexuali cisgen ceea ce inseamna ca au un anume gen biologic, acelasi gen psihologic si orientare sexuala catre sexul opus. e firesc sa fie asa, pentru ca asta e formula de mentenantza (atentie! sa nu confundam mentenantza cu evolutia) a speciei.
O mai mica parte dintre oameni au alte combinatii intre acele variabile, cea mai mare parte dintre acestia fiind cisgen cu orientare sexuala catre acelasi sex. O parte mult mai mica din grupul asta de minoritari sunt transgen, iarasi orientarea sexuala poate fi oridecare in raport cu sexul biologic sau cel de identitate, se poate spune ca sunt ori hetero ori homo, genurile bio si psiho fiind diferite intre ele la transgen.

Nu e dezechilibru hormonal, ala se se vede medical prin gradul de intersex biologic vizibil la nastere.
De asemenea nu e deviere psihica, fapt confirmat de ani de zile de DSM.
Este o predeterminare genetica.

monixy spune:

inaioana , genele sunt diverse , exista de cand lumea si cele ale schizofreniei , ce zici , folosesc la evolutia speciei ?
Exista o selectie naturala la care s-a adaugat si cea sociala , pe baza lor s-a construit morala unei societati, iar apoi etica sociala si a tehnologiei.
Un om , indiferent de bagajul genetic , are dreptul la o existenta care sa-l implineasca , cu conditia de a respecta aceleasi drepturi celuilalt , cand acestea se ciocnesc , intervine legea .

Umanitatea e diversitate culturala si genetica , se regleaza prin diverse mecanisme , inclusiv cele sociale , asa incat niciodata nu se va judeca unilateral .

inaioana spune:

Am sa incep prin a spune ca eu consider scoala freudiana depasita si waaay overrated inclusiv la vremea ei. Dar am sa incerc sa o combat dinauntru, acceptand ipotezele ei ca adevarate.
Nevoia afectiva de substitut patern este foarte putin (spre deloc)probabil sa se transforme in pulsiune sexuala fata de substitut. Ar deveni o nevoie de incest homosexual. Ori resorturile din problema afectiva pe care o avem nu sunt la nivel de pulsiune sexuala ci la nivel de emotie, afect si model parental, cu legaturi cu relatiile de putere intre participanti.Asa ca outcome-ul cel mai previzibil in viata adulta poate acoperi o plaja larga dar de pe alta insula, cum ar fi: submisivitate sau dominanta (exagerate) in relatiile cu barbati sau in relatii in general,fixatia ramane pe tata fara a-si gasi substitut (cu diverse consecinte de aici),in general o ramanere la stadiul anal se rasfrange asupra amestecului pana la identitate intre afect si relatiile de putere. Stadiul anal nu inseamna pulsiune sexuala fata de sex anal, asa cum sexul anal nu reprezinta sex homosexual. E o oarecare confuzie aici.
De stadiul anal se leaga in scoala de psihologie despre care vorbim , niste trasaturi ale personalitatii precum ordinea, constiinciozitatea, sobrietatea,sau dimpotriva antonimele acestora, ca fiind in legatura cu relatiile de putere. De aceea spuneam despre anumiti oameni uptight ca sunt anal retentive, nu? Un exemplu bun este ca Freud punea obssesive compulsive disorder pe seama fixatiei la stadiului anal, psihoza care s-a dovedit a avea alte cauze. (sunt mai multe asemenea exemple, dar ele nu fac obiectul nostru).
Originile oedipiene ale homosexualitatii au fost abandonate de multa vreme ca fiind desuete si exagerat de speculative. Ca si cum Freud avea un petecutz de dreptate cu care putea acoperi ceva nestiinta in mod corect, dar apoi asa s-a chinuit sa il traga si sa il intinda asupra tuturor partilor albe de pe harta de necunoastere a psihologiei incat asta micu s-a rupt (iata parti ramase neacoperite) pe alocuri, a acoperit cam prea sumar altele si, din pacate nu a ajuns sa acopere mare parte. Intre timp, alte scoli de psihologie, unele plecand chiar de la o parte dintre premisele scolii freudiene cat si psihiatria si biochimia si genetica, au venit sa mai coloreze din harta asta si azi, desi cu pete albe parca e mai frumos colorata.

inaioana spune:

Da, folosesc.*
Si se aplica acelasi principiu al evolutiei prin diversitate. Cea mai mare parte dintre noi avem rol in mentenanta speciei, iar o mica parte are rol in evolutie.
Eu cred cu tarie ca si in privinta diferentelor de la nivelul psihicului, lucrurile stau exact la fel ca si in privinta mutatiilor genetice folositoare in evolutie si supravietuire. A fi altfel din punct de vedere psihic, da, pana la psihopatii, este un dat genetic cu rol in evolutie si in supravietuirea speciei. Noi ca specie avem nevoie de astfel de indivizi asa cum avem nevoie de reflexele anxioase, de depresii, de paranoia si asa mai departe chiar daca nu ti se pare prea evident la prima vedere.
Iata ce spunea Herman Hesse (poate o perspectiva artistica ofera mai mult cunoasterii intuitive decat studiile de le-am tot dat):


„Pe drumul lung de la peste, pasare si maimuta pana la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung, la capatul caruia speram sa devenim oameni si zei, nu cei „normali” ne-au împins inainte, din treapta in treapta. Dimpotriva, normalii au fost dintotdeauna conservatori, preferand zonele sanatatii si al lucrului verificat. Unei soparle normale nu i-ar fi trecut niciodata prin minte sa încerce sa zboare. O maimuta normala nu s-ar fi gandit nicicand sa-si paraseasca adapostul din copaci si sa mearga in doua picioare pe pamant. Cel care a incercat mai intai acest lucru a fost fantastul, visatorul, individualistul, poetul si inovatorul din randul maimutelor normale. Normalii sunt, dupa parerea mea meniti sa pastreze forma existenta, un mod de viata, o rasa, o specie, s-o protejeze si intareasca pentru a se asigura pe ei insisi. Fantastii, în schimb nu se dau inapoi sa faca salturi, sa viseze neganditul, pentru ca, cine stie, intr-o buna zi, pestele sa devina animal de uscat, iar maimuta – om.”

*Oricum in ceea ce priveste schizofrenia, pana una-alta gena WKL1 de pe comozomul 22 nu arata decat catatonia si nu exista inca o localizare comozomiala specifica acesteia. Personal cred mai degraba in factorii biochimici fie ei si datorati unei suferinte fetale (apropo de asta, studii pe soareci baga si ecografiile fetale repetate pe lista asta)care sigur ca pot fi si determinati genetic, dar inca nu s-a descoperit cum.
Pe scurt: nu exista gena a schizofreniei, iar predeterminarea genetica a unei structuri biochimice intre neurotransmitatorii din creier, nu reprezinta ca schizofrenia in sine poate avea rol in evolutie, pentru ca structurile respective nu au rol exclusiv in aparitia schizofreniei.

ladyJ spune:

Inaioana, departe de mine gandul de a atribui ´´stadiului anal´´ vreo conotatie sexual anala . Sigur ca n-are a face, ar fi trebuit sa fiu mai clara.

Eu cred ca si tine, ca nu neaparat nevoia de de afectiune paterna se transforma in substitut sexual homosexual, ci mai ales complexul de castrare care este indreptat spre parintele de acelasi sex.
La baieti, frica de a ramane fara penis( penisul este investit cu o mare importanta,) este indreptata spre tata, adica spre cel cu care copilul este in conflict deschis. In mintea copilului, tatal va incerca sa-l ´´castreze´´ deci sa-i ia ´´valoarea´´. Aceasta teama poate provoaca copilului mecanismul de aparare ´´identificarea cu agresorul´´-pasivitatea copilului in fata tatalui, copilul renunta la ´´lupta´´fara sa admita inferioritatea lui de copil, nu mai vrea sa-si ´´posede´´ mama, vrea sa isi ´´imbune´´ tatal.


Problema dezbatuta de psihanaliza este extrem de complexa. Pana la urma, asa cum am spus, homosexualitatea nu are ca punct central doar actul sexual, ci afectivitatea, trairile, nevoile diverse.

Asta nu inseamna ca homosexualitatea ´´dobandita´´(pun ghlilimele pentru ca iti respect punctul de vedere) ar fi o boala sau o deviatie anormala, asa cum este sustinuta de cei care in mod fantastic tot pe teoria psihanalitica se bazeaza . Atata timp cat exista homosexualitatea innascuta, o alta forma a ei anume dobandita, nu poate fi mai rea sau mai buna.

Oricum , apreciz ca in ciuda parerii tale despre teoriile psihanalitice ai admis totusi un dialog cu influente fuediene.

inaioana spune:

Absolut de acord cu tot (ma circumscriu in continuare ipotezelor scolii freudiene). Cum facem insa saltul la pulsiune sexuala de aici si nu la disturbarea relatiei intre afect si putere prin submisivitate sau dominantza exagerate, acum spuneam mai sus?





Ok, aici e un fel de raspuns la intrebarea mea de mai sus , si aici ne despartim in idei. Pentru ca eu cred ca homosexualitatea tine strict de pulsiunea sexuala, de instinct sexual, de atractia pe care o avem catre un anumit gen ( folosesc gen cu sensul de sex biologic). Afectul, trairile si orice alta variabila de acest gen au rol in tipul de persoana de care ne simtim afectiv atrasi (persoane dominante, persoane melancolice, persoane cu parul de culoarea x sau cutare grupa de varsta si asa mai departe), tipurile de relatie pe care il avem cu persoanele respective (care se poate si schimba in timp tot datorita modificarii unor variabile in psihologia noastra) dar in nicun caz nu pot determina genul biologic al persoanei de care suntem atrasi. Nu vad calea (path) aici oricati okelari mi-as pune. Sau cum zicea domnu cu girafa : asa ceva nu exista.



Ba eu as zice ca o asemenea demostratie, ar atrage dupa sine ipoteza corecta ca "orice invatz are si dezvatz", ca lucrurile se pot corecta prin terapie si sigur ca daca exista o egodistonie pe tema asta, atunci e recomandat sa existe o terapie si e de presupus ca va ajuta. Ceea ce e gresit in cazul nostru pentru ca egodistonia homosexualilor exista din cauza modului in care sunt receptati de societatile heteronormative, nu e o egosdistonie intrinseca conditiei de homosexual.

inaioana spune:

Monixy, ai omis sa imi raspunzi la intrebarile pertinente din mesajul de mai jos. Mai mult decat atat, mi-ai pus o alta intrebare la care eu ti-am raspuns din nou.
Intre toate tipurile alea de etica pe care le enumeri, nu gasesti si o etica a dezbaterii care sa ii faca pe participanti sa se raporteze corect si echitabil la adversarii dintr-o dezbatere?