Ritmul copilului- psiholog pe forum?

andusha spune:

Iti raspund in calitate de mama "vitezomana" cu un copil flegmatic.
Daca singura problema e la scoala, sunt cateva lucruri pe care poti sa le faci:
1. Vorbeste cu invatatoarea cu mult tact si diplomatie si incearca sa o convingi sa incetineasca ritmul de predare. Nu porni de la premiza ca sigur nu se va schimba nimic, este datoria ta sa comunici invatatoarei problemele tale si obligatia invatatoarei sa aplece urechile la sugestiile parintilor
2. Nu o mai provoca pe fetita la concursuri de imbracat/dezbracat, pentru ea asta este un semn clar ca nu se descurca suficient de bine si nu esti multumita de ea. Las-o in ritmul ei, culc-o mai devreme seara si trezeste-o mai devreme dimineata ca sa fie gata la timp. S-ar putea ca daca isi pierde din timpul de joaca de seara sa constientizeze ca uneori e bine sa te grabesti, chiar daca exista o multime de alte lucruri mai interesante de facut in momentul ala.
3. Invat-o sa dea replica copiilor care o supara. Fa jocuri de rol cu ea, de genul "tu ce spui intr-o situatie ca asta". Invat-o sa isi poarte de grija, sa isi gaseasca aliati in clasa. Daca reuseste sa se simta un pic mai bine la scoala, asta ii va creste increderea in ea si cand va fi mai sigura pe sine isi va gasi mai multi prieteni. Din nefericire la inceput e greu, copiii sunt diversi intr-o clasa si multi dintre ei comunica deficitar, cu injurii si etichetari, probabil cum i-au auzit pe parinti acasa. Dar fara indoiala isi poate gasi o colega sau un coleg cu care sa se inteleaga mai bine.
4. Uramareste-o si vezi ce ii place sa faca si insista sa isi faca o pasiune din asta. Ca noi toti, copiilor le place sa se simta buni intr-un domeniu si sa fie ascultati cand vorbesc despre pasiunile lor. Poate ii plac activitatile de atentie: sa coase, sa faca obiecte decorative din lut, sa ingrijeasca plante, sau poate ii place sa inventeze povesti. Orice ii place e bun, nu cauta ceva educativ. Important este sa se simta ea valoaroasa.
5. Nu o critica, spune-i des ca o iubesti neconditionat. Si chiar incearca sa te convingi tu ca nu conteaza daca scrie repede in momentul asta, are destui ani inainte sa tot scrie. Echilibrul interior care se formeaza in copilarie il avem toata viata, orice altceva se poate invata si mai tarziu.

AdiS spune:

Poate ca nici nu poti sa o motivezi, dar poate poti sa ii creezi un cadru sa zicem organizat (nu ca nu l-ar avea ):

La imbracat dimineata. La asta pot sa iti sugerez ca am folosit si a mers. Daca i-ai arata pe unde se afla cu timpul, cine stie poate merge. Ceva de genul: este 7:15 si la 7:40 (nu 7:45, 5 minute de rezerva) se iese pe usa. Daca aveti un ceas cu limbi, clasic nu digital cred ca ar fi minunat. Ideea ar fi ca nu o sa ii reuseasca din prima zi, nici din a doua, dar cine stie poate intr-o luna sau mai mult se prinde cum sta treaba si devine o obisnuinta. Adica rabdare si perseverenta din partea adultilor. Iarasi, nu ca nu ar fi.

rrox3 spune:

Buciurlecica direct nu o poti motiva, fiindca copilul nu vede nici un beneficiu imediat din comportament ireprosabil la scoala si FB-uri. Copiii la varsta ei traiesc in prezent. Dar poti incerca sa o motivezi indirect, folosindu-te de motivatiile pe care le are deja. Adica vezi ce ii place mult sa faca, ce face fara sa o impingi tu de la spate si face fara intreruperi, cu placere. Si leaga interesul asta al ei de prestatia la scoala. Cumva sa aiba un beneficiu in sfara interesului ei daca isi imbunatateste prestatia la scoala. Daca ne spui care-i sunt pasiunile, poate te ajutam cu idei.
Capacitate de concentrare inteleg ca are la activitati care ii plac. Asta exclude capacitatea de concentrare redusa ca simptom pentru diverse sindroame -la diverse sindroame se gandesc mamicile care te trimit la psiholog. Problema cu trimisul la psiholog e ca trebuie sa faci munca de cercetare sa gasesti unul cu adevarat pregatit in problemele copiilor. Ceea ce nu ar fi deloc rau, dar intre timp incearca ce tine de tine.
Capacitatea de concentrare se va imbunatati de la sine in momentul in care o sa apara motivatia, daca este buna acum la activitatile de interes.

Numai bine!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

SabrinaLia spune:

Fetita nu are nimic ,copilul trebuie ajutat sa intre in ritm cu ceilalti si deja am zis asta,nu am specificat de cine
si probabil ca asta te-a facut sa scri mesajul asta crezind ca eu sint toatal impotriva psihologului.Copilul nu are nevoie de psiholog ,ci mama ,pentru primirea unor sfaturi in acest sens.Atit.
(scuze buciurlerica ,dar nu ai specificat in mesajul initial ca e fetita)Se pare ca pina sa ajunga la psiholog cum s- a recomandat pina acum ,a primit deja sfaturi valoroase.

Copilul meu a fost la fel ,nu mai eu stiu ce munca de lamurire am avut cu el de fiecare data cind trebuia sa mearga la scoala si nu numai .Acum si-a mai revenit ,bine nu 100% ,dar oricum nu mai ma stresez.
Am mai intilnit si alti copii ,iar eu tind sa cred ca este nevoie de timp.Si nu trebuie presat.
Buciurlerica ,imi pare rau ca nu ti-am fost de folos.

Iasmin08 spune:

SabrinaLia- sa ma crezi pe cuvant ca Sibylle e o fata grozava. Pe undeva, ea are dreptate, doar ca ce nu stie e ca buciurlerica a primit deja sfat specializat. Noi am fost doar cu sfaturi de mamici, nu am zis ''fa asa si nu mergi la psiholog", sfaturile noastre se pot imbina intre ele. Dar, singura in masura sa isi inteleaga si simta copilul e buciurlerica. Noi privim situatia prin ochii nostri si prin experienta noastra. Iar Sibylle a avut destule experiente dure in viata ei. De aceea eu o respect, indiferent ce spune si nu ii iau nici o propozitie in nume de rau

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

SabrinaLia spune:

Nu ma indoiesc ca e o fata nemaipomenita .Si am citit prin ce a trecut si imi pare rau ca a trebuit sa treaca prin asa o experienta.Dar asta nu inseamna ca trebuie sa "loveasca" in altii pentru ca ea stie mai "bine".Nu mi-a placut exprimarea /tonul.Tu cum crezi ca m-am simtit?
Nu am dat sfaturi rautacioase ,...poate nu au fost cele mai excelente pentru ca da cum ai zis si tu ma exprim prin prisma experientei mele.Mi-am spus doar parerea.Autoarea subiectului este cea care decide ce va face de acum incolo.
Bineintles ,tu sau alte fete pot gindi altfel.Dar e mult mai bine daca o facem fara sa ne jignim."Jignit", nu e chiar cuvintul potrivit ,nu-mi vine altul in minte acum.
Inchei aici ca nu mai am nimic de spus.Iasmin,o pentru tine.

viviana spune:

Am trecut si trec in continuare prin asa ceva.
Nu stiu cum este fetita ta in general si daca acest ritm lent se manifesta doar in activitatile care nu-i plac, cele pe care le-ai punctat mai sus. Nu stiu daca asta este firea ei sau poate de cand a inceput scoala. E mai timida?

Daca este mai lenta in general i-as face un set de analize pentru a vedea daca nu are probleme de asimilare de calciu si fier.


Fata mea, (acum aproape 12) care este un copil neastamparat, plin de viatza si fff. vorbaret, a avut intotdeauna un ritm lent la: imbracat, dezbracat, scris, colorat si teme. Aceste activitati nu ii plac si cu greu mi-am dat seama ca le considera o pierdere de vreme. Din vremea ei de facut altceva. Intodeauna s-a pierdut in alte actvitati paralele.
Nu-i place scrisul ca rutina. Ramanea mereu ultima in clasa la scris. Nu-i place matematica drept pentru care socotea si inca socoteste incet.
Temele de o ora s-au transformat intodeauna in teme de 3-4 ore. Daca nu stateam langa ea sa o impung de la spate ii lua si mai mult.

Mi-a trebuit mult timp si multa rabdare sa reusesc sa ma adaptez acestui ritm. Am aplicat multe si diverse metode. Nu am crezut niciodata ca imaginatia mea poate avea atatea resurse!

A fost refractara la toate stimulentele nascocite de mine.
Si atunci i-am refacut si mi-am refacut tot programul dupa ritmul ei. Sculat mai devreme, culcat mai devreme, facute mai intai activitatile care-i repugna ca sa scape de ele. Si daca termina la ora stabilita de mine o ora in parc in fiecare zi.

Vestea buna este ca mai crescand a reusit sa se adapteze unui ritm mai alert. Dar, tot ii ia 3 sferturi de ore facutul ghiozdanului si imbracatul pentru scoala. Si tot uita cate ceva acasa. Dar, acum mai mare fiind nu ii mai spun nimic si o las sa intarzie la scoala.

Stii cum se zice rabdare si tutun.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

olympia spune:

Eu pe-a mea o ajut la imbracat dimineata, o mai ajut si la teme, de exemplu nu-i place sa copieze tema si prefera sa i-o dictez eu.
De ceva vreme s-a mai iutit un pic, fiindca a observat ce progrese a facut o buna prietena de-a ei si cred ca n-a vrut sa ramana singura in urma. Cand erau doua, n-o deranja deloc asta.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

SabrinaLia spune:

Viviana,asa e si al meu il las in pace nu-i mai zic nimic ,si daca nu era vecinul sa mearga impreuna la scoala ,probabil ca ar intirzia de fiecare data.Temele le facea tot asa in 3 ore asta se intimpla in clasa intii.Daca stau linga el ,le face foarte repede .Dar pina se apuca, trece 15 ani .De citeva zile tasu i-a pus un "program" ,pe perete la ora cutare faci teme ,stringi in camera ,faci patul etc.Decit sa ma cert cu el si el cu mine mai bine asa.Iar daca nu face ,nu mai vede jucat la nitendo.Alta metoda mai amiabila nu am gasit pina acum.Oricum fata de anii trecuti a facut progrese si sint sigura ca incetineala asta se va elimina in timp,nu stiu daca definitiv .

simali spune:

Sa va spun cum am ajuns eu la intelepciune.

Dupa ce mai multi ani mi-am ciocanit copilul ca pe un zid care suna pe undeva a gol, obsedata ca undeva ceva este in neregula, intr-o zi m-am luminat si am aflat marea taina: copilul meu nu seamana cu mine. Ups!

Eu sunt o agitata. Fire optimista, capabila sa vorbesc la telefon cu o mana si sa scriu altceva cu cealalta, sunt gata de plecare inaintea soului meu care a facut armata la pompieri, etc. Sigur ca nu puteam sa inteleg pe cineva care uneori se trezeste cu fata la cearsaf, vede totul in negru si cand se apuca sa faca ceva abia se misca. Abia se misca dupa standardele mele de zbuciumata! Daca vedeti intr-un bloc la 7.20 un cuplu mama-fiu, mama napustindu-se ca o furtuna pe scari carand poseta, ghiozdanul copilului si sacosa cu mancarea pentru catelul firmei si copilul tarandu-se dezorientat si ca picat din Luna in spatele ei sa stiti ca suntem eu si cu Vlad!

Ce vreau sa spun este ca iti este foarte greu ca mama sa ai un copil care nu-ti seamana deloc. Te simti in prima faza (la mine a fost undeva intre 4 si 7 ani) ca o barza careia i-a pus cineva un ou de strut in cuib. Pentru ca la 4 ani copilul incepe sa-si arate personalitatea, sa vorbeasca, sa se manifeste inteligent si abia atunci incepi sa-l cunosti cu adevarat. Si cand vezi ca manifesta fel de fel de apucaturi care tie-ti sunt straine te intrebi "oare e normal sa fie asa?" sau "lentoarea aceasta este firea lui sau e cine stie ce boala?". Si te zbati ca o musca pe geam in incertitudini.

Pe mine m-au ajutat foarte mult testele facute de psiholog copilului. Cand mi-a spus de pilda ca este o personalitate pesimista si ca asa o sa fie el toata viata, ca nu este ceva ce pot eu schimba m-am linistit. Am inteles ca se poate face terapie pentru a face un pesimist sa nu mai fie chiar atat de pesimist dar nimic mai mult.

Tot asa si cu ritmul copilului. Poti ca parinte sa creezi un mediu ordonat in jurul copilului, sa faci impreuna cu el un program, sa-l mai impingi de la spate dar nimic mai mult. Pe sus nu poti sa-l iei. La noi in clasa a-II-a au aparut schimbari majore. Scoala a avut un rol decisiv. Acolo nu sta nimeni dupa fiecare mototol si toti ajung sa se mobilizeze in cele din urma. De aceea eu te sfatuiesc sa-ti ascuti rabdarea inca un an pentru ca in clasa I-a stresul copiilor este enorm si ei sunt varza cam toti.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice