Divortat sau nu? (split)

A_Iulia spune:

Ma refeream la declaratiile referitoare la comportamentul dupa divort.

Multe gandesc ca s-ar desparti in conditii absolut amiabile, ca si-ar trimite copiii la fostul lor sot, chiar daca acesta s-ar recasatori, etc. (care oare isi imagineaza ce razboi rece poate fi in timpul unui divort? cat de repede dragostea se transforma in ura, cate lacrimi se varsa, cat amar, cata frustrare si cata durere? cat timp ai nevoie sa stergi ura si sa ajungi la indiferenta? nu e doar un contract pe care-l rupi si arunci bucatelele de hartie la cos)

Poate e si normal sa gandeasca asa - in fond acum au o relatie civilizata cu sotul, nu-si imagineaza ca lucrurile pot scapa de sub control. Dar pot scapa de sub control, mai ales cand nu mai sunt la adapostul sentimentelor pozitive.

accept92 spune:

Nu numai ca imi imaginez, am vazut ca asa se intampla si ca astea sunt motivele pentru care atmosfera din casa devine insuportabila si nociva pentru copii. Am vazut cazuri in care ura asta orbeste si femeile isi imping copiii in mijlocul certurilor cu barbatul chemandu-i de la joaca din camera lor pentru a ii anunta ca acesta are o amanta. Da, am vazut multa durere, multe lacrimi...si din pacate la baza lor statea orgoliul ranit, nu iubirea pentru barbatul de care sotia oricum nu mai avea nevoie ca o femeie. Eu asta am vazut, dar inteleg ca altii au vazut sau au trait alte situatii...de aici si intrebarile diferite pe care ni le punem.

Personal nu sunt asa, nu sunt genul care sa scoata fum pe nas, detest certurile si discutiile interminabile in care replicile se repeta. Am avut experienta de a-mi gasi partenerul in pat cu alta (fosta), nu eram casatoriti, locuiam impreuna, nu ne-am certat, nu i-am reprosat, nu l-am urat...mi-am luat lucrurile si am plecat...am ramas prieteni buni o perioada. Important pentru mine a fost sa-mi explic 'de ce' iar explicatiile nu erau deloc greu de gasit. Nu am cautat sa gasesc vinovati ci doar sa inteleg...am reusit si nu am ramas cu nici o frustrare. Si eram mai tanara...sper ca nu am involuat cu timpul...

A_Iulia spune:

Exemplele tale sunt extreme, sigur ca nu poate fi nimeni de acord cu manipularea copiilor.

Totusi tu crezi ca daca ai fost inselata si te-ai comportat exemplar o data candva asta este o garantie ca exact la fel vei proceda si daca ai sa divortezi de sotul tau cu care ai copii. Eu cred ca este o foarte mare diferenta intre situatii, nu pot decat sa-ti urez sa nu ai parte niciodata de un divort, iar daca o fi sa fie, sa te comporti cum spui tu - va fi categoric spre binele copiilor tai.

mihaela_s spune:

accept, pe cuvant ca nu a fost ironie. Dar chiar nu am mai intalnit persoane(desigur asta nu inseamna ca nu exista) care sa fie atat de stapane pe orice situatie, sa stie cum sa reactioneze in orice moment pastrandu-si firea si nedivortand de dragul copiilor. Unde tu, mama si femeia nemaicontand in fata relatiei copilului cu tatal. Totusi o mama e si femeie, nu poate fi fericita numai pentru ca ccc copilul ei e fericit ca ii are si pe mama si pe tata alaturi. Iar ea sa fie nefericita alaturi de sotul si tatal copilului ei. Astea toate se rasfrang mai devreme sau mai tarziu asupra copiilor, chiar daca nu sunt certuri pe fata, dar raceala exista, copiii nu sunt imuni la astea.

Despre relatia tata-copil acum...e de sustinut daca ea exista, e o relatie care trebuie construita reciproc. Adica eu nu impiedic relatia copilului cu tatal dar si el trebuie sa o construiasca. In atare situatie(desigur teoretica si pentru mine) in care tatal copiilor mei e divortat si sta cu amanta dar nu se intereseaza de copii, n-o sa fiu eu cea care ma voi planta cu ei la usa numai ca tatal sa aiba o relatie cu copiii. Sigur ca sunt si familii asa cum spui, on care rolul tatalui e minimalizat, unde sotii traiesc impreuna dar numai mama stie ce are de facut cu pruncul si apoi cu copilul ei/al lor. Dar asta e o alta categorie, nu intra in topicul nostru.

Eu nu mi-am prins sotul inselandu-ma, nu am fost batuta dar am fost abuzata psihic. Cand am simtit ca trebuie sa plec, am plecat. Tatal copilului meu avea o relatie buna cu copilul, a avut-o si dupa divort cat am fost in tara si o are in continuare atat cat le permite departarea. Desi am fost pusa de multe ori in situatia de a opri relatia lor, pentru ca in perioada cat era la el, sora lui si fosta mea soacra ii spuneau copilului meu(la acea vreme in varsta de 5 ani) ca mama e rea pentru ca l-a lasat pe tatel ei. Da, eu am divortat, el nu voia. Avea tot ce ii trebuia, eu insa nu. Am lasat insa relatia lor sa curga mai departe, apele s-au linistit cu timpul si chiar daca eu cu tatel fetei mele nu suntem prieteni, fata cu tatal ei au o relatie buna.

Tu nu vrei sa vorbesti despre relatia ta cu sotul tau, nu conteaza intr-adevar foarte mult daca le iei la modul general. Dar in particular, fiecare femeie care divorteaza are motivele ei. Aici nu vorbim de sabloane in care trebuie sa ne incadram, nu suntem roboti programati sa facem "asa" sau "invers". Fiecare se comporta diferit in aceeasi situatie si asta e ceea ce ne face interesanti si deosebiti. Dar si faptul ca trebuie sa ne acceptam reciproc(apropo, ce accepti tu de fapt? la nick ma refer) si sa ne toleram gandirile si comportamentele diferite. Daca tu ai gandit si reactionat asa, cand l-ai prins pe iubitul tau in pat cu alta, plecand pur si simplu, iar alta femeie face scandal si o scoate in palme pe amanta si apoi pe sot cu suturi in fund, nu inseamna ca tu ai reactionat corect sau gresit sau cea isterica la fel. Cred ca asta trebuie sa accepti tu accept(nu sunt ironicam nu eu sunt de vina ca ai nickul asta ). Ca situatiile de divort sunt particulare chiar daca motivele sunt generale. De aceea fetele de la grupul de suport au fost jignite de interventia ta...tu ai generalizat totul la "nu divortam niciodata pentru ca ma gandeam la copii). Cum spuneam, e greu sa te pui in situatia unei femei care a trecut prin divort, indiferent cate situatii cu lacrimi si amar ai vazut. Ca iar vin cu exemple e ca si un chirurg care opereaza de ani de zile dar nu simte durerea decat atunci cand ajunge el insusi sub cutit.



fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

accept92 spune:

mihaela_s, senzatia pe care o am este ca raspunsul tau e mai degraba pentru Anca74 decat pentru mine. E adevarat ca am spus ca si problema ridicata de ea merita dezvoltata, dar eu nu vad lucrurile asa in alb si negru. Intrebarea mea de principiu a fost destul de clara...daca cele are au divortat simtind ca asa e mai bine ar mai fi facut pasul in situatia in care asta ar fi presupus in cel mai fericit caz impartirea timpului petrecut cu copiii in mod egal intre soti, sau mai rau ele sa obtina drept de vizita in WE iar copiii sa ramana in custodia sotului. Asta este problema mea de principiu, sa inteleg pana unde merge de fapt 'curajul' si ce se ascunde in spatele lui. Si intrebarea este deschisa nu numai pentru cele care au divortat deja, ci in general...ca o tema de meditatie. Asa cum a spus Adina, 'vorbim discutii', dar nu vad nimic rau in asta, sper sa o putem face relaxat.


Parerea mea este ca siguranta femeilor in ceea ce priveste custodia copiilor dicteaza de fapt tendintele (in contextul emanciparii si inependentei financiare a acesteia). Si daca situatia ar fi alta din punctul asta de vedere, atunci s-ar schimba si dinamica divorturilor, si poate chiar raportarea ambilor parteneri la casatorie.

Chuny spune:

Accept, tu de ce crezi ca de cele mai multe ori mama primeste custodia copiiilor? Chiar si in Fr unde copiii au sansa sa aiba rezidenta alternata ( si timp egal la tata si la mama) totusi tatii prefera sa-si vada copiii in week-end si in vacanta de vara, lasand mamei onoarea de a se ocupa de ei mult mai mult timp.

Felul in care pui problema ma face sa cred ca tu consideri ca majoritatea divorturilor au loc din vina femeilor egoiste care nu stiu sa faca un compromis ... adica nesimtita e femeia asta: dupa ce ca o inseala barbat-su, mai are si legea de partea ei( dau exemplu cu inselatul pt ca l-ai dat si tu, dar lista de cauze e deschisa, desigur).

Copiii nu raman degeaba langa mama ... in foarte multe cazuri taticul este foaaarte multumit ca are timp liber sa-si reconstruiasca viata. Nu vorbesc aici de cazuri extreme, ca alea exista de ambele parti ale baricadei si nu are rost sa ne cramponam de ele.

XIO spune:

Si ti se pare normal sa-ti irosesti viata intr-o relatie doar de dragul societatii?
Nu e numai miere intr-o relatie , dar cand din 3 in 3 zile e mancare stricata mai bine o lasi balta si faci altceva , ca e clar ca nu merge.
Ce inseamna "motiv nesemnificativ"?
Inselat,certuri dese , diferente de caracter,bataie, abuz psihic ... ce anume?
Eu le multumesc parintilor ca au avut intepeciunea sa divorteze cand nu s-au mai potrivit intr-o relatie de dragoste si a ramas doar prietenia dintre ei . Nici nu vreau sa ma gandesc la o viata de certuri si frustrari generate de motive tampe gen societate , copil , catel , purcel , credite sau bani.

***Fur is for petting**

[url=http:/www.4animals.ro/ajuta.html/]Ajutati animalutele[/url]


[url=http:/http://www.adoptiicaini.ro]Adoptii catei[/url]
[url=http:/http://www.adoptiipisici.ro]adoptii pisici[/url]

Yasmine spune:

Asaaaaaaa, fostul meu sot s-a vrut un tata "de nota 10" in sensul ca eu dupa 5 la primul respectiv 8 saptamani la al doilea copil am mers la munca, si el a ramas acasa cu copiii. Am mers la munca, pt. ca trebuia sa fie cineva care sa castige banii pe care ii cheltuia el.
Dupa un an jumate de la a doua nastere am angajat o fata au-pair, ca el sa aiba mai mult timp de alte activitati care nu avea a face nimci cu a fi tata "de nota 10" reprosindu-mi ca din cauza fetei au-pair relatia lui cu copiii s-a deteriorat.
Vrei sa-ti spun ce a dus la degradarea lui din calitatea de tata? Faptul ca m-a lovit, m-a LOVIT in fata copiiilor nostri. A fost momentul cind EU am luat decizia ca el NU MERITA sa fie tata. Da EU am luat aceasta decizie, EU am intervenit intre acest tata si copiii MEI!
Rezultatul este ca copiii mei si cu mine impreuna cu surioara lor abia nascuta ne traim "binecuvantarea" din subiectul Aliciei intr-o relatie noua, cu un barbat care le e primilor mei copii mult mai multa tata decit cel care le-a dat sange din sangele lui si in rest nimic.
Afla de la mine draga mea, ca nu cel care iti da doar viata iti e parinte, ci acela care iti da caldura sufleteasca, care iti da educatie, care are grija sa nu-ti lipseasca nimic, si de la care iti da un exemplu de valori pe care sa le poti urma in viata de adult.

>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin
Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena si Mara Letizia

mihaela_s spune:

Eu am scris ce mi-a venit asa pe moment referitor la subiect, desi m-am adresat numai tie accept...nu am recitit postarile, ci aveam formata imaginea discutiilor in minte. E posibil sa fie cum spui tu...

Acuma eu rumegand problema pusa de tine, pot sa iti dau peste cap teoria: in tarile nordice rata divorturilor este una din cele mai mari din lume. Asta in conditiile in care in general custodia copiilor este impartita intre soti. Fata mea cea mare are majoritatea colegilor cu parinti despartiti. Sau daca sunt impreuna, sunt la a doua, a treia casatorie iar copilul e cel comun.
Prietena cea mai buna a fetei mele are parintii divortati. Ea si fratele ei stau o saptamana la mama si una la tata. Mama de ex. e acum cu un tip care are trei copii mici, cu varste intre 7 si 2 ani jumate. Stiu si povestea lor pentru ca intamplator fata mea cea mica a fost la camin cu fetele cele mai mari ai tipului. Parintii lor au divortat cand cel mic avea 6 luni. Nu stiu motivele, nu suntem asa apropiati. Mama s-a mutat cu copiii intr-un apartament si fetele mergeau tot la doua saptamani la tata. Cel mic nu, pentru ca era prea mic. Ei bine, dupa ce a implinit cel mic un an jumate, mama a fost nevoita sa se mute la Stockholm sa faca scoala si nu a luat copiii cu ea. Sunt toti trei la tata, mama vine si ii viziteaza cat de des poate, mai merg si ei la St. in vacantele mamei...iar cei mici ii spun mama la tipa asta care e acum cu tatal lor. Pentru ca ii duc dorul mamei lor, dar uite ca viata nu stii niciodata ce iti rezerva(sincer, eu ii vedeam un cuplu perfect pe parintii astor trei copilasi. Se potriveau atat de bine si ii admiram mereu cand veneau la camin...plus ca se purtau exemplar cu copiii, atat el cat si ea...nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca au divortat). Parintii celorlalti cu care am inceput povestea, au facut in asa fel incat stau relativ aproape si le e usor si cu scoala si cu transbordatul saptamanal al copiilor. (sper ca s-a inteles ceva, mie mi se pare ca inteleg, caci stiu povestile...).

La inceputurile noastre suedeze am fost invitati la cina la o familie compusa din el divortat cu doi copii(copiii de 8 si 6 ani), recasatorit cu o ea fara copii. Impreuna nu aveau copii. S-a nimerit sa fie duminica si mama ii aducea pe copii la tata pentru saptamana care urma. A venit si ea frumusel inauntru, a stat si ea la masa cu noi, au povestit frumos ce si cum cu copiii...mama cu tatal copiilor si cu noua sotie. Noi am ramas masca, era prima data cand ne confruntam cu asa ceva. Cel mai interesant e cand si el si ea au copii si mai au si impreuna si vin toti gramada la parinti...se aduna o gasca de 6-8 copii, pentru ca suedezii au in general 2-3 copii...si nu se sfiesc sa divorteze si sa isi creasca copiii asa, in liniste si in custodie comuna.

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

maru spune:

accept, daca in fata infidelitatii flagrante ai putut doar sa iti iei bagajele sa pleci, sa mai si ramai "prietena" cu el dupa, inseamna ca nu l-ai iubit. Deloc.
Pentru ca nu ti-a parut rau dupa relatia creata, construita, visele avute impreuna si tot ce inseamnao viata de cuplu, fie ea si fara copii si hartii la premarie.
Da-mi voie sa ma indoiesc ca stii ce e iubirea. Punct.