Divortat sau nu? (split)

anca74 spune:

A, nu, nu, sunt absolut convinsa ca fetele carora le stim povestea au fost niste sotii extraordinare. Nu este intentia mea aici sa fiu tendentioasa in vreun fel. Stiu foarte bine ca atunci cand o femeie s-a hotarat sa divorteze, nu o face de prea mult bine acasa. Mai ales cand sunt la mijloc copii.

Este, insa, foarte trist ca relatiile interumane sunt atat de zguduite din temelii in societatea actuala. Pe unde intorc privirea vad numai oameni divortati, femei care-si cresc singure copiii, barbati care incearca sa-si construiasca o alta familie dupa ce primei nu prea i-au acordat multa atentie, copii aruncati ca o minge de ping pong de la un parinte la altul, familii reconstituite, etc.
Cel mai mult si mai mult au de suferit copiii din toata povestea asta.
La fetita mea la gradinita sunt cativa copilasi care 2 saptamani stau cu mama, 2 cu tata, altii care au deja 2 familii - 2 mame (1 fiind a doua sotie a tatalui bilogic), 2 tati (1 fiind tatal vitreg) si alti frati vitregi.
Nu se stie exact, in momentul de fata, care sunt repercursiunile acestui du-te vino de parteneri, tati, mame, soti si sotii asupra celor mici. Noi nu putem decat sa speram ca nu-i va afecta mai mult decat am vrea, dar nu se stie exact "extend-ul". Generatia noastra se separa si intemeiaza noi relatii cu o rapiditate spectaculoasa. Nu se ia neaparat in calcul daca copiii la mijloc au ceva de spus, cum simt toata debandada asta care-i inconjoara, de ce nu mai sta mama cu tata impreuna, de ce trebuie sa aiba doua domicilii, etc. Si, da, ei plang dupa fosta familie. La gradinita plang, sunt nelinistiti, uneori violenti, neascultatori. Iar parintii lor, ca sa-i readuca la un comportament "normal", ii indoapa cu Ritalin, la sfatul medicului. Sa-i calmeze.

N-as vrea sa se creada ca "ma iau" de cineva in mod special aici. Incercam numai sa-mi manifest uimirea si dezolarea ca prea repede ne desfacem din lanturile unui mariaj nefericit, fara neaparat sa luam in calcul copiii si sentimentele lor. Sau daca ii luam in calcul, imediat vine cineva si ne imbarbateaza cu un "lasa, copiii cresc oricum, se duc la casa lor apoi, iar tu ce ai facut cu viata ta?"

Si da, acest subiect se preteaza la o discutie un pic mai filozofica pe aceasta tema deoarece tocmai despre asta vorbiti aici: despre divort. Oare nu ar fi la fel de indicat sa dezbatem si subiectul acesta al copiilor aflati la mijloc, intre mama si tata care nu mai pot trai impreuna? Nu-s si ei la fel de importanti intr-o casatorie ca si actorii principali - mama si tata?


Mamica de Zanuta mica, Anna Laura

www.youtube.com/watch?v=ckFvoGRPiCU&feature=related/" target="_blank">Shape up, Anca!
Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.

buli spune:

Anca,
din postura absolut neutra, mi se pare ca faci niste afirmatii nepotrivite si ca nu ajuti deloc, pe nimeni.
nu ai absolut deloc, dar deloc, de unde sa stii ca pling copiii dupa caminul cu mama si tata. poate in caminul ala au fost tensiuni greu de depasit si ei acum sint, in sfirsit linistiti.
mi se pare ca nu e cazul sa expuna mamicile motivele pentru care au divortat, dar sint sigura ca au avut motive intemeiate.
aici vor sa aiba un loc unde chiar sa se laude una pe alta ce bine se descurca (si o fac de-adevaratelea!!), ce femei frumoase destepte si destoinice sint (si sint cu adevarat!!). au nevoie de incurajari si sustinere, chiar nu cred ca foloseste la ceva apologia mariajului.

eu chiar cred ca tarie ca ele sint puternice si le admir pentru ca au ales linistea si adevarul in locul tensiunilor si compromisurilor.


www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

szivarvany spune:

Anca, ai glume in program azi sau in general legate de acest subiect: divort-copii ???
din partea mea.
Si as mai scrie, dar ma abtin.
E inutil sa-ti raspund la ultima fraza.

Trebie sa dau edit: TU chiar crezi ca ne-am trezit intr-o dimineata mai cu fatza la cearsaf si am zis gata, vreau libertate si o viata roz de una singura cu unul/doi copii ??? TU chiar crezi ca nu am incercat sa luptam sa mentinem normalitatea, sa ne luptam pt visele noastre, pt binele nostru ca familie, ca intreg, sa-i oferim copilului tot ce e mai bun pe lume ???
Ei bine, am incercat TOT. Eu spun cu mana pe inima ca am incercat TOT. Dar degeaba. Stii ce inseamna sa traiesti zi de zi cu aceasta durere in suflet, sa stii ca nu ai reusit sa-i oferi copilului tau acea normalitate ??? Ai habar ????????????????????????
Ai habar cum e sa faci fatza la toate cu zambetul pe buze, sa te culci seara alaturi de puiul tau si sa-i/sa-ti repeti ca totul va fi bine, ca maine soarele rasare, ca vom merge in parc, vom manca o inghetata, ca viata e atat de frumoasa si noi meritam tot ce e mai bun ... si in suflet sa-ti ineci lacrimile ca ai avut asa un ghinion AI IDEE ???
Ai habar cum e sa stii ca tatalui copilului tau - copilul care e sufletul/viata ta - nu-i pasa de el si tu trebuie sa-i fii si mama si tata si sa-l pregatesti pt o viata nu tocmai usoara unde va avea de-a face cu oameni ca TINE ???
Cu riscul sa-mi iau un mare avertisment scriu toate astea.
Si-ti doresc o zi ca a mea. Nu mai rea.
Edit la edit: eu imi ador copilul zi de zi minut de minut, as face absolut orice sa stiu ca ea nu va avea de suferit niciodata. Asta in caz ca cineva se intreaba daca cine divorteaza o face din hobby si egoism si altele. Si nu trece o secunda sa nu te intrebi cum va fi, o secunda de liniste eu nu am. Si nici nu-mi doresc. Imi doresc doar fericirea copilului meu. Pentru asta exist si respir.

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

Qamar spune:

Anca, your point is....?
Eu biluta neagra nu-ti dau, ca ti-am dat destule la povestea cu altoitul Zanutei cand nu vroia sa manance, dar zau, nu inteleg, daca vrei sa dezbati subiecte si probleme filosofice, go ahead, deschide un thread nou si desfasoara-te...
Sper ca mesajul meu e pe atat de subtil pe cat intentionez sa fie

---

Your heart is my piñata..

conchita spune:

anca74, uimirea si dezolarea ca prea repede se desfac casniciile. ale cui casnicii? ale noastre, cele care scriem aici? vrei sa discuti copiii cui? ai nostri, celor care scriu aici? ti-a facut cumva impresia ca ignoram copiii in discutia asta? eu vad ca doar despre ei vorbim. da, tu poti spune ca-s la fel de importanti ca mama si tata, eu raspund ca-s si mai importanti.

nu ma dau in laturi de la discutiile filosofice si ti-am raspuns deja filosofic. insa mesajul de mai sus musteste de acuzatii voalate si nu prea stiu ce sa mai cred. copilul meu nu creste cu ritalin. copilul meu creste cu dragoste. si nu am divortat din considerente egoiste, ci exact pentru copil.

simmonna spune:

Daca ati sti voi cu cat drag citesc subiectul asta !
Si deodata apare Anca care a fost nefericita dupa divort si tine musai sa fim si noi la fel.
Chiar m-ai suparat astazi, Anca ! Inteleg ca ai intrat sa-ti spui parerea, nu inteleg insa de ce insisti sa ne convingi ca suntem nefericite ?

Probabil ca si eu sunt de-a-ndoaselea, dar am fost nefericita un an-doi inainte de divort, distrusa de-a dreptul in timpul procesului, iar dupa aceea din ce in ce mai bine. Acum sunt multumita, linistita, fericita cu ce si cat am. Copilul este bun, calm si echilibrat, nu a plans niciodata la scoala, nu e batausul clasei, nu a ramas repetent, nu are complexe de nici un fel. Si nu l-am indopat cu nimic ca sa fie asa. Decat cu multa dragoste si cu multa rabdare.

Happy_in_TO spune:

Anca, iti doresc sincer sa traiesti toata viata alaturi de sotul tau si fetita ta, in fericire si bunastare. Sper sa nu treci niciodata prin inca un divort.

Daca ai fi citit mai atent dupa postarea lui Ripley si Lauraa a fost o pauza, multe nu au stiut ce sa spuna. Pe mine m-a durut. Nu s-a bucurat nimeni ca am mai "atras" membre in gasca noastra de divortate...

Daca ai fi citit si mai atent ai fi vazut ca tot subiectul se brodeaza pe tema copiilor, ei sint pusi pe primul loc, ne exprimam temerile vis-a vis de acceptarea lor in societate, de situatia lor emotionala, de orice fleac cit de mic... Pentru ca ei sint pe primul loc.

ruxij spune:

Anca74, bati campii intr-un mare fel si sa iti fie rusine ca vii aici sa faci pe nebuna cu niste femei curajoase! Cred ca de astia ca tine zicea conchita in prima ei postare la subiect. Nu pot sa iti spun cat de proasta este parerea mea despre astfel de incuiati, ca sa nu le zic altfel. Oricum, asta nu e subiect de "spus parerea" ci grup de sustinere, asa ca ma opresc aici.

accept92 spune:

Problema ridicata de anca74 este buna si merita dezvoltata. Atata doar ca a fost neinspirata abordarea ei tocmai la subiectul acesta...i-ar fi stat mai bine la "De ce divortam?" de exemplu...acolo sunt sigura ca nimeni nu s-ar fi simtit jignit de interventie.

Eu sunt convinsa ca in general exista multe casnicii care se destrama gratuit, pe principiul 'divortez pentru ca pot', cred ca statistic vorbind actiunile de divort sunt deschise majoritar de femei si ca ele s-ar putea cerne in mod constructiv daca nu ar fi de la sine inteles ca in urma unui divort copiii revin mamei. Este o mare nedreptate ca indiferent de calitatea oamenilor implicati regula de mai sus se aplica fara o analiza reala a situatiei. In situatia in care riscul de a pierde copiii in urma unui divort ar fi egal si pentru femei si pentru barbati cred ca altfel ar sta lucrurile. Dar asta nu are nici o legatura cu subiectul de fata.

Happy_in_TO spune:

Ce aveti mai frate??... Cum adica se destrama gratuit? adica asa, ca o ambitie, ca o pedepsire... crezi tu ca o femeie isi ia copiii in brate si porneste singura in viata ca sa demonstreze ceva?
Stii tu ce inseamna sa fii mama singura??? Crezi ca este o viata in roz?

Mai zic o data: subiectul se numeste: "sa ne numaram binecuvintarile" adica sa vedem partea plina a paharului, sa ne sustinem moral. De ce incercati cu incapatinare sa ne faceti sa vedem partea goala???...