Divortat sau nu? (split)

vikinga spune:

si in fine sa li se reproseze femeilor ca au divortat usor si ca pe deasupra se mai si autovictimizeaza si se dau puternice si curajoase asa la o vorba de imbarbatare intre ele, sa zicem inchizi ochii si mai trece, dar sa faci aluzie la faptul ca femeile divortate-si revarsa o iubire sufocanta nesanatoasa asupra copiilor si cum ca ei copiii, ajunsi mari isi vor simti mamele ca pe niste bolovani atirnati de git ori cam asa ceva formulase accept, hai ca e prea de tot.eu chiar credeam ca femeile divortate is birfite doar asa de matusele cu cozonac in servetel pe la vreo nunta, nu asa intre femei cu pretentii. chiar daca vorbele rele ies in fata, nu stiu de ce dar asa se intimpla mai mereu, va rog fetelor nu lasati sa treaca pe linga voi sustinerea si intelegerea sincera alor celorlalte, ca au fost destule chiar daca nu asa de combatante ci mai discrete cu ochii spre ale lor.si ma gindesc ca asa trebuie sa fie si in viata reala si in cam aceleasi proportii.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

conchita spune:

pe bune??? hahahaha, sunt pe jos de ras. deci varianta de dragoste parinteasca "sanatoasa" ar fi aia cu ea pe net si la barfa cu prietenele, el la televizor, casa sub mormane de gunoaie, vasele nespalate de zile intregi, gatitul in grija nimanui ca nu e mentionat, iar copiii...nici aia nu-s mentionati. bai, io rad, scuze, dar mi-e imposibil sa ma abtin. in schimb, alea istericele care gasesc timp sa aiba casa luna, mancare calda pe masa, jucat cu copchilu' sau copchiii, barbatu' impins la treaba sa ramana activ, nu sa i se atrofieze si muschii, si creierul ca o leguma pe canapea -alea deci transmit o dragoste sufocanta si bolnava?? looooooool
care e reteta cu dragostea sanatoasa? infometati copiii, alienarea barbatului, independenta absoluta a femeii si responsabilitatile dupa fazele lunii sau cand ii tuna fiecaruia.

asa, momentul comic incheiat, sa trecem la serioase.
punctul unu. in opinia mea, parintii care nu pastreaza o casa curata pentru copiii lor se fac vinovati de neglijenta. copiii au dreptul sa creasca in ordine si curatenie, le construieste sentimentul de siguranta si de incredere in sine. mai e si o problema de igiena. nu zice nimeni sa tinem farmacie, dar suntem oameni, specie evoluata, nu ne putem lafai in noroi ca hipopotamu' gloria din desenele madagascar totusi.

doi pe lista: barbatul si femeia trebuie, dar absolut TREBUIE sa comunice si sa-si imparta responsabilitatile in functie de talente, idiosincrazii, limite fizice, etc. este primul model natural de echipa de la care pot invata si copiii cum se colaboreaza, cum se negociaza neintelegerile, cum invinge dragostea orice diferente posibile. aia cu daca el nu face, atunci nu fac si eu - are, in opinia mea, zero valoare ca lectie de viata si de comportament uman civilizat si de creatura evoluata. adica daca unul e lenes, hai sa-i urmam lenesului exemplul, nicidecum harnicului! ce logica imbarligata e asta si cum ilustreaza legenda ca binele invinge intotdeauna? hai sa ne asezam tot mapamondul pe sant si sa luam o pauza, ce, numa vecinul? pfiuuu...

sunt lucruri esentiale care trebuie asigurate copilului, lucruri care tin de responsabilitatea basica si nu pot fi aruncate de la unul la altul sau ignorate! - casa, masa, atmosfera in familie. la asa ceva nu exista compromisuri, n-ar trebui sa existe. ca doar nu fortezi un toddler sa manance cartofi prajiti si pizza in fiecare zi ca n-ai tu chef, ca parinte, sa-i asiguri o alimentatie echilibrata. si sa inoate in maldare de haine aruncate peste tot, munti de jucarii neordonate, in sunetul televizorului pentru tata si clickaitul pe tastatura al mamei. el fiind micutul independent, ferit bineinteles de dragostea bolnavicioasa si sufocanta pe care o primesc copiii vecinei, mama singura, precis egoista si isterica. hahahaha.



abdominabila

XIO spune:

ASta nu e doar la suedezi, tine de persoane. Si la mine sotia tatalui meu cand venea in Romania venea la noi la masa , adica eu , mama-mea , bunicii mei , ba chiar si fostul ei sot mai trecea.
Asa mi se pare normal .

***Fur is for petting**

[url=http:/www.4animals.ro/ajuta.html/]Ajutati animalutele[/url]


[url=http:/http://www.adoptiicaini.ro]Adoptii catei[/url]
[url=http:/http://www.adoptiipisici.ro]adoptii pisici[/url]

simmonna spune:

Da, asa e normal si civilizat si mai ales e in beneficiul copiilor.
Dar asta se intampla daca divortul s-a produs la timp, la primele semne ca relatia nu mai functioneaza si nu se mai poate reface, atunci cand se constati ca a disparut dragostea, dar e inca posibil sa salvezi prietenia.
Daca insa nu se pune punct la timp si lucrurile merg prea departe, se ajunge la cuvinte grele, gesturi violente, etc...o relatie de prietenie intre fosti soti si familiile lor actuale nu prea mai e posibila.
Eu zic ca iti trebuie multa intelepciune sa intelegi si sa accepti momentul cand e mai bine sa spui stop unei casnicii decat sa te incapatanezi sa mergi mai departe.

accept92 spune:

Cand spun ca se divorteaza usor pun in balanta motivele divortului cu acest echilibru esential pe care un barbat (unul pur si simplu normal) il aduce in viata copiilor. Foarte frumos ai exemplificat acest echilibru, si nu cred ca e femeie pe lumea asta care sa poata fi si mama si tata. Sigur ca pot sa inteleg ca femeilor le poate fi mult mai bine dupa un divort decat inainte, dar nu la ele ma gandesc eu, ca asa, daca e sa vorbim strict de relatii barbat-femeie am desfacut si eu cateva fara ca macar sa-mi pun problema sa mai incerc ceva sau sa accept vre-un compromis, sau pur si simplu ca sa experimentez altceva.

Stiu ca si casnicia ta a avut de trecut un test la momentul sau, asa cum bine spunea cineva mai devreme nu e vre-una scutita de asa ceva. Permite-mi sa am toata admiratia pentru tine si sa afirm ca, cel putin eu una, de la o femeie ca tine am ce invata. Nici cea mai frumoasa viata de dupa divort, nici daca ai fi intalnit pe Fat Frumos pe un cal alb care sa corespunda tuturor fanteziilor tale despre un barbat, oricat as incerca sa imi imaginez cel mai frumos scenariu pentru o femeie divortata, nimic nu ar fi putut compensa ceea ce inseamna tatal copiilor tai in viata acestora. Parerea mea. Si nu as admira o femeie care pur si simplu ramane langa sotul ei pentru copii, ci doar una care o face spre fericirea ei si a tuturor, asa cum pare a fi cazul vostru.

A_Iulia spune:

Ma alatur in a o aplauda pe Vikinga. In aceasta privinta ai mare dreptate - chiar este o femeie de la care ai ce invata.

In acelasi timp permite-mi sa spun (pentru a cata oara, oare?) ca divortul parintilor NU AR TREBUI SA REPREZINTE divortul tatilor de copii.

Ceea ce explica frumos Vikinga mai sus (si anume o relatie extraordinara tata-copil) se intampla si in cupluri divortate - si te invit sa vezi cu ochii tai, daca nu crezi, cazul nostru, sunt convinsa ca ai sa ramai uimita.

As intelege demersul tau daca ar fi orientat in acest sens, si anume incurajarea si pastrarea pe cat posibil a relatiilor tata-copii dupa divort. Insa de fapt am senzatia ca ai pornit un razboi total aiurea impotriva unei grupe din care - apropo, oricate planuri ti-ai face, nu ai idee daca nu vei face vreodata parte si tu.

Raman in continuare influentata si de niste postari de-ale tale din trecut, in care sustineai ca dupa divort nu vezi de ce ai mai apela la fostul tau sot/tata al copiilor in situatia in care copiii ar fi fost bolnavi noaptea. Pare ca ai o parere destul de straight despre viata dupa divort, drumuri despartite etc etc. - de fapt nu este deloc asa, legatura cu tatal copiilor tai o ai pe viata, indiferent ca-ti convine tie sau nu.

Si poate n-ar strica sa-ti spui parerea si la subiectul lui Batool, intrucat ai nimeri exact pe modelul pe care tu il apreciezi: familie cu copii, nu se divorteaza din cauza lor. Poate ca ai avea chiar idei bune cum ar trebui femeia respectiva sa procedeze, crede-ma ca eu oricat mi-am sucit mintile nu am reusit sa produc ceva de ajutor.

szivarvany spune:

Adina, ca de obicei, ai exprimat exact ce am gandit eu dar n-am reusit sa astern pe pagina

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

accept92 spune:

Intamplator si cazul tau il consider de admirat, pentru ca tu ai o relatie care te face fericita si legatura copilului cu tatal a ramas puternica, si nu stiu daca asta nu are nici o legatura cu faptul ca dai dovada de mult echilibru in postarile tale.

Si razboi? De ce? Pentru ca judecam lucrurile diferit? Ce deranjeaza, ca asa gandesc eu sau ca imi exprim punctul de vedere?

As judeca absolut diferit o femeie divortata care se raporteaza la situatia ei ca la una provizorie, care isi canalizeaza energia spre a isi mai da o sansa la o familie (nu neaprat cu acte) si nu declara 'sunt doar eu cu copilul/copiii si ne este perfect asa, nu avem nevoie de nici un barbat in viata noastra'. Pentru ca vis a vis de o asemenea atitudine nu ma pot abtine sa nu gandesc ca poate asta este problema care a dus in final la degradarea relatiei. Intr-adevar femeia care nu are nevoie de un barbat nu merita unul, dar este o pozitie feminista si orgolioasa de pe urma careia au de pierdut si copiii.

Daca de exemplu barbatul este un sot minunat dar nu si un bun tata (situatie care mi se pare complet nerealista, dar sa zicem), in ciuda fericirii femeii as consiedera divortul intemeiat si as spera ca femeia sa intalneasca un alt barbat care sa o faca fericita dar sa poata fi si un bun tata. Pentru ca nu ma agat cu dintii de calitatea de tata bilogic, dar sustin ideea de familie (si nu ma refer la acte). Si pentru a da copiilor o sansa la o familie femeia trebuie sa lase orgoliul de-o parte si sa admita ca are nevoie de un barbat, caci nu este nici o rusine.

Mi-asi fi oprit contributia la subiectul de unde s-a plecat la observatia ca totusi problema pe care si-o pune Anca merita sa fie dezbatuta la modul general daca nu m-ar fi provocat postarea despre vibratorul care inlocuieste cu succes barbatul.

casandra spune:

Accept, tu trebuie sa intelegi ca o femeie care a divortat e o femeie care s-a maritat, iar afirmatia ca "n-am nevoie de un barbat in viata mea" e una dintre afirmatiile prin care isi face curaj, nu motto-ul cu care a pornit in viata.
Iar cand spui "n-am nevoie de barbat", in general ai in minte barbatul care te-a adus in punctul de no return. Cineva care nu a trecut printr-un divort nu cred ca poate intelege ce se intampla.

Eu una stiu despre mine ca nu sunt amazoana, super-woman, cred in familie,..., dar mai stiu ca ma pot descurca si singura, daca situatia o cere, desi nu e bine sa fie omul singur.

vikinga spune:

Probabil pt ca lumea nu a realizat puterea drogurilor, vb aia poate auzisera de multi ca ajunsi acolo au mai luat ori cine stie multi din barbatii care chiar luau judecau si se gindeau ca cine stie de ce exact A. a trebuit sa sfirseasca asa si cum de obicei trebuie gasit un vinovat, au gasit-o pe ea.Noi doua asa ne-am inceput prietenia si un sir lung de emailuri: pe tema drogurilor. Vazusem in jur cum atitia se lasasera de cocaina, stiam pe pielea mea multe si asa de sigura eram la inceput ca si el va reusi sa se lase, sa-si revina. Multi gresesc, ajunsi in vest, devin de succes, au bani si banii atrag altele dupa ei, alti prieteni, interese si daca ajungi de nevinovat intr-un cerc tare aratos dar gaunos cum a fost si cazul lui te arunci cu capul inainte ca sa faci ca ei, sa faci impresie ori sa gusti si tu din viata aia de "succes" oricum un mod de viata care atrage la inceput cum o lumina puternica atrage mustele, ei bine intelegeam asa de pe margine cam cum era si situatia lui. Si-i explicam si ei cam ce simte el, cum e, inainte, dupa, care-s modalitatile de ajutor si-i tot ziceam sa nu se ia si sa nu se lase speriata dupa ce aude in jur de cocaina, pt ca in ciuda a ceea ce auzim in media, campanii, care sperie teribil totusi mai mult de jumate reusesc sa se lase si lasa experienta asta in spate. Doar ca despre cei ce se lasa se vb mai putin. Si ea chiar a sperat, asa cum o stim cu energie si putere la maxim, s-a bagat in lupta asta. Si il iubea ca pe altceva! Dar trecea timpul si-mi povestea..si-mi povestea, totul devenise atit de halucinant, atit de periculos, atit de imprevizibil..Doamne asa putere autodestructiva cum a avut el nu am mai intilnit. De fapt la barbati e mai des aspectul asta, tocmai pt ca-si inchipuie ca ei pot controla, ca-s mai puternici, ca totul e ok, ca de fapt nu e nicio problema. Si se vedea ca pur si simplu nu vroia sa renunte, doar asa pe perioade scurte. Pe urma banii s-au dus, el a inceput sa mixeze cocaina care e scumpa, cu ceva produs de genul amfetaminelor, ieftinul crack si asta a fost marele pas de pe drumul cel mai intunecat. Imi era frica sa deschid calculatorul sa-mi citesc emaliurile, in primul rind frica de nu a mai auzi o veste de la ea ori una groaznica. Cu ce lua el si la stadiul la care ajunsese putea face orice nenorocire, el nu mai era in toate mintile. Putea sa le omoare pe toate trei daca ajungea intr-un mom de furie, chiar era f posibil si nu exagerez deloc ca eram la curent at cu toate reactiile, nu toate spuse aici si staim si eu din ce vazusem in jur si intelegeam. Tineri numai dupa folosirea de ecstasy timp de o luna doua asa la 3-4 zile ajung sa se arunce de cine stie unde siguri fiind ca vor zbura, stiu eu caz concret, tineri care vandalizau tot ce le pica in cale..dar el la asa un amestec si consum zilnic. De ob cei ce iau asa de fun, iau seara, noaptea e propice pt asa ceva, el ajunsese sa ia ziua in amiaza mare, nu mai muncea, luase banii comuni si vroia sa se faca si traficant. Si cind un asa consumator vrea sa faca trafic nu ajunge decit cu datorii si familia urmarita si amenintata.Practic ele trei erau in pericol din mai multe directii. Si-i ziceam ca e timpul sa plece si ea tot statea pe ginduri, pe o parte intelegea pe de alta amina, nu putea inca. Intii fetele, ea si pe urma el. Asta era ordinea corecta a ceea ce trebuia protejat si aparat. Ea a plecat singura cu fetele mici in carut, lasind casa, masini doar cu 2 miini si fara nimic altceva, doar pt a le apara pe fete. Ca la cum o stiu si la cit l-a iubit de nu erau fetele raminea linga el cine stie pina cind. Si inca se intreba pe urma, oare am facut totul? Pe urma vin si acuzatiile celor din jur cu "din vina ei"..etc si aici sa citesti cum femei din spatele unui monitor de la loc caldut isi zic ..ah femeile astea ele-s vinovate ca divorteaza prea usor si lasa copii fara tata doar pt ca au legea de partea lor. Degeaba se tot repeta ca nu trebuie luat personal, dar cind vii intre femei cu povesti de genul astora care-si permit sa aiba o zi buna, care-si permit sa se uite in urma si sa-si zica hai ca uite chiar de parea de necrezut am reusit, si le zici ca au divortat usor si nu s-au gindit la copii si ca ar trebui sa se simta mizerabil singure fara barbat alaturi, nu poti decit sa exclami ???Alice a plecat in ultima secunda, el a sfirsit la citeva luni, insa problema cea mare e ca lui i se casuna pe ea. Lua droguri grele, amestec teribil si cum astea te arunca ori in in euforie, energie si simtit ametitor de bine ori in cele mai de jos simtaminte negative: ura, furie, nervi, agresivitate toate la extrem, niciodata nestiind dinainte ce te va arunca in una din cele doua extreme, si asta era problema cea mare tocmai in extrema negativa o cauta pe ea si prea des se intimpla sa fie in pericol cu doi copii mici in casa alaturi de el. Groaznic. Stiu ca nu toate au lasat in spate asa o situatie extrema, insa multe vorbesc de abuzuri, scandaluri, batai, jigniri, frica, mame cu copii care au fost de fata la asa ceva. Mi-am permis sa amintesc de divortul lui Happy, scuze Alice, pt ca de ea am fost mai aproape si stiu amanunte dar sunt sigura ca de as vb in privaz cu fiecare din fetele de pe aici as auzi lucruri ce m-ar face si pe mine sa divortez.Daca tragem linie asa pe DC ca vb aia poate fi un esantion bun, ramin doar 2-3 situatii in care nu a fost vb de abuz fizic si psihic. Cassandra de ex inteleg ca nu ar fi renuntat la casnicie dar nu a mai vrut el, Lauraa la fel, atunci unde e vina femeilor aici? Ca de nu vor ei cum poti forta..? E prea de tot sa fie tot vina lor ca nu au fost detul de bune ori mai stiu eu ce apropouri de gen. Hai mai, ca o viata de om au si ele si chiar e prea jos sa le reprosezi chiat tot ce misca pe lumea asta, mai ramine sa li se reproseze ca exista.Si mai ramine Conchita, cu divortul ale carui motive nu le stim si nu stiu dar tare ma tem ca de fapt "de dragul" ei a ajuns discutia aici, daca se vrea sa fie ea luata la intrebari pai faceti-o direct ca face fata, ca asa remarci generale, codite ajung sa atinga alte femei divortate si chiar nu vad de ce.Si totusi chiar si in cazul ei din ce zice nu a fost deloc un divort asa de florile marului, zice ca de era inselata nu renunta, e credincioasa si crestinele convinse nu renunta la casnicie asa usor, stim ca a renuntat la cariera in ro, viata facuta acolo pt iubire, deci nevasta indragostita lulea, hop si gravida, femeile gravide nu divorteaza din moft!! instinctul e de a-si face cuib, de siguranta si stabilitate, atunci chiar trebuie sa fi fost un motiv chiar f serios si f mare de divort, mai ales ca tot repeta ca pt a o proteja pe Sonia a facut-o. Si chiar o cred. O fi ea tornado pe forum, dar dincolo, in viata reala e tot o femeie, mama, care iubeste, a iubit, vrea cel mai bun pt copil, asa ca noi toate.Revin sa zic cum e cu admiratia, ca e nemeritata, sincer. Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.