M-am hotarat..........adoptie(69)
Raspunsuri - Pagina 14
asi spune:
Kora sa fie intr-un ceas bun si La multi ani sotului tau!Legal poti schimba prenumele copilului dar trebuie sa fie de acord si copilul.Noi le-am schimbat prenumele la amandoi copii, Mariei i se spunea altfel insa a reactionat foarte bine la schimbare.
Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.
Mariaa spune:
Kora, noi inainte sa aflam de Alexandra tot auzeam ca 'stii' cand iti gasesti copilul si ne tot intrebam cu Dumnezeu stii, ce stii, cum stii...
Dupa ce am aflat de Alexandra, fiecare informatie in plus care venea dinspre ea, era ca o piesa de puzzle care se aseza la locul ei. Firesc, fara sfortare, fara chinuiala. Ca un puzzle care se completeaza la fix.
La multi ani sotului si drum deschis sa aveti 
Noi avem una bucata sentinta definitiva dar gresita asa ca mai dureaza pana schimbam certificatul de nastere.
Dana, o intalnire fara prea multe emotii va uram sa aveti 
si La multi ani, Maria de urzceanu sa cresti mare si sa ai noroc 
- mami, vrei sa te fac fericire?! 
havin spune:
Buna fetelor!Sper ca nu va supar pt ca dau buzna asa dar vreau sa va povestesc si experienta noastra in cea ce priveste adoptia.din motive medicale am hotarat anul trecut sa fac un FIV dar pana strangem bani...etc am hotarat sa depunem si dosar pt adoptie ,prin noiembrie 2009 , in fine pe 10 decembrie am avut atestatul in mana cu sfatul de rigoare :''multa rabdare ca poate dura mai mult de un an".Cand am auzit asa ,am zis: asta e ,continuam sa facem economii pt FIV dar fix la 7 luni de la atestat am fost sunata sa ne spuna ca au gasit copilul care ni l dorim si sincer va spun ca nici macar nu visam asa ceva :e un baietel de nici 2 ani cu ochi mari albastri si par carliontat zici ca e un inger venit pe pamant.Cateva zile am zis ca visam.Acum speram sa-l luam acasa cat mai repede.Ce vreau sa va spun este ca noi chiar nu am intalnit nici o piedica din partea DPC si sincer nu avem nici o pila,pot spune cu mana pe inima ca am simtit ca vor sa ne ajute.Nu stiu ce sa zic poate am avut norocul sa intalnim doar oameni cu inima.Bineinteles ca vrem sa facem si FIV ul dar acum sunt mult mai relaxata.Imi cer scuze ca m-am intins dar ce vroiam sa va spun:Dumnezeu are pentru fiecare ceva pus deoparte noi doar trebuie sa l rugam si pana la urma sa se faca voia lui.
danaionela spune:
Kora cind citesc prin ceea ce treci tu acuma, ma gindesc ca acum citeva luni eram in situatia ta. Aveam inima cit un purice si emotii cit pentru 100 de examene. Au trecut 5 luni de atunci si acuma asteptam cu nerabdare data de 26 august, pentru incredintarea definitiva, sau cum a spus MANUELITA "sa le trecem din proprietatea statului in proprietate privata"
Iti doresc mult succes si sa pleci cu inima deschisa.
asi spune:
Kora te asteptam cu vesti sper eu foarte bune.
Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.
Manuelita spune:
Kora, m-am gandit ieri de nenumarate ori la tine. A fost ieri ziua cea mare? Fa-ti mila si zi-ne si noua ceva :)
Mariaa spune:
Kora, si eu sunt pe aici si dau refresh la greu :)
abia astept vestile alea bune
- mami, vrei sa te fac fericire?!
Anca Wish spune:
Probabil ca a noastra Kora nu a gasit ragazul de a va da o veste buna. Am vorbit cu ea si e fericita, dar nu vreau sa-i stric bucuria de a va povesti chiar ea.
Pup fetele si puii.
Mariaa spune:
Anca, u made my day
odata cineva spunea pe aici ca fetele nu prea mai scriu dupa ce si-au gasit copiii, ca nu mai impartasesc diverse povesti pe aici ca inainte.
pai nici nu prea ai cum, ca palesc toate forumurile din lume cand ti-ai gasit sufletelul pereche si cand esti cu totul focusata pe el.
odata mi-ar place insa sa spargem gheata si sa vorbim deschis si despre adaptare, ca n-am vazut nici un subiect despre asta aici.
pana atunci, Kora, multe multe imbratisari 
- mami, vrei sa te fac fericire?!
KoraPop spune:
Fetelor dragi va cer mii de scuze ca nu am apucat sa va scriu,dar azi am sa ma revansez si va voi scrie muuuult!!!!
Dupa ani in sir in care am tot asteptat si ne-am chinuit cu diverse tratamente a venit in sfarsit si cea mai fericita zi...ne-am gasit copilasul...! Suntem in al 9-lea cer! Realitatea e muuuult mai impresionanta (in sens pozitiv) decat niste simple poze. Nu pot sa cred ca am vazut doar un singur copil si gata, stim ca e al nostru si ne-am hotarat sa demaram actele. Nici pe el nu l-a mai vizitat altcineva in afara de noi (doar de cateva luni a fost declarat adoptabil si toata lumea il refuza pe motiv ca are peste 5 ani fara sa mai mearga sa il vada..., ce bine ca nu l-a vazut nimeni!!!) si el saracutul astepta, era invatat ca intr-o buna zi parintii lui care il cauta, il vor gasi, il vor lua acasa si va avea tot ceea ce isi doreste...
Intalnirea a fost superba! Am ajuns initial la asistenta sociala a micutului, am povestit pe baza dosarului si am aflat mai multe amanunte. Intr-adevar mama biologica a decedat din cauza bolilor provocate de saracie. Ea nu a fost casatorita,iar tatal biologic nu a recunoscut copilul, a disparut si nu a mai fost gasit vreodata. Nu se stie daca e decedat ,dar nici nu mai conteaza acum. Alte rude nu s-au gasit in toti acesti ani.El a fost plasat in regim de urgenta cand avea 1 luna( mama biologica stiind ca nu il poate creste a preferat sa renunte la el,spre binele lui...) la aceasta asistenta maternala care, alaturi de sot si parintii ei, toti niste oameni simpli,dar minunati, cu suflet mare, l-au crescut foarte frumos din toate punctele de vedere.
Locuieste intr-un sat, cu multa verdeata, liniste, o casuta cu curte, curata, ingrijita, desi modesta.
El, micutul nostru nu era acasa cand am ajuns si ne-am panicat,insa repede am aflat ca e pe o strada mai incolo unde tatal maternalei lucra la o constructie. Maternala se straduieste demult sa faca un copilas, insa tot pierde sarcinile si era plecata la Bucuresti pentru investigatii...Am gasit repede, datorita unei vecine, locul unde batranul era la munca. Am vazut inca din masina un copilas bronzat, in niste pantaloni scurti si o caciulita care ne cerceta curios cu niste ochi maaari,caprui,cu gene luuungi si intoarse care ne-au cucerit pe loc. Ne-am apropiat si apoi,incercand sa ne lasam emotiile deoparte am facut cunostinta,i-am aratat cadourile ( o masinuta care l-a facut taaaare fericit si niste dulciuri) si dupa 5 minute copilul a uitat de rusine sau emoti, era vorbaret, ne explica cate-n luna si in stele, am ras, am glumit,am povestit, ne-a facut observatie cand am vrut sa ne aprindem cate o tigara ( "Nu e frumos sa bei si sa fumezi!" - replica lui ne-a lasat masca si chiar ne-a fost jena sa mai fumam), e un frumos,istet, nazdravan si plin de energie. E mai mult decat am visat! Se vedea pe chipul lui ca este fericit ca in sfarsit l-a cautat si pe el cineva, ca este centrul atentiei, ca a primit cadouri etc. Am uitat sa spun ca dupa doua minute dupa ce ne-am cunoscut a luat-o la fuga si in cateva secunde a revenit cu un tricou frumos pe el, asta fara sa ii spuna batranul sa se imbrace, voia sa arate bine pentru noi, sa ne placa de el...asta la 5 ani si ceva....
M-a intrebat ce jucarii mai avem la Bucuresti, m-am apucat sa inventez si acum cu siguranta i le voi cumpara pentru ca el nu uita! Apoi l-am facut curios de parcurile din Bucuresti cu leagane si multe jocuri, de mers la munte cu rucsacul in spate, la mare, de catelul pe care il avem acasa si multe altele,incat spre finalul intalnirii cand batranul l-a intrebat daca va vrea sa mearga cu noi la Bucuresti el a zis ca vrea, ceea ce e mare lucru. Desi poate e o greseala, lui i s-a spus ca vin sa il vada mama si tata de la Bucuresti...noi insa ne-am prezentat cu prenumele noastre, nu am vrut deloc sa il luam prea tare. Ne-am imprietenit si totul a decurs foarte frumos, am facut si poze si i-am spus ca il vom mai suna la telefon si vom veni cat de repede putem iarasi la el. Sotul meu l-a intrebat cand vrea sa venim si el a spus simplu, dar sigur:"Maine!"
.
Aseara l-am sunat si mi-a povestit tot ce a facut el peste zi, mi-a reamintit ce jucarii sa ii aducem , apoi l-a cerut si pe sotul meu la telefon si acum ne asteapta...noi insa numai peste cca 2 saptamani putem sa mergem din nou la el.
Ce sa mai zic...sunt deja zapacita de cap,nu mai judec bine, pun lucrurile aiurea prin casa in loc sa le pun la locul lor, era sa ard mancarea, parca as fi indragostita, de fapt chiar sunt, dar e un alt fel de dragoste....
Am vorbit cu AS a noastra si acum trebuie sa ne schimbe cica atestatul ca pe al nostru scrie pana la 3 ani, a spus ca ne invata ce si cum sa facem ca i-am spus ingrozita ca sper ca nu trebuie sa refacem totul si sa dureze nu stiu cate luni ca si cum am lua-o de la zero. Aflu luni ce e de facut. Apoi ea va trimite dosarul AS micutului, intre timp noi il vom tot vizita, cat de des, cat de mult si apoi AS lui va trimite in instanta cererea de incredintare pt 90 de zile ( cred ca am inteles bine,nu?) etc.
Asi multumesc din suflet pentru raspuns!Atunci cand se face cererea pentru schimbarea certificatului de nastere ati cerut si schimbarea prenumelui sau cum? Si copilul cum isi da acordul? Verbal,presupun,nu? Voi ati facut un alt botez cu actualele prenume ale copiilor? Sper sa il determinam si noi pe micut, sa accepte alt prenume, insa eu tin mult si la partea religioasa si tare mult as vrea sa ii facem un botez, insa despre asta voi vorbi intai cu preotul meu, nu stiu daca se poate, imi va zice dansul ce si cum. AS lui mi-a spus ca se poate face o ceremonie religioasa care este extrem de impresionanta....
Anca,Bellaiza, Mariaa, Danaionela, Manuelita si tuturor celor care ne-ati tinut pumnii va multumesc din suflet, drumul spre copilasul nostru a fost mai scurt decat am crezut cand am apucat pe calea adoptiei, acum insa urmeaza partea grea (stiu) si sper sa se rezolve totul pana de sarbatori...Imi doresc din suflet ca aceste sarbatori de iarna sa fie cele mai frumoase din viata noastra, alaturi de copilul nostru...Sotul meu a primit cel mai frumos cadou de ziua lui...
havin felicitari!!!Sa aveti o viata fericita alaturi de ingerasul vostru blond cu ochi albastri!
Va imbratisez cu mult drag pe toate si am sa va mai povestesc pe masura ce am noutati. Orice sfat il primesc cu mare drag!
Kora
CARPE DIEM!(Traieste clipa!)