Va spovediti impreuna cu sotii?

Sunt curioasa daca va spovediti la acelasi preot/duhovnic impreuna cu sotii dumneavostra!Daca da poate ne impartasiti cu ce stare plecati de acolo si in ce fel va influenteaza relatia.

Noi(suntem prieteni nu soti)am mers sambata prima oara astfel la spovedit,nu in acelasi timp dar la duhovnicul meu care ne-a redat o mai mare incredere in noi si o stare de bine.Parca am plecat de parinti tare tare bine sfatuiti,desi dansul e tanar 34de ani.
Astept sa impartasiti experiente

capcaunul spune:

Asta-i sinucidere curata!

xenocid spune:

- Parinte, i'am scapat periuta de dinti in WC si am uitat sa'i spun!

conchita spune:

ups, ce experiente neplacute au unii, sper ca-i salveaza placebo in cazurile astea.

Iasmin08 spune:

Deya, scumpo, uite de aia nu iti raspunde nimeni serios la topic- sa nu-si ia rosii in cap... Eu mai astept sa apara curajosii si am sa iti raspund si eu la subiect.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

mamabear spune:

deya, eu si sotul meu ne spovedeam la acelasi parinte calugar, chiar inainte sa ne cunoastem (si duhovnicul nostru e tanar, pe atunci, acum 11 ani, avea 30 de ani). Dupa ce am devenit prieteni, ne-a ajutat mult relatia stransa cu parintele, care ne stia la fieacre "chichitele" si ne-a ajutat sa facem "rodajul" relatiei mai usor, sa ne intelegem mai usor unul pe altul. Noi ne-am casatorit la doar 5 luni jumatate dupa prima intalnire, (ne-am fi casatorit si mai repede, dar cum era post, am asteptat) parintele ne-a spus de cand ne-am cunoscut , ca ne potrivim perfect si a avut dreptate.

Eu cred ca, in cazul unei familii, daca fiecare din soti are duhovnicul lui, ar trebui sa existe macar un sfatuitor comun (care sa-i cunoasca pe amandoi), ca atunci cand au de luat decizii importante sau exista unele probleme, sa ii poata indruma.

Si, ai dreptate , si noi simteam ca se consolideaza relatia , cand mergeam impreuna la spovedit si impartasit, dar cred ca nu numai datorita duhovnicului comun, ci si datoita includerii lui Dumnezeu in viata noastra de cuplu. (La baza relatiei noastre se afla credinta, si nu as fi putut niciodata sa ma casatoresc cu cineva cu care sa nu am in comun acest lucru, cel mai important pentru mine.)

Katya spune:

Si noi mergem la acelasi duhovnic,dar ne stie pe fiecare in parte,nu cred ca ne cunoste de cuplu,in orice caz,daca am avea vreo intrebare/nelamurire/angoasa comuna,cu siguranta duhovnicul ne-ar indruma cel mai bine.

Cum plecam de-acolo,dupa spovedit?Usurati si fericiti!

deya spune:

Mamabear ,Katia
Iasmi te astept si pe tine

Iasmin08 spune:

Deya, iubita lu' mama, uite am sa iti raspund acum (au venit ''pretenii'' lu' ficior-mio la joaca si nu pot sa imi aud nici macar gandurile mele).
In viata mea faptul ca am mers cu sotul la spovedit la acelasi preot mi-a adus pace si liniste. La inceput am avut duhovnici diferiti- pret de mai multi ani, cam vreo 4. Si indiferent ce am fi vrut era mai greu sa stabilim o legatura. Apoi a mers impreuna cu tatal lui la acelasi duhovnic si deja am vazut ca relatia dintre ei s-a imbunatatit.
Intre timp in viata noastra au intervenit niste probleme si am ajuns pana acolo incat cuvantul ''divort'' era pronuntat zilnic. Oricat ne doream noi sa ramanem impreuna, era din ce in ce mai dificil sa ne suportam (cu tot crestinismul nostru). Sotul meu a inceput sa fie extrem de gelos, iti dai seama cam ce era intre noi.
Intr-o zi am mers cu el la acelasi duhovnic- un batran arhimandrit. Ne-a ascultat pe toti (si pe tata socru) pe rand. Si ne trata diferit- pe fiecare dupa sufletul lui. Faptul ca am mers la acelasi duhovnic, faptul ca ne-am impartasit cu totii, a daruit sotului meu linistea si pacea sufleteasca- si implicit mie. Gelozia a pierit (rar isi mai arata coltii urati). Apoi am inceput sa citim cartile indicate de duhovnic impreuna si sa le comentam impreuna. La slujbe tot impreuna, posturile impreuna (altfel nu s-ar putea).
A durat ani de zile, dar miscarea asta a fost una buna. Cuvantul ''divort'' e istorie, parca nu l-am rostit vreodata unul dintre noi.
Treptat treptat lucrurile au evoluat altfel. Am ajuns sa mergem asa: noi doi, copilu, tata socru (mama soacra e moarta) si fratele meu
Asta e experienta mea. Vreau sa spun ca e o chestiune de durata (in cazul meu a fost) dar lucrurile merg intotdeauna spre bine. Ah, poate e si din cauza ca a trebuti sa comunicam mai mult si mai des si sa ne stabilim prioritatile si crezurile. Poate e vorba despre tot- despre intreg, dar castigul suprem la noi a fost pacea.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

anaemi spune:

Andreea ce mai faci?

noi avem acelasi parinte duhovnic (calugar)...ne ajuta f mult lucrul asta...cred ca ti-am mai zis parerea mea :asta este cel mai bun lucru...


Anamaria & Filip (06.03.2007) & Anastasia (03.08.2008)

Dragostea [...] toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata...


IMPLINIRE

deya spune:

Offtopic:Anaemi ti-am dat mail da nu mi-ai mai raspuns

Iasmin sper sa ne fie si noua bine in continuare,eu oricum am avut tare mari emotii cu mersul asta impreuna la spovedit.Chiar glumeam cu duhovnicul meu si ii ziceam "mda acu imi ia X(prietenul meu) din suprematie"