Dragoste la 6 ani?

Astazi fetita mea de 6 ani si jumatate m-a luat prin surprindere. Ne intorceam de la un curs in seara asta, in masina, si am condus acasa un baietel de aproape 8 ani (pe care l-a cunoscut acum o luna)impreuna cu mama lui. Eu cu mama eram in fata iar in spate baietelul asta, fetita mea si fratiorul ei de 4 ani. La un moment dat aud pe mama zicand: uite ce fac puisorii astia in spate!!! Mi-am dat seama din tonul ei ca nu e o chestie "de toate zilele". Si zic: trebuie sa ma preocup? si ea zice: nu, dar se pupa!
Situatia am clarificat-o cand am ajuns acasa: fetita mea l-a luat de mana pe baietel "ca simbol de dragoste" apoi l-a pupat de 2 ori pe obraz in timp ce baietelul paralizat, mut ca un peste s-a inrosit in obraji ca focul.
M-a lamurit ca:
- luatul de mana "impletind" degetele cu ale celuilalt este un simbol de dragoste ca asa a zis un coleg de-al ei ca a facut cu alta fetita.
- l-a pupat pentru ca i-i este tare drag, ca a ajutat-o sa gasesca cuvintele la cursul de limba romana, unde se intalnesc o data pe saptamana
- ca nu e prima oara cand (citez)"a gasit curajul sa-l pupe", ca si data trecuta i-a dat un pupic pe obraz in masina
- ca el nu reactioneaza,e timid si nici macar nu o priveste, se preface ca nu se intampla nimic si se uita la strada
Eu i-am explicat ca, daca un baietel se poarta frumos cu ea e de-ajuns un multumesc, ca l-ar putea pupa pe obraz cand i-l saluta asa cum eu ma pup cu toti musafirii care vin la noi, de exemplu.
- ca trebuie sa mai astepte cativa ani sa pupe baietii,ca eu l-am pupat pe tatal ei la 16 ani. Ea mi-a zis cu o fatza suferinda ca nu e de acord, ca ar putea sa astepte maxim pana la 11 si atat. I-am explicat si de fata cu tatal ca asa cum trebuie sa astepte 18 ani sa conduca masina, 10 ani (zice ea) ca sa aiba telefon celular etc asa trebuie sa astepte sa mai creasca ca sa pupe baieti!!!
Ceea ce ma mira cel mai mult e ca fetita mea e TIMIDAAAA! Sa fie de vina "indragosteala" ei (exact asa mi-a zis: mama, cred ca m-am indragostit!!!)discursurile intre colegi la scoala?
M-am mai gandit si la ce-am mai discutat in ultimul timp cu ea despre casatorie, divort, dragoste etc etc (cu exemple). Si doar acum cateva luni imi zicea ca vrea sa se marite cu taica-su. Nu mai stiu ce sa cred. Ceea ce ma preocupa e ca o face pe bune, eu chiar o vad indragostita
Ups! Iata de ce abia astepta ea sa mearga la curs!!!
Copiii vostri au asemenea experiente la varsta asta?? Ce-as putea sa-i mai spun pentru varsta ei? Incerc sa-mi aduc aminte prima mea "indragosteala" .....si tocmai mi-am amintit-o!!!!! Dar nu v-o povestesc...:D era cu un verisor de gradul doi...Sper ca el sa nu-si mai amintesca:D Ei spune tu...asa parinti-asa copii!

Donia spune:

Azi ma gandeam sa deschid un subiect asemanator! De fapt, cand am citit titlul subiectului tau am crezut ca l-am si deschis deja

Pana nu demult, as fi zis ca indragosteala asta e un subiect dragut, amuzant, o copilarie, ce mai.
Insa... tocmai ce mi-am schimbat punctul de vedere, de cand fetita mea de 8 ani trecepe printr-o poveste de dragoste pentru care eu nu sunt pregatita. Si nici macar nu s-a pupat Dar e prea serios totul, copiii astia trec la actiune, nu se mai multumesc sa suspine si sa deseneze inimioare pe caiete.
Pai la 8 ani el spune intregii clase ca o place pe ea. Intreaga clasa o intreba pe ea daca il place pe el. Da, il place. O zi, doua, trei, patru, aceleasi discutii. Da' il placi mult, mult, sau numai mult? Da' il placi mult, mult, mult, mult, sau doar mult, mult?
Ma rog, intr-o buna zi el o alearga pe ea prin toata curtea scolii ca sa o invite la o intalnire. Pana la urma o prinde, o intreaba, ea raspunde ca o sa-si intrebe parintii.
Parintii... perplecsi! Ce mai e si asta? Intalnire? Adica play date sau ce? Ii ducem cu masina la film? La plimbare in parc? La 8 ani???
Ea ii duce raspunsul: "Nu, parintii nu ma lasa la intalnire". Gata, iuhuuu, am scapat!
Da' de unde "Dar de ce nu te lasa?" Chiar asa, de ce n-o lasam?
Deci eu sunt clar confuza! Nu credeam ca o sa port discutiile astea pentru inca vreo 4 ani! 6, cu ceva sansa.
Sa mai aud ca o si pupa??? Pai cred ca pana la prima manastire nu m-as opri! Si asta tot pentru ca m-am ingrijorat recent cand fetita mea mi-a spus ca un baiat din clasa i-a marturisit ca a avut sex! A doua zi, la servici, aud aceeasi discutie, cu baiatul de 7 ani al unei colege care spunea despre altul ca a avut sex! Intrebat ce este sexul, baiatul colegei a spus ca "sexul este cand te pupi".

Nu, eu clar nu sunt pregatita pentru asa ceva.

Pet, uite discutiile astea ma termina: "Ea mi-a zis cu o fatza suferinda ca nu e de acord, ca ar putea sa astepte maxim pana la 11 si atat"
Pai asta e opozitie deja A mea mi-a spus "Nu-mi pasa ce credeti voi, mie inca imi place de Lucas!" Nu-mi pasa ce credeti voi??? Fetita mea de 8 ani???
Asa ma vad inghesuindu-l pe Lucas intr-un colt... Sau sa ma duc la mama lui "Asculta cucoana, stii ce face baiatul tau???"

Uofff, sa vina cineva cu copii mai mari sa ma lamureasca si pe mine, ca eu nu mai stiu ce sa cred!

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

conchita spune:

doamnelor, dragostea se invata de cand te nasti, nu asta predam, ca mame, pruncilor nostri din prima clipa? de ce va ingrijorati ca pruncii vostri iubesc (pe altii)? numai adulti implica ceva promiscuu (aka sexual) si periculos in dragoste. copiii iubesc copilareste, pur, nevinovat.

Donia spune:

conchita, frumos spus: "copiii iubesc copilareste, pur, nevinovat"
Dar daca ai nostri iubesc asa, iar ai lor nu?
Cand a avut logodnic la 4 ani am zambit, mi-a spus ca nu va mai fi nimeni ca el, iar am zambit.
A durat 2 ani.
La 6 ani mi-a spus ca are primul crush serios. Si logodnicul? "Aaaa, pai atunci eram prea mica"
La 8 ani imi spune ca e "in love". Nu mai e crush, tot ce a fost pana acum a fost nimic, acum e the real thing.
Pai ma sperie Poate o sa ma calmez, o sa-mi treaca... dar data viitoare ce va mai fi? Macar de-as avea ragaz pana la 10 ani, acum am observat ca se intampla din doi in doi ani.
Si e complicat cu alergatul asta prin toata scoala, toti copiii calare pe ea, in vreo doua zile a plans ca o deranjeaza toata tevatura asta, ca nu mai vrea sa mearga la scoala, ca de ce nu isi dau seama colegii ca o deranjeaza? Da-i si discuta despre privacy, despre mind your own business, e atat de greu, e atat de devreme, revin cu acelasi text, eu clar nu sunt pregatita!
Azi se joaca cu papusile, maine rade de joaca cu papusile, se schimba, creste, intra intr-o noua faza si pe mine m-a luat din oala.
Cred ca acum trecem amandoua prin durerile cresterii, iar data viitoare o sa fim amandoua mai pregatite

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

XIO spune:

Si eu am avut "prieteni" cand eram la gradi, am fost indragostita de un prieten de la gradinita pana in clasa a 4-a .
Mergeam la zile de nastere in primara si jucam jocul cu stica si pupaturile pe gura (in clasa 1 , a doua nu , 3,4 da). Si mai stiu si acum ca eram la ziua prietenului respectiv si a trebuit sa ma pup pe gura cu un baiat cu 2 ani mai mare de vreo 100 de ori in total.


Si ma distreaza acum cand imi amintesc ca nu a fost absolut nimic sexual. Da' nimic! Era ca si cum as fi pupat un perete , numai ca de baiatul asta imi placea. Bineinteles ca limba nu a avut ce cauta , iar buzele erau inchise.
Si am avut si colegi "combinati" in clasa , in gimnaziu , care se tineau de mana si prin clasa a 7-a s-au sarutat.

***Fur is for petting**

[url=http:/www.4animals.ro/ajuta.html/]Ajutati animalutele[/url]


[url=http:/http://www.adoptiicaini.ro]Adoptii catei[/url]
[url=http:/http://www.adoptiipisici.ro]adoptii pisici[/url]

dinubebe spune:

Fetelor, va iubesc, asa de tare imi plac povestile pe care le spuneti aici...

Ei, bine, la fetita mea in clasa (suntem tot de 8 ani, clasa I), nu e inca nici un baiat pe placul ei. (Nici pe al meu, recunosc ).
Dar noi am avut o poveste dintr-asta in gradinita, cu un baiat nazdravan, istet si placut de altfel, care si el, la randul lui, era teribil de indragostit de fii-mea. El parea ca era si mai dispus sa vorbeasca despre "relatia" lui, povestea tuturor de iubita lui din gradinita, si nu la modul acela de a brava in fata adultilor, ci cu drag, cu sinceritate, toate rudele si prietenii erau la curent cu alesele calitati ale iubitei sale.
Ei, bine, nu mi-am imaginat ca as fi putut sa-mi aud copilul zicandu-mi la 5 ani: "Mami, azi am avut lacrimi de iubire in ochi, caci s-a intors Vasilica". (el cam lipsea, caci era mai bolnavicios)
Acum abia, dupa ce povestea a ramas undeva in urma, am aflat si ca joaca lor preferata era de-a casatoria (si cum altfel, dat fiind ca tatal baietelului era preot ? ) Si nu va imaginati, da, se jucau de-a ritualul de casatorie, pana la etapa in care se "sarutau". Auzind asemenea povesti, care intr-adevar par sa sara prea brusc muuuuuuuulte etape si multi ani, mi s-a activat imediat modul "soacra" (pe care nici nu stiam sa il am instalat, dar probabil a venit la pachet cu primul copil) si am cerut detalii: "Pai, cum adica v-ati sarutat?"
"Pai, asa, mami, cum se saruta oamenii cand se casatoresc."

Pentru mine deja era prea mult. Ca si multe alte mame in astfel de ipostaze, m-am simtit complet luata pe nepregatite de asemenea intamplare. Cum adica ? Copilul meu de 5 ani se saruta cum fac oamenii "cand se casatoresc"? La 10 ani daca descopera ca oamenii mai fac si altele cand se casatoresc?
In orice caz, m-am mai relaxat putin in sinea mea cand mi-a spus ca s-au pupat pe obraz. (norocul e ca ai mei copii se feresc de pupaturile pe gura si pana acum asta li s-a parut ceva scarbos )Dar cat de intens o fi fost pentru ei jocul acela, asa, de la nivelul varstei lor, ce sentimente le-or fi populat sufletelele la vremea aceea, de s-a ajuns la "lacrimi de iubire" ? Ca si voi, si eu am zambit, si nici eu nu am putut lua prea in serios povestea asta...
La un timp, baietelul respectiv s-a mutat la alta gradinita si "iubirea" lor a fost obligata sa intre in stand by. La un an si ceva dupa aceea, la un festival de craciun unde participau toate gradinitele din oras, s-a intamplat ca din toata sala aceea enorma, noi sa ne asezam chiar langa baietelul respectiv care era venit cu gradinita lui. Nu fusese nimic aranjat, noi intarziasem si ni se tinuse loc de catre alti parinti, iar baietelul era in culise la imbracat, asa ca am aflat abia spre sfarsit langa cine ne asezasem. Doamne, aproape nu mi-a venit sa cred ce bucurie i-a luminat ochii acelui baietel cand a strigat numele fetei mele...Cat de entuziasmati au fost de regasire! Cat de entuziasmata era insasi mama, "coana preoteasa" ! Nu mai voiau sa se desparta. Se tineau de mana, el cel putin turuia intruna ca un vrabioi neobosit. Ii spunea ca ii fusese dor de ea, ce facuse la gradinita, ce jucarii mai are, ce colegi mai are, ce dor i-a fost de ea, ce mult ii lipseste de la gradinita, totul dintr-o suflare. Erau frumosi, recunosc, bucuria lor era frumoasa, dar parca nu puteam sa vad acest tablou fara o mica strangere de inima. Mama lui s-a gandit sa ne dea o mana de ajutor si s-a oferit sa ne conduca acasa cu masina (locuiam oarecum in drumul lor) si chiar si in masina el a fost nedezlipit de ea. "mami", vorbea el cu coana preoteasa, "trebuie sa-i dam cel mai bun loc Ioanei, ca este cel mai important oaspete al nostru". Si se lipea de portiera ca sa o lase sa stea cat mai confortabil, insa tinand-o necontenit de mana. Nu s-au "sarutat", nu sub ochii nostri cel putin (si recunosc ca nici nu mi s-ar fi parut deloc potrivit sa o faca), nici macar cand s-au revazut, dar s-au imbratisat cu atata caldura, incat chiar ai fi crezut ca e o samanta de dragoste acolo intre ei.
Ne-au invitat de Sf. Vasile la ei, era ziua baietelului, am schimbat nr. de telefon cu mama, ce mai, o multime de aranjamente.
Dar de ziua lui nu am fost in oras, asa ca nu am putut onora invitatia, numarul mamei l-am ratacit, asa ca lucrurile s-au linistit din nou. Macar pentru o perioada. Ma intreb insa ce va mai fi peste vreo doi ani, daca s-ar reintalni iarasi, ca atunci...
Poate acum e chiar ceva nevinovat, da, dar, ca si voi, ma gandesc daca nu cumva e un pic prematur. Toata efuziunea aceea, dorul, chiar si "lacrimile de iubire" de care vorbea fetita mea (si jur ca nimeni in casa nu vorbeste asa si nici telenovele nu urmarim, sa zici ca a avut de unde sa se inspire), de unde toate astea, asa de intense la 5, la 7 ani ?!


http://loredanadinu.wordpress.com/2010/02/15/lasa-ti-semnatura-pe-o-fapta-buna/

adrianapop spune:

Fetita mea de 4 ani Andreea e indragostita de verisorul ei de 11 ani un baiat frumos ,brunet cu ochi albastri.

Verisoara mea care vine zilnic la noi si cu care am crescut impreuna are 2 copii pe care eu i-am botezat si santem ca o mare familie, iar copii se vad foarte des si petrec foarte mult timp impreuna .
Cand finutul meu cel mare Silviu intra in casa ,pentru andreea nimic nu mai conteaza.Il preia de la intrare ,il imbratiseaza ,il pupa nu il scapa din ochi sin din cand in cand ii marturiseste TE IUBESC SILVIU.
Iar elsaracutul fiind si un pic prea educat si timid nu vrea sa o supere si de voie de nevoie o ia de mana si se plimba cu ea dar are o expresie pe fata de om chinuit rauuuuuuu.
La toata lumea a spus ca ea are o INDRAGOSTEALA MARE cu Silviu( verisorul) si cand o sa creasca o sa fie printesa lui...
In cercul nostru de prieteni sant si 2 baieti de varsta ei ,,dar nu ii agreeaza ,cica nu sant asa frumosi.
Criteriu eliminator frumusetea.
De baietii mei ce sa mai zic ,,dupa ce 2 ani s-au casatorit cu mine si mi-au declarat dragoste vesnica ,cateva luni s-au casatorit cu verisorul lor (fratele lui silviu) care e de varsta lor si merg impreuna la camin.
Acum sant liberi de contract,,,dar am vazut in comportamentul lor ca de mici ii atrage frumuseatea si tind sa caute ceea ce au in famile.
Baietii vor numai fete brunete si inalte ( asa ca mama) deocamdata ,pe parcurs vom vedea.... eu sincer inca vad ceva nevinovat in comportamentul lor si ma bucur sa vad ca sant atrasi catre sexul opus.
Inca stam linistiti dar sotul meu spun mereu ca o sa aiba ceva emotii cand va creste fata mare.

adinag spune:

Fetita mea are 6 ani si merge in clasa I. A trecut la gradinita prin asa ceva, cu un baietel al unei prieteni (in paralel cu gradinita ), iar acum la scoala are urmatoarea "dragoste".
Doar ca nu inteleg ce va deranjeaza? La voi nu a fost la fel? La mine da. Si acum imi aduc aminte cum imi batea inima, si cum ma mai si prefaceam cateodata ca nu-mi place cand venea si ma pupa respectivul. A fost un timp minunat, si ma gandesc ca daca acum le dam impresia copiilor ca fac ceva gresit, la lucrurile astea de fapt nevinovate, cum sa ne miram mai tarziu cand nu vor mai veni la noi cu probleme mai serioase?

Acuma serios, ce e rau in a iubi si a fi iubit, a te tine de mana cu cineva si a da un pupic?

adrianapop spune:

Acuma sincer tu unde ai inteles ca ne deranjeaza? eu am inteles ca e un subiect de povestit printre zambete cum se indragostesc copii nostrii ,,,nu e nimic revoltator stai linistita.

criadi spune:

Yupiiii...de mult asteptam subiectul asta! Fetita mea de 6 ani a avut primul episod de indragosteala anul trecut cand toti copii din grupa ei erau combinati, astfel incat mi s-a parut ceva nevinovat desi imi spunea iar si iar ca s-a casatorit cu Alexandru si s-au pupat "de-adevaratelea". "Nenorocirea" ei si a mea a constat in faptul ca Alexandru a plecat la scoala si ea s-a trezit singura din grupa care nu mai are partener drept pentru care, pentru a nu-si supara prietenele, a inceput sa se uite in grupele vecine. SI a gasit un smecheras de nu se poate dar care are si el o prietena. Insa asta nu l-a oprit sa-i faca ochi dulci si fetei mele si sa-i spuna ca "iubita lui e cea care se poarta mai frumos cu el in ziua respectiva". Drept pentru care cele doua fete au intrat deja in competitie si nu stiu cum sa-i intre in gratii mai mult lui Fat Frumos. Insa cand s-au intalnit la baie cele doua mimoze, cealallta a apostrofat-o: "Proasto, sa nu te mai dai la iubitul meu ca eu am fost prima si nu stiu ce-ti fac". Drept pentru care copilul meu a fost sfatuita de "prietenele" ei sa vorbeasca cu o fetita care e cunoscuta ca batausa grupei sa-i aplice o corectie celeilalte. Deja de la chestiile nevinovate de la inceput a evoluat spre "castiga cea care da mai mult" si "nu poti rezolva prin forte proprii, angajeaza un ucigas platit". SUnt uluita si am acelasi sentiment de care ati vorbit mai sus, sunt depasita de aceste comportamente la o varsta la care inca ii mai citesc povesti cu zane si printi. Eu ma asteptam ca o sa am discutiile astea peste vreo 6-7 ani, nu acum cand nu intelege prea bine nici ce incerc sa-i explic despre sentimente, fidelitate, rabdare...Ufff, sunt depasita de evenimente

mina spune:

Noi suntem mai mici, in septembrie a facut 5 ani. De la grupa mica de gradi a avut niste preferinte clare (ajunsese de mai si altoia cate un baiat care nu se purta frumos cu blodutza lui prietena).

La 4 ani am schimbat gradinita si pasiunile s-au inmultit, asta vara avea 3 (sau 4, depinde cum il prindeai) pasiuni arzatoare:
- o fetita cu care danseaza, perechea lui (cand a lipsit si a trebuit sa danseze cu altcineva a suferit suprem si-a zis ca el nu se potriveste cu nimeni)
- una care ii placea iremediabil (decisesera la un moment dat sa se casatoreasca, atunci cand vor fi mari, daca se vor mai recunoaste - am gasit ceva realism in rationamentul lor )
- o alta care-i placea pur si simplu ca e mica si draguta si ii spune "ingerash" - cand ingerashul l-a ignorat o saptamana aveam discutii filosofice in fiecare seara despre cum el nu-i facuse nimic dar nici nu vrea sa intre in vorba cu ea daca-l ignora, de ce sa faca el primul pas? si-atunci a concluzionat ca .... sucite-s fetele astea!!!!!!!!

Nu stiu cum voi aborda problema cand va incepe sa alerge dupa pupaturi prin curtea scolii dar incerc sa ma acomodez inca de pe acum. Ceea ce-mi doresc cu ardoare este sa-si pastreze aceasta atitudine senina fata de mine si tatal lui astfel incat, chiar daca unele lucruri se petrec mult mai devreme decat ne asteptam, sa fim la curent si sa-l putem sfatui (ok, si influenta, da, recunosc ).

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
www.tocanadecuvinte.blogspot.com" target="_blank">TocanaDeCuvinte
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it