Cu pedepse sau fara ?

Stiu parinti care au regulile pentru copil scrise cu marker rosu si afisate undeva la vedere,si parinti care ii lasa copilului o libertate totala,fara a-l constrange sa faca ceva in vreun fel.Mie mi se pare ok(ca de obicei)calea de mijloc.Copiii traiesc intr-o societate in care totul are o ordine fireasca si daca nu s-ar respecta unele legi ar fi un haos total.Nu il poti lasa sa tipe noaptea la 23 ca are el chef,sa arunce cu oua in oamenii de pe strada ca i se pare amuzant sau sa o traga de codite pe fetita vecinei ca ii place lui sa faca glume.Totusi,orice regula are si exceptii,si nu mi se pare normal sa nu slabesti deloc stransoarea cu anumite ocazii.Fiica-mea pot spune ca a avut o perioada in care nu a fost nevoie sa ii reamintesc regulile invatate cand era micuta.De cateva saptamani insa,e cazul sa ii repet sa stinga televizorul si sa mearga la masa sau sa nu ma minta ca nu o cert daca spune adevarul.Mi-a zis acum vreo doua zile ca a uitat ca nu are voie sa minta,si trebuia eu sa ii reamintesc.Asa ca i-am reactualizat ca nu are voie sa minta,sa umble la medicamente,la prize...Sa nu ma trezesc cu surprize.Si i-am zis ca la prima abatere are avertisment,la a doua deja ii iau o zi de tv sau calculator.Ce m-a suparat cel mai tare perioada asta e ca a inceput sa ascunda prin buzunare diverse prostioare(sa le duca la scoala)si cand o intrebam imi zicea ca nu are nimic,sau umbla la rujuri(foarte curioasa din fire)si daca o intrebam zicea ca nu ea(altcineva nu avea cine).
Copiii vostri ce reguli mai stricte au?Si daca nu le respecta,ce se intampla?Cum reactionati?Sunteti pro sau contra pedepselor?

conchita spune:

si io motz, de parca nu ai stii deja ca-s contra. :-))

parerea mea e ca le ascunde pentru ca stie ca-s interzise si stie ca urmeaza pedeapsa daca afli. exact ce spun de veacuri - frica si pedeapsa nu-s constructive, copiii invata sa se ascunda. ai dovada clara chiar acum. dorinta ei sa aiba obiectele alea e mai puternica decat dorinta de a te face pe tine fericita, ascultandu-te.

bineinteles ca avem reguli, bineinteles ca spun "nu". daca vrea sa faca ceva interzis si nu-s suficiente negocierile si explicatiile si demonstratiile (caci demonstrez la greu, inclusiv ce s-ar putea intampla daca se urca pe spatarul scaunului), ii cer sa-mi dea cinci minute de time out sa ma gandesc si o rog sa se joace cu altceva pana ma intorc. in general functioneaza. ma intorc, iau explicatiile de la capat si cadem de acord. tot in general. la crize de tantrum, o iubesc pur si simplu. ii dau spatiu sa se desfasoare, sa tipe, sa protesteze. cand se mai calmeaza putin, o intreb daca e suparata, frustrata, nemultumita, furioasa, etc, incercand sa distingem impreuna ce sentimente are si de ce. imi raspunde ca a suparat-o dinozaurul, catelul de plus, orice altceva numai ce e real nu. o intreb direct daca dinozaurul nu a lasat-o sa faca nush ce, zice da, ii reamintesc ca eu sunt cea care i-a interzis, dupa care imi cere sa ne jucam de-a mami dinozarulul sau mami catelul si sa-i spun o poveste despre respectivele personaje. pana acum nu mi-a recunoscut niciodata ca eu am suparat-o cu interzicerea si n-am idee ce inseamna asta, mai cercetez. cheia la noi este umorul, dar numai dupa ce identificam cauza supararii si efectul asupra ei. si iubirea multa, dragaleala. e ceva uzual pentru noi ca atunci cand plange sau protesteaza, s-o iau in brate si s-o acopar de pupici si, cand e cazul, sa-mi cer iertare, explicandu-i ca vreau sa se distreze si sa incerce chestii noi, dar sa aiba incredere in mine cand ii zic ca pentru unele vitejii e prea mica.

nu cred in pedeapsa, in rasplata, in time out - asta din urma doar la parinti, in sensul ca eu iau time out. drept pentru care, cum ma vede ca ma fac ca un arici de grija cateodata, imi da ea mie time out. si mai da time out si copiiilor care nu se joaca frumos, chiar azi am avut o faza. :-))

Iasmin08 spune:

Eu nu i-am impus o mare de reguli la copilul meu, stiu din experienta proprie ca va reactiona cu rebeliune atunci cand va fi contrans mai tare. Nu discut anumite chestii- ca de pilda stinsul TV-ului. Eu spun sa il inchida, daca nu, iau telecomanda pur si simplu si il inchid. Fara comentarii. Calculator -doar daca si-a facut norma de citit, altfel nu pupa. Saptamana trecuta nu a avut 5 zile calculator!! Venea si facea niste ochi de catelus plangacios la mine. Dar am continuat cu NU. Saptamana asta deja nu a mai putut.
Este recompensat la anumite treburi. De pilda- merge sa ia paine si ca recompensa are voie sa isi cumpere o ciocolatica samd.
Mai avem multe lucruri la care lucram (de pilda isi arunca uniforma pe unde apuca atunci cand vine de la scoala). Nu trebuie sa ridic vocea la el, daca are neclaritati de ce ii cer un lucru sau altul, ii explic cat de detaliat se poate.
In principiu ''pedepsele'' sunt privarea de la ceea ce-i place (TV, calc, Bakugaaaaaaaaaanii si tot asa)

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Tonnia spune:

Sunt cam off topic dar mi-a atras atentia ce-a scris conchita despre supararea copilului pe jucarii.
Exact asa facea pana de curand baiatul meu mai mic, are 3 ani. El se supara pe vaca lui (plusul cu care doarme), ori de cate ori aveam divergente el isi arunca vaca si spunea ca e suparat pe ea. Si eu ii spuneam ca pe mine trebuie sa fie suparat ca vaca n-a facut nimic.
In fine, m-am gandit cum reactionez eu cand e suparat pe mine si cum reactioneaza vaca :) si am ajuns la concluzia ca se simte mai confortabil cand e suparat pe vaca. Asa ca ca reactionez si eu ca o vaca. :) Cred ca cazusem mult in capcana vorbelor bune, de genul: stiu ca esti suparat, bla bla, si m-am prins ca nu are nevoie de asa ceva, stie si el ca e suparat, stie si el ca are sau n-are dreptate pe fond, stie si el ca imi pare rau ca e suparat, pur si simplu are chef sa se supere si atat si sa nu mai vorbim atat. Acum se supara pe mine, haha. Ne impacam in secunda 2 fara sa mai vorbim atat.
Adica, cred ca il subestimam cu aplicarea a ceea ce citisem: identifica sentimentul, problema, empatie, cum vede el lucrurile, bla bla.

Scuze de off topic.

marimar spune:

Nu-mi place cuvintul "pedeapsa". Eu as zice fara pedepse dar cu consecinte Adica sa stie sau sa fie avertizat copilul ca actiunile, faptele lui au consecinte, la fel ca in viata de zi cu zi.
Sint clar, impotriva pedepselor, au asa o conotatie negativa, eu am fost mereu o rebela, desi stiam ( sau tocmai pentru) ca eram pedepsita ! As fi preferat sa mi se explice, exemplifice si sa-mi suport consecintele propriilor fapte si alegeri.

adinag spune:

Eu consider ca pedepsele nu duc decat la frica, sunt insa pentru consecvente. Insa consecventa, spre deosebire de pedeapsa, are legatura directa cu "fapta" in sine.
Ca sa ma explic: daca eu ca adult trec cu masina pe rosu, nu vine poliistul sa-mi zica ca nu am voie sa ma uit la tv 3 saptamani si sa nu mananc altele 3 siocolata. Ar fi ridicol, nu?
La fel de ridicol ni se pare sa-i "lovim" intentionat pe copii unde-i doare, adica sa le restrictionam lucruri indragite pentru ca nu au facut altele.

Daca nu se comporta frumos cu prietena ei in vizita, o chem pe mama ei sa o ia acasa si ii spun ca in urmatoarele saptamani nu o vom mai invita.
Daca imi face scandal cand e ea acolo in vizita ca nu vrea acasa, ii explic, vorbim despre ce s-a intamplat si ca ma intristeaza foarte mult ca ea, in loc sa se bucure in continuare ca a avut o dupa amiaza asa frumoasa, ii da un sfarsit asa urat. Ca o inteleg ca i-ar place sa se joace la nesfarsit, dar nu se poate, si in loc sa "faca urat" mai bine stabilim urmatoarea intalnire si isi fac fetele planuri ce vor face atunci :)
Apoi i-am mai zis si ca daca se mai intampla o data, nu mai mergem in vizita si gata. Inaintea fiecarei vizite ii reamintesc. Nu s-a mai intamplat ;)

Eu povestesc acum din viata noastra...

Chestii din astea, daca ar umbla la rujuri etc. nu ma deranjeaza. Nici pe ea nu o mai intereseaza. Un timp da, era fascinata, si am lasat-o sa-si faca damblaua, se machia ca un clown (bineinteles ca nu ieseam asa), pana i-am demonstrat ca mi le-a stricat pe toate si cum s-ar simti ea daca eu i-as strica jucariile ei. A bufnit-o plansul, ne-am imbratisat etc si de atunci nu o mai intereseaza. Mi se pare o curiozitate absolut normala, nu cred ca ne ajuta cu ceva sa interzicem toate...

Iasmin08 spune:

Adina, ai tot respectul meu, insa nu la toti copiii merge cu a-i ''lovi'' unde nu-i doare.... Daca eu ca mama nu sunt un pic aspra si sa ii restrictionez EXACT ce ii place (TV, calc..etc) lui nu o sa-i pese deloc, da' deloc, stii. Probabil copiii reactioneaza diferit, si e bina ca parintii se muleaza dupa copiii lor, in fond si noi suntem diferiti ca parinti.
Si da, politaiul nu iti restrictioneaza accesul la TV atunci cand treci pe rosu, DAR o pedeapsa tot exista.
Eu vreau sa imi cresc copilul responsabil, sa stie ca atat fapta buna cat si cea rea au o consecinta. (ma rog, cel putin ''in my book'')
Respect toate mamicile si parerile lor, sper ca pot invata ceva nou de la ele. Sunt insa lucruri care stiu sigur ca la al meu nu ar merge.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

szivarvany spune:

Nici nu stiu cand a fost pedepsita Giulia ca data exacta. Insa stiu exact ca au fost 3 dati, doua acasa si una la gradi. Retin momentele, circumstantele si reactiile.
Cu pusul in time-out.
Acum nu am mai practicat asa ceva pt ca noi ne santajam Reciproc. Gasim mereu ceva de facut si recompensa pe masura: iesit la patinoar, iesit la inghetata, cumparat oole Kinder, pe care oricum le-am face, insa la aschimb de aspirat nasul sau aranjat un pic biroul si dulapul-depozit
De la o vreme nu o mai pot santaja cu chestii de genul faraTv sau pc sau ciocolata pt ca nu le vad utile, nu ma intrebati dc si nici nu ajungem la pace.
Sunt reguli bine stabilite si se refera la siguranta.

Ieri a fost prima data cand Giulia si-a suportat singura consecintele faptelor.
Desi i-am spus sa-si puna gentuta peste umar sau sa mi-o dea mie, a refuzat vehement si si-a uitat-o in taxi. Mare dezamagire, taxiul plecase cu gentuta si urs ... I-am spus ca data viitoare sa fie atenta si sa incerce sa ma asculte. I s-a parut corect.

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

adinag spune:

Daca fetei mele, in exemplul mentionat de mine mai sus, nu i-ar pasa daca nu-si mai invita prietena, insa i-ar pasa sa nu se mai uite la tv, mi-as face foarte mari griji. Serios.

Iasmin08 spune:

Aici Adina iti dau dreptate 1000%. Si io mi-as face griji in cazu' asta. Bine ca nu e cazu'

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

gabitza2005 spune:

al meu are 5 ani, ii explic si-i expic si-i exemplific dar cateodata nu ma intelege. Asa ca mai trecem si la interzis la cate ceva sau pedepse usoare (la colt, time out...) ca nu pot sa astept sa suporte consecintele faptelor lui sa vada ca am dreptate cand uneori este vorba de siguranta lui. ce sa fac sa astept sa cada de pe mobila, sa se intepe in foarfeca, .... ca sa vada cum e?
Eu consider ca totul depinde de situatie dar cand e vorba de siguranta lui stiu ca sunt chiar stricta si uneori ajungem si la pedepse.
Eu sunt de parere ca pana la o anumita varsta trebuie sa fii parintele lui (sa-i impui anumite lucruri, sa aibe un program si sa respecte reguli. ) mai incolo poti sa-i fii si prieten.
Cand o sa aibe 14 ani si o sa ii spun ca la ora 10 trebuie sa fie in casa pai asa sa faca, sa stie ca o sa piarda ceva ca doar nu o sa astept sa-l jefuiasca cineva pe strada sa vada ca nu e bine sa nu ma asculte.