Crestinismul si evolutia spirituala
Raspunsuri - Pagina 2
crinuta spune:
| Citat: |
citat din mesajul lui Iasmin08 Neata fetele Azi dimineata la cafea (adica la prima cafea- aia de acasa) am citit iarasi din Parintele Paisie Aghioratul o povestire atat de frumoasa ca nu se poate sa nu v-o impartasesc (relativ privitor la niste evenimente recente) In manastire erau doi frati (monahi) care tineau enorm unul la celalalt. Dar cum cel rau nu iubeste prietenia si nici dragostea nu-i prieste, si-a bagat coada printr-un al treilea. Care a inceput sa ii ia deoparte pe cei doi calugari prieteni si sa le bage in cap zazanie. (''Ala a zis asa si asa de tine" -stiti voi cum). Cei doi prieteni au ajuns deci sa se certe de se auzea din afara manastirii, era tulburare mare, ce mai! Se duce parintele sa incerce sa ii impace (''Mai lasa tu de la tine ca esti cel mai mic", celuilalt ''El e mai mic, tu ai mai multa minte"). La care nici unul nu dorea sa cedeze. Si ii spune unul "Parinte, nu cedez nimic, ma cert si cu dumneata!" si Parintele cu toata dragostea ii raspunde: " Hai sa ne certam Haralambie. NUmai lasa-mi timp sa ma pregatesc" Si iese Parintele si se duce la magazie de unde scoate un lemn de 5 metri pe care cu greu il putea trage dupa el (Parintele fiind batran si uscat de posturi). Si nu stiau ceilalti ce se intampla. Cu greu ajunge Parintele transpirat al usa celui care dorea cearta, si il striga sa iasa afara: ''Iesi Haralambie ca acu' is gata". Bineinteles cand a iesit monahul Haralambie si cand l-a vazut pe Parintele cu ditamai copacu dupa el, a inceput sa rada si a inteles mesajul. Chiar in aceeasi zi cei doi prieteni si-au cerut iertare si s-au impacat. Mie mi-a placut exemplul Parintelui pentru ca a tratat lucrurile cu mult umor. Iasmin, mama de strengar de 8 anisori |
Hehehe, frumos.
Eu n-apuc sa scriu pt ca nu stiu ce sa fac mai intai, si de la vremea asta am asa o stare groaznica.
Vreau soare!
Crinuta si
RayanFara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"
Iasmin08 spune:
Mihaela, mie personal mi se pare ca pentru rezolvarea divergentelor (de orice tip) trebuie mai intai sa te inarmezi cu dragoste, rabdare si mult,mult umor.
Am citit undeva ca Hristos nu radea, ca nu zambea si ca era in permanenta serios.
Tin minte ca am citit ca i-au dat lacrimile (pentur ca ''mahnit'' iarasi am inteles ca e irelevant)
Dar eu nu il pot privi asa, nu pot sa il vad altfel decat cu desavarsire BUN, iar la mine omul bun zambeste, glumeste.
Bine, vorbim de Dumnezeu aici, deci ar trebui cu atat mai mult sa iau seama ce spun. Voi cum vedeti lucrurile acestea
Iasmin, mama de strengar de 8 anisori
Katya spune:
Buna fetelor,va lasasem dincolo un mesaj,dar scria(si striga)toata lumea,ce era acolo!Aici ce liniste e,ca si cum am fi venit de la discoteca
,sau stadion,sau nunta.(In orice caz,parca eram in Romania:nu era nicio lege care sa te apere,fiecare-si facea dreptate singur,pile n-aveam,ce sa mai.)
Uite,copiez mesajul de-acolo:
Am venit sa va spun ca la Craciun mie mi-a dat parintele canon care incepe in Postul Pastelui,si stiti si unii dintre voi cite gondace si icoase are un acatist,nu mai vorbesc de Acatistul Sfintelor Patimi.Si in afara de acest canon privat,ce credeti ca ne-a spus parintele duminica?Ne-a spus asa:bagati de seama ca in aceasta perioada nu cumva sa aveti burta goala dar gura plina!
Asa ca eu pe aceasta perioada de mare sarbatoare,am de zis rugaciuni si nu mai pot intra pe la discutii(ca discutiile cu voi sint o placere,dar postul e si privare de placeri!),deci sa stiti ca nu de suparare pe cineva sau de intors spatele cuiva nu mai intru,bine?
Ei,si acum adaug:oi mai intra de un buna ziua,dar ce stiu eu ce discutii pe ce teme or mai fi,nu promit,nu de alta,dar la Patou tb sa vii cu Biblia,si n-am timp sa caut..
Va imbratisez pe toate si Doamne ajuta!
crinuta spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Iasmin08 Mihaela , mie personal mi se pare ca pentru rezolvarea divergentelor (de orice tip) trebuie mai intai sa te inarmezi cu dragoste, rabdare si mult,mult umor.Am citit undeva ca Hristos nu radea, ca nu zambea si ca era in permanenta serios. Tin minte ca am citit ca i-au dat lacrimile (pentur ca ''mahnit'' iarasi am inteles ca e irelevant) Dar eu nu il pot privi asa, nu pot sa il vad altfel decat cu desavarsire BUN, iar la mine omul bun zambeste, glumeste. Bine, vorbim de Dumnezeu aici, deci ar trebui cu atat mai mult sa iau seama ce spun. Voi cum vedeti lucrurile acestea Iasmin, mama de strengar de 8 anisori |
Ah, asta cu zambetul nu cred. Vizionarii care au privilegiul sa Il vada, sfintii care l-au vazut l-au descris atat trist, cat si zambind, si ce fel de zambet...
Crinuta si
RayanFara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"
crinuta spune:
Buna fetelor, cineva la cafea?
Eu am dat in laringita, nu pot vorbi, daramite canta, si de saptamana viitoare am nevoie de voce, nu stiu ce ma fac.
Ce mai faceti?
Vroiam sa va intreb daca vi s-a intamplat sa nu va puteti ruga, sa nu simtiti nimic cand va rugati, sa aveti perioade de intuneric sufletesc, nu stiu cum sa il numesc, dar are o denumire, pt ca reprezinta de fapt o purificare prin care au trecut multi sfinti, si nu numai.
Daca da, ce ati facut? Daca nu, foarte bine, ca nu e prea placuta.
Mi-ar placea sa scriem problemele cu care ne confruntam, piedicile pe care le intalnim, solutiile care ne-au ajutat, etc.
Si inca ceva important: cum adaptam stilul de viata crestinesc lumii in care traim, o lume fara Dumnezeu, o lume a materialismului, o lume a carui idol principal este banul, iar cel secundar sexul.
Nu e usor si sunt convinsa ca o stiti.
Vi s-a intamplat sa vedeti cum gresesc anumite persoane din anturajul vostru si sa le sfatuiti?
Crinuta si Rayan
Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"
Iasmin08 spune:
Buna dimineata tuturor
Crinuta, ca de obicei io am sa fiu cea mai vorbareata pe aici . Iata ce am gasit la Pateric scris despre pocainta:
''Un frate l-a intrebat pe avva Pimen zicand : am facut pacat mare si voiesc sa ma pocaiesc trei ani. I-a zis lui batranul : este mult. Si a zis fratele : dar pana la un an ? Si a zis iarasi batranul : mult este. Iar cei ce erau de fata au zis : dar pana la patruzeci de zile ? Si iarasi a zis : mult este. Si a adaus : eu zic ca daca din toata inima se va pocai omul si nu va mai continua sa faca pacatul si in trei zile il primeste pe el Dumnezeu."
Deci atunci cand vine momentul sa te pocaiesti (care trebuie sa fie curand) te vei ruga din tot sufletul. Nici eu nu ma pot ruga tot timpul. Parintele Teofan Zavoratul zicea ca in acest caz sa citim rugaciuni. Si la un moment dat mila lui Dumnezeu va cobora, vei simti ca inima ti-e fierbinte si vrei sa-I vorbesti. Ba inca si lacrimi vei simti cateodata. Si atunci sa opresti rugaciunea pe care o citeai si sa te rogi tu cu cuvintele tale. Stiu ca asta e teorie. Pe noi practica ne omoara
Iasmin, mama de strengar de 8 anisori
Iasmin08 spune:
Si acum din ciclul ''Sa ne amuzam cu parintele Paisie"
Povestea parintele ca veneau oameni care ii doreau raul. Intr-o zi a venit unul care era si voinic si mai inalt decat media. Si a stat de dimineata pana seara. Au venit multi vizitatori, au stat de vorba. Acela a ascultat dar nu a intrebat nimic. La sfarsit cand toti au plecat, s-a repezit la parintele si l-a strans de gat zicand : "Tu cu zeii tai''. Si atunci parintele s-a aprins si a zis ''Eu ma inchin Unuia Dumnezeu intru Treime, nu ma inchin la idoli" Ca se gandea ca daca pentru asta il omoara, moare pentru Hristos. Si continua parintele: ''Barem de ma apuca de picioare cu capul in jos, imi venea hernia la locul ei"...
Sau povestea tot asa de un cioban, cam aceeasi situatie. Strans de gat bietul cioban de ii ieseau ochii din cap. La care zice cel ce vroia sa-l ucida: ''Ce ma privesti asa salbatec''....
Iasmin, mama de strengar de 8 anisori
mamabear spune:
Neata, fetele! Cam liniste pe aici.
Iasmin, sunt sigura ca Hristos era/ este in permanenta serios (parca nu-L vad facand glume), dar nu cred ca zambetul exclude seriozitatea. Blandetea si bunatatea Mantuitorului cu siguranta ca se reflecta pe chipul lui, nu neaparat un zambet al gurii, dar un zambet al fetei intregi. Una din icoanele mele de acasa Il reprezinta pe Hristos mai sever (asa cumva, nu stiu cum sa explic) si am senzatia cand ma uit la El , ca ma mustra pentru pacatele mele, pentru putina mea credinta, da' eu le prefer pe cele in care "imi zabeste", ca asa simt ca am si eu o sansa.
Sunt sigura ca sfintilor si credinciosilor sporiti duhovniceste le zambeste intr-un mod de nedescris .
Katya, te asteptam! Stii, postul e mai frumos in comuniune cu cei dragi; eu dupa ce intru aici, parca am mai mult spor la rugaciune.( cu sporul ma cam amagesc eu , dar ce sa-i faci, vorba aceea "da-i inainte cu tupeu"). la toate!
PS: de cand a inceput postul, eu tot cant "DOAMNE AL PUTERILOR..."
mamabear spune:
Iasmin!
Mi-ai inseninat ziua, ca la noi vremea e cam mohorata.
Eu, chiar te rog, cand citesti ceva frumos , sa ne mai spui si noua!
Eu tot timpul sunt in intarziere cu raspunsurile. Deschid, dar pana scriu...
crinuta spune:
Merci Iasmin, imi place ca esti vorbareata.
Eu nu experimentez asta acum, am trecut mai demult prin asta, acum experimentez altele :)
Insa, de cand eram mica nu-mi placea sa ma rog de fata cu altii. Nu vreau sa ma vada nimeni, sa fiu singura.
La noi se recomanda pe langa rugaciunea individuala, rozariul spus in familie, si nu doar rozariul, si alte rugaciuni. Se recomanda grupuri de rugaciune.
Eu si in biserica, stau in spate, vreau cat mai izolata, desi nu se poate ca e mereu plina Biserica, cel putin in duminici si Sarbatori de porunca.
Nu-mi place si nu-mi place nici acum sa ma puna cineva sa ma rog la comanda, nici la masa in grup nu-mi place, nici in pelerinaj nu suport sa decida cineva din autocar cand incepem rozarul sau cand facem nu stiu ce rugaciuni, pentru ca eu am nevoie de o anumita stare, si daca nu o am, nu ma rog. In plus vreau intimitate spirituala cu Dumnezeu, si daca ma rog in grup, mi se pare ca totul e mecanic, ca o poezie, si nu doar ca nu simt nimic, dar ma si enervez cumplit, deci clar eu nu functionez asa.
La Liturghie nu e asa, acolo si cand spunem la inceputul liturghiei un fel de act de cainta ( e o rugaciune fff frumoasa), o traiesc, la fel si restul Liturghiei, Crezul, traiesc si cosntientizez fiecare cuvant, Tatal nostru, etc, insa am probleme in a ma ruga tare cu altii.
Tare ma pot ruga doar cand sunt eu cu Dumnezeu, atat, si cand nu am ocazia aman rugaciunea, sau o fac in cap, ii spun tot ce am pe suflet, etc.
Tin minte ca atunci cand eram mica, cu cat insista mai tare mama sa ma rog sau sa ma apropii de Dumnezeu, cu atat ma departam mai mult, si eu ii tot explicam ca asa ceva nu merge in felul asta, trebuie chemare din interior, nu comanda. Asa sunt eu, asa m-a creat Dumnezeu, si fiecare ajunge altfel la EL>
Intr-adevar, eu cu muzica functionez extrem de bine cand e vorba de rugaciune. Pot sa ma rog, ma transforma, plang, intru intr-o alta stare, e darul lui Dumnezeu, dar tot sa fiu singura.
Nu pot fi cu cineva cand plang, si mi se intampla deseori sa imi vina sa plang fara un motiv anume, sunt coplesita de EL, II simt prezenta, nu pot explica, in sufletul meu se intampla ceva si izbucnesc intr-un plans. Pot sta apoi fara sa spun nimic, pt ca nu mai este nevoie sa Ii spun, e o tacere pe care nu o pot explica, iar eu simt pace, o pace pe care o simt doar atunci, ca eu de altfel sunt o nelinistita :)
Nu am ajuns la nivelul sa simt acest lucru in permanenta, sa Ii constientizez prezenta si atunci cand sunt busy.
Am un mare handicap in a imbina activitatile. Eu le separ, nu stiu sa le imbin. Adica, cand lucrez, am treburi lumesti, Il ignor total, in loc sa ii mai arunc un gand, sa vorbesc chiar si atunci cu El, chiar despre nimicuri, eu parca inchid usa, pana cand am din nou conditiile pentru a intra in starea respectiva..
Crinuta si Rayan
Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"