Imi poate spune cineva de ce????

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

raly spune:

Draga Alina,

Imi pare foarte rau de prietena ta, cred ca speranta nu este pierduta, depinde insa in ce stadiu este. Si eu cunosc persoane apropiate care au supravietuit cancerului la san, sefa mea este una din ele, nu este tanara, are aproare 60 ani, este bine, a facut chimio si totul a decurs bine, au trecu cativa ani si nu a reaparut. Poate varsta ei va juca un rol favorabil in lupta cu boala asta necrutatoare.

Am intrat aici sa te incurajez, am vazut si postul tau de la odiseea noastra de Clopotei.

Am intrat de asemenea sa impartasesc cu voi o descoperire recenta a cercetatorilor de la Universitatea din Berkeley, California, unde am onoarea sa lucrez. Nu lucrez direct in cercetare, dar am ocazia sa iau contact cu ce se descopera, informativ. O sa pun lin-kul in engleza, insa pe scurt:

- au creat asa zise nanoprobe, niste mici receptori care detecteaza selectiv celulele canceroase, se prind pe ele si sunt capabile sa transmita medicatia direct la celula, si nu in intreg corpul cum se face acum, de multe ori slabindu-l, de asemenea aceste nanoprobe sunt capabile sa se intoarca la baza si sa transmita informatia despre copmpozitia chimica a celulelor canceroase vii, ceea ce se spera, va usura drumul spre gasirea medicatieei adecvate, si se va elimina definitiv chimio.
- misiunea acestor nanoprobe este comparata cu a satelitior in spatiu
- nanoprobele sunt atat de minuscule (a mia parte din grosimea unui fir de par)sau o sutime din marimea unei celule canceroase, incat se pot prinde cu usurinta de celule
- cercetatorii spera ca aceste mici mecanisme nu numai sa administreze medicatia direct la sursa, dar sa vada raspusul in timp real al fiecarei celule canceroase la medicatia specifica

http://www.berkeley.edu/news/media/releases/2010/01/29_nanocoral.shtml

Lucrurile se misca, se baga bani in cercetare, si sper sa fie chestie de cativa ani pana se va gasi tratamentul sa vindece boala asta necrutatoare care a luat fiecaruia dintre noi o ruda, un prieten.

Ii doresc multa sanatate prietenei tale si transmite-i gabdurile noastre bune.

Nicoleta spune:

Alina, nu stiu de ce... nimeni nu stie... doar Dumnezeu. Si nu ne puteam lua de piept cu el. Suna a stereotip, a resemnare... Dar ASTA ESTE de fapt. Putem doar sa incercam ce este omeneste posibil pentru oamenii astia. Si atat. (unchiul meu a murit de cancer; un om minunat, cum rar gasesti; am mers la el cand era in spital si nu mai era el... avea ochii tulburi, o parte din el plecase deja; si am incercat sa-l incurajez, iar el ma privea foarte trist... s-a agatat de viata pana in ultima secunda! dar nu a fost sa fie).

Ce spune raly este minunat, sper sa devina mai repede realitate, din proiect.

------------------------------------------------------
... daca tineretea ar sti... si daca batranetea ar putea...

AniaMaria spune:

Posibile raspunsuri:

http://www.mayra.ro/frumusete-si-sanatate/la-doctor-pe-tocuri/cele-5-legi-biologice.html

http://www.newmedicine.ca/

alessia2005 spune:

Alina..imi pare rau.. ptr prietene ta...si..cred ca fetita o divinezeaza....insa...nu putem sa prevestim aceste nenorociri..totusi..e bine ca l-a descoperit cand mai exista sanse de a se mai putea face ceva!!! Multa sanatate, si tot binele din lume!

Mami de doua printese: ALESSIA(10.08.2005) si SERENA(28.10.2008)

polux spune:

Alina nu intotdeauna se moare de cancer la san. Uite soacra mea a avut acum multi ani cancer la san, a facut chimioterapie, i s-a extirpat un san, si acum este sanatoasa, nu mai are nimic. Ma rog doar sanul lipsa, dar i-am luat de aici un fel de sutien umplut cu silicon, si a scos silicopnul din sanul sanatos. Asa ca acum merge inclusiv la plaje si nu se vede.
Sanatate prietenei tale, si bafta ca boala sa nu recidiveze.

Liliana
Poze- martie 2008 ; Poze 1 ; Poze 2 ; Poze 3 ; Poze 4

alina023 spune:

Va multumesc din suflet pentru feicare dintre raspunsuri si incurajari! Imi pare rau ca am deschis rani, dar ma rog ca gasirea tratamentului acestei necrutatoare boli sa fie doar o problema de maxim cativa ani.

Ce ai scri tu Rufus este ceva ce mi-a spus si sotul meu, insa oarecum refuzam sa cred. Sper sa aveti dreptate.

Despre prietena mea...maine seara cred ca voi mai afla cate ceva. Ce pot sa va spun sigur este ca ea este optimista, insa nu si sora ei, cea care a vorbit mai multe cu medicul care a operat-o.

Eu am incredere ca va fi bine! Pentru fetita ei trebuie sa fie bine!

Multumesc inca o data!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!

avstef spune:

Am avut si eu un frate pe care aceasta boala l-a luat dintre noi la varsta de 19 ani (tumora pe creier, meduloblastom cerebral stang operat, iar la 2 ani de la operatie metastaze osoase, medulare ,ganglionare). Este o durere de nedescris. Si acum, dupa 10 ani de la eveniment, traiesc uneori sentimentul ca e doar plecat undeva departe si astept sa se intoarca. A fost foarte oprtimist si cu o gandire pozitiva pe toata durata suferintei desi a fost foarte greu, dureri crunte, niciodata nu a spus 'de ce?' El a fost cel care ne incuraja tot timpul, singura durere ce o avea era ca se desparte de noi. Stia ce-l asteapta si a acceptat ideea mortii, stiind ca vesnicia lui e fericita.
Sunt convinsa ca optimismul si gandirea pozitiva l-au ajutat sa lupte cu boala mult timp, altfel l-ar fi rapus mult mai repede.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut asa un frate din a carui viata si suferinta am avut foarte multe de invatat!
Draga Alina, privirea in sus, la Cel care ne poate da alinare tuturor suferintelor! O gandire pozitiva si mult optimism pt a o putea incuraja pe prietena ta si familia ei!