Semnatari de petitii versus scandalagii

Suntem invitati sa semnam petitii online. Nimic mai usor, un minim efort facut din fata calculatorului in general cu scopul de a propune sau a schimba o lege. Stie cineva ce se face cu aceste petitii? Cine le administreaza, la cine ajung ele?

Dar drepturile pe care le avem deja ni le cunoastem? Suntem dispusi sa ne asumam privirile celor din jur cerandu-le in gura mare? Sau este cumva impotriva bunei cresteri sa te certi 'ca la piata' pentru drepturile tale? E de preferat sa te certi cu o pensionara la casa speciala pentru gravide pentru a-i intra in fata sau sa eviti conflictul considerand ca prima varianta te coboara la un nivel necivilizat? Trebuie sa tineti cont in luarea deciziei si de sentimentele partenerului, s-ar putea ca prima varianta sa-l puna pe acesta intr-o situatie neplacuta.

Spuneam intr-un alt topic ca as dori sa nasc intr-un spital (de stat) care pune mamicilor la dispozitie rezerve platite pentru ca doresc sa stau alaturi de copilul meu, si ca daca mi se va refuza dorinta am sa ma lupt pentru ceea ce eu consider ca este dreptul meu. Am fost sfatuita sa las samanta de sandal acasa caci politicile spitalului nu permit si gata! Sa-mi caut alt spital. De cand sunt politicile unui spital deasupra unor drepturi fundamentale?

Tu cum te consideri? Un scandalagiu sau un semnatar de petitie? Nu ca cele doua s-ar exclude. Insa eu marturisesc ca nu semnez petitii desi chiar mi-as dori sa schimb multe lucruri. In ceea ce ma priveste am reusit de cateva ori sa schimb ceva pentru mine, stiu ca este o viziune egoista...dar daca atitudinea asta egoista s-ar generaliza nu cumva ar putea deservi scopuri comune si nobile? Sau pentru o cauza nobila trebuie musai luptat cu mijloace nobile, cu condeiul si abilitatile de PR?

Guestus spune:

Yo cred ca locul subiectelor cu raze X, radiatii, antene pe bloc si altele a fost luat de petitii. Si nu prea imi place...ca nu este nimic comic.

accept92 spune:

Si ai de gand sa faci scandal sau sa initiezi o petitie impotriva petitiilor?

viviana spune:

Petitiile sunt oarecum degeaba. Iti folosesc, psihic, pe moment: "uite ca, totusi, se misca ceva in tarisoara asta".

In schimb scandalul, in Romania, a dat intotdeauna rezultate.

Noi avem o cultura a scandalului nu a petitiilor.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

accept92 spune:

Chiar avem o cultura a scandalului? Mi se pare mai degraba ca ne jenam sa-l facem si mai mult decat atat ne jenam si daca il fac altii. Daca doi oameni se iau la bataie pe strada privim , e intersant. Insa cand cineva isi cere drepturile intr-o institutie publica parca am prefera sa nu fim de fata. Daca avem o cultura a scandalului probabil ne invata ca acesta nu este pentru cei educati si fini.

viviana spune:

accept nu e vorba de acceptarea scandalului sau de placerea lui. E vorba ca obtii mai usor ceva facand scandal. scandal: M-am referit la sensul de indignare si revolta.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

mirchea spune:

Nu stiu daca avem chiar o cultura a scandalului, inainte se mergea cu jalba-n protap.
Problema e ca avem o cultura a cenzurii si a fricii, gen: capul plecat sabia nu-l taie. Cine nu-i de acord, e brusc scandalagiu.
Si marea problema a petitiei e ca factorul de decizie trebuie sa stie sa citeasca...deci mai bine faci scandal.