Mult prea alintata!!
Raspunsuri - Pagina 11
nushulica spune:
patrisuca poate o sa razi de mine dar cand baietelul meu era bbmic cred ca a vea vreo 4 luni a plans intr-o zi atat de mult si se linistea doar in brate incat am fost nevoita sa merg cu el in brate la wc sa fac pipi
ca faceam pe mine,efectiv imi era asa mila de el ca nu l0am putut lasa
de mic a fost plangacios,a avut colici,le0am avut pe toate ca sa zic asa si eu in mare parte din timp am stat numai cu el in brate ii cantam sau pur si simplu vorbeam cu el si uite asa copilul meu se linistea
de dormit nu mai zic ca a avut 2feluri de patuturi care mai de care si a doarmit exclusiv cu noi in pat,pt ca,cum il puneam in patut cum tipa si mie imi era tare mila sa-l aud ca plange
acum cand are 1an si 5luni si e in plina eruptie dentara pe deasupra tot cocotzat in brate sta si crede-ma ca-mi ajunge cu piciorusele aproape de genunchidar altfel nu se linisteste...de altfel sotul meu zice ca eu sunt maimuta mama si el maimutica mica lipita for ever de minesi nu ma deranjeaza...toate neamurile se crucesc cand il vad in brate(a nu se intelege ca sta tot timpul ca acum se mai si joaca,dar se plictiseste destul de repede si atunci vrea in brate,ii arat o carte ii citesc ceva) si ma "blameaza" ca l-am invatat prost dar eu nu simt deloc asa...mie mi se pare absolut normal ca puiul meu sa isi gaseasca alinarea in bratele mele si as muri de gelozie de ex daca ar trage la ta-su sau bunica-sa
asa ca eu cred ca toata treaba asta pleaca din sufletul tau,tu trebuie sa simti ca puiuta ta are pur si simplu nevoie de tine si tu numai si numai datorita dragostei enorme pe care sunt sigura ca i-o porti,sa simti ca vrei s-o tii numai langa tine si sa o iubesti toata ziua...daca nu vei simti toate astea si te vei lasa coplesita de treburile casei sau de alte probleme nu-ti vei apropia copila de tine si mai tarziu vei regreta,cred eu
de 
David
Llaura spune:
Daca cumva a fost ceva util sau cu sens sau rost in subiectul asta, s-a pierdut de mult. E doar, ca de obicei, ceea ce se numeste in engleza un "vent", o infinita ventilare a frustrarilor. Am mai spus, nu cred in empatia selectiva si detest empatia mimata.
Cel mai usor lucru din lume e sa arati cu degetul; cel mai greu e probabil sa folosesti aceeasi masura si pt tine insuti. De ex am incercat si eu sa stau la cafele cu copilul in brate, nu merge e tot o forma de ignorare; sunt mult mai disponibila copilului cand el se joaca in scaunelul lui linistit si eu gatesc langa el de exemplu decat atunci cand trancanesc cu altcineva care eventual ma intreaba ceva important blabla. Pot sa dau un telefon de cateva minute cu el in brate dar nu pot sa port o conversatie "de adulti". Nu tb sa incepeti sa sustineti contrariul ca nu va cred.
Aspiratul si (eventual) spalatul pe jos cu copilul in wrap este periculos pur si simplu. Numai ca asta e, cateodata nu ai de ales, jonglezi cu toate. N-am vrut sa spun nimic pana acum pt ca Lucia Mirela mai sus a pomenit de asta si ea a scris la subiectul asta cel mai frumos si educativ post.
Patrisuca, eu zic sa citesti postul ei de doua ori, contine cuvantul cheie "tatal" si arata cum doi oameni care sunt in aceeasi barca si au aceleasi prioritati gasesc solutii, puteri (si intimitate, sa stii) unde nici nu gandesti. E un sfat foarte bun si foarte probabil sa ti se potriveasca si tie. Si mai sunt cu sutele pe aici sfaturi bune, au devenit numai foarte foarte greu de distins de "vent"
denizel spune:
Laura, chestia asta cu frustrarile ventilate e o tampenie fara seaman (stii ca stiu ca esti o tipa inteligenta, asa ca imi permit sa folosesc caraterizarea "tampenie" fara sa ma tem ca vei fi lezata :).
Asadar, ce frustrari poate avea o mama fericita, cu un copil fericit?
Fericire = opusul nefericirii Patrisucai, iarasi fara suparare :).
Cum poate fi frustrata o mama care si-a purtat in brate bebelusul care dorea asta?
Prostia ce tocmai ai spus-o o pun pe seama faptului ca esti de prea putin timp mama si nici macar nu-ti dai seama cand esti fericita si cand nu ;p.
In plus, inca nu ti-a intrat bine in cap ca ai intrat la stapan :)))))). Vad ca inca te mai lupti cu ideea :))))))))).
P.S. In poza de ti-am trimis-o, chiar arat a frustrata? 
Sa-ti ceri scuze imediat, ai auzit? :))
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Llaura Am mai spus, nu cred in empatia selectiva si detest empatia mimata. |
Uitam
.Eu detest empatia selectiva in care selectia e indreptata inspre bietul adult torturat de sugarul Chuckie. Dar stii in ce hal o detest? De altfel, se vede
Llaura spune:
Mai citeste o data, ca parca nu-i asa o mare tampenie da' n-am timp de un bulgare de zapada pe DC asa ca nu mai exemplific acum
Mie una mi-e bine la stapan (din poza se vede ca si tie iti e). Insa inteleg ca uneori, cat de rar, suferi pt vrei sa mergi la coafor sau la o cafea sau sa faci o baie lunga; eu una merg dar numai cand e ta-su acasa, care e perfect capabil sa-l tina curat, sa-l hraneasca, sa se joace cu el si sa-l poarte in brate. Zici de "putin timp" (corect), dar stii ce? invatam. Barbatu-meu inainte sa nasc era plin de teorii "sa nu inveti copilul in brate etc etc etc"; l-am intrebat intr-o seara acu vreo luna, dupa ce am privit pe ceas 45 de min cum plimba copilul cu taxiul (scena f distractiva intrucat mergea si cainele dupa ei). Si el zice "pai eu nu stiam ca asta micu o sa vrea iubire toata ziua". Foarte corect, ei vor iubire, noi le-o dam, in forme si masuri insa destul de specifice.
accept92 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui denizel
:))))))))))))))) Nici macar cu un pui de caine de 2 luni (muuult mai dezvoltat si pe picioarele lui decat un Bebe de 2 luni) nu merge asemenea metoda. |
Esenta metodei nu consta in ceea ce spui ci in atitudine. Ai putea foarte bine sa spui "Bla, bla, bla!". Important este ceea ce ii transmiti copilului prin tonul tau si prin starea ta. In opozitie, cel mai rau lucru pe care il poti face cand iesi din camera este sa te temi, anticipand ca va plange. Atunci va plange sigur.
Echilibrul asta interior al parintelui si puterea sa de a transmite copilului o anumita stare emotionala poate face 'minuni'. Problema este ori cand de la mama se transmit stari proaste ori cand mama este atat de imatura emotional incat in loc sa transmita preia starile si nesiguranta copilului. Prima situatie e mult mai usor de rezolvat decat a doua. Cunosc situatii in care mamele isi tinea copilul in brate in zadar, acesta continuand sa planga (chiar cu orele). Cand copilul a trecut sub influenta unui personaj cu creierii odihniti (tatal de exemplu) s-a linistit imediat.
Adee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui patrisuca voi nu ati inteles problema mea probabil! e alta situatie fata de data trecuta.fetita mea a mai crescut putin, s-a schimbat enorm fata de acum 1 luna si jumatate cand am postat subiectul celalalt. am vazut copii care vor in brate, care sunt alintati, sunt informata si m-am informat si pe timpul sarcinii si mai ales am avut-o aproape pe cumnata mea care are o fetita de 1 an si 4 luni acum, am vazut-o cum creste. ideea e ca majoritatea copiilor mai stau in patut, se mai joaca cu o jucarie, le mai atrage atentia ceva, stau in leagan..dar a mea nu. am inceput sa diferentiez si eu plansul fetitei mele cand ii este foame, cand ii e sete, cand o doare ceva, sau cand plange degeaba fara motiv. ideea e ca nu o las niciodata sa-i fie foame, cand o doare ceva gasesc o solutie, dar ea plange pur si simplu si in brate. ii inteleg nevoia de a sta in brate la mine dar ar fi cazul sa o mai atraga si alte lucruri. acum de exemplu sta in fundulet rezemata si poate tine jucarii in manuta fata de data trecuta..nu mai are colici, fata de data trecuta. cum vi se pare voua un copil care: plange 1 ora si jumatate cand o las la mama...desi mama a incercat toate metodele sa o inbuneze,o gasesc umflata de plans si suspinand iar cand o iau in brate incepe sa rada deodata. mama s-a speriat, m-a sunat sa vin repede ca pe patricia sigur o doare ceva. cum vi se pare voua..am ajutor, as avea cu cine sa o las sa respir si eu dar nu se poate ca nu sta cu nimeni. toti copii pe care i-am vazut si de care am auzit..mai sunt lasati si cu altcineva si din familie mai ales nu cu straini ci cu persoane ft cunoscute lor. eu nu cred ca toate mamicile care mi-au raspuns la subiect au stat si stau cu bebeii lor in brate nonstop. nu pot sa cred. nu pot sa cred ca nu ati iesit niciodata fara ei si ca pana la 1 an ati fost nedezilipti. pai atunci ma intreb, cele fara ajutor ce ati facut? cand ati facut mancare, curatenie, cand ati facut o baie, cand ati facut cumparaturi, mi se pare imposibil. asa ca inainte sa ma criticati, analizati bine subiectul, eu am nevoie de sfaturi acum de solutii. si in primul rand nu ma luati ca pe o mama stangace care nu stie ce are copilul ei si care nu stie cum sa se comporte cu un copil pt ca din punctul asta de vedere gresiti enorm. pe timpul sarcinii m-am informat enorm despre toate nevoile unui copil iar cand am avut-o langa mine nu m-am temut de nimic. in spital am tinut-o cu mine in camera inca din prima zi, mi-am spalat-o singura cu apa calduta la chiuveta pt ca nu am vrut sa o las pe mana nimanui. prima baita tot singura i-am facut-o, si absolut toate celelalte. andreea mamicuta patriciei |
Si eu am o fetitza de 10 luni jumate care este foarte mamoasa si care ar sta toata ziua calare pe mine. Sotul a zis ca o lipeste cu scotch de mine, pentru ca daca ies cumva din camera incepe sa planga. Crede-ma stiu cum ii sa mergi pana si la wc cu copilu in brate. Eu o mai las cu tati, dar foarte foarte rar si maxim cate o ora, in rest nu o las cu nimeni, nu ma simt eu bine daca sunt fara ea. Eu ma bucur ca este mamoasa si profit de aceste momente, pentru ca creste foarte repede si parca vad ca nu ma mai lasa sa o giugiulesc.
Eu zic sa te relaxezi si sa te bucuri de timpul petrecut impreuna.
purcelusa mea mica Ariana - 24.03.2009 - am prins viteza10 LUNI
alex_andra spune:
denizel Publicat la - 10/02/2010 : 18:15:45
Citat:
citat din mesajul lui Llaura
Am mai spus, nu cred in empatia selectiva si detest empatia mimata.
Uitam .
Eu detest empatia selectiva in care selectia e indreptata inspre bietul adult torturat de sugarul Chuckie. Dar stii in ce hal o detest? De altfel, se vede
Denizel, te refereai cumva la mine?
Daca da, da, asa e, empatia mea este indreptata sprea patrisuca, dar nu din cauza "sugarului", ci din cauza voastra, care v-ati napustit asupra ei. Fata a cerut un sfat, puteati sa-i spuneti ca voi considerati ca greseste sub alta forma, in schimb ati ales varianta ironica si cu jigniri indirecte.
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
alex_andra spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui addinel
nu e chiar asa... daca eu ii cumpar fetitei mele o rochita roz si tu una alba ai dreptate, nici una nu a gresit :). dar daca una din noi isi lasa copilul sa planga 1h 30min in timp ce cealalta prefera sa il ia in brate sa il linisteasca... una greseste, stim amandoua care. adevarul e relativ, e adevarat. dar anumite lucruri sunt certe totusi, nu? (fara sa intram in filosofia cu pana si timpul e relativ...) eu cred ca totul tine de cat de pregatita e fiecare dintre noi sa aiba un copil. daca pleci la drum gandind ca "ei, o am pe mama, o sa ma ajute ea, o sa fie totul usor" sau ai impresia ca a avea un copil e un lucru usor, doar pentru ca te-ai jucat o ora cu copilul prietenei si ti-a placut... s-ar putea sa fii tare dezamagita. daca in schimb realizezi ca totul se schimba, ca timpul pentru tine s-ar putea sa dispara cu desavarsire, ca tu ca mama inainte de toate si de oricine esti cea care trebuie sa aiba grija de pui, altfel decurg toate. a avea liber o ora pe zi poate fi privit in 2 feluri: "doar atat?" sau "wow, azi am avut o ora intreaga pentru mine". pierzi sau castigi timpul, in fuctie de asteptari. mama lu' maria randuri pentru maria |
sper ca acum dadeai un raspuns general si nu imi raspundeai mie direct...nu de alta dar eu nu mi-am lasat fata sa planga nici macar 5 minute
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
Cristina_C spune:
alex_andra
Cum sa nu starneasca patriusca reactii si sa nu se expuna ironiilor cand vine aici si spune ca un copil de 5 luni, fetita ei, e "mult prea alintata!!" si ca "se vede ca are un plans din ala alintat", iar cu o luna in urma, la 4 luni, spune ca "speculeaza foarte bine" si ca "plange desi stie ca mama se da peste cap sa-i faca poftele!" Pai ce exprimare e asta
? De fapt aveti ceva in comun pentru ca am vazut ca si tu ai scris la subiectul vechi ca fetita ta, un pic mai mare, uneori "se mataie" si "plange fals" - nu stiu, si copilul meu a fost foarte mic dar niciodata nu l-am suspectat ca ar juca teatru, din contra, l-am luat in serios de fiecare data cand plangea, din moment ce nu putea inca sa vorbeasca si sa-mi spuna ce-i lipseste, ce-si doreste (daca eu nu-mi dadeam seama).