varsta cririca de 3 anisori...incapatanare, crize

Chuny spune:

Anca_a, degeaba de superi. Consider ca va mai trece ceva timp pana vei invata sa ajuti in primul rand copilul fara a cadea in tentatia de a te descarca pe mama. Si zic asta pt ca te-ai auto-proclamat avocatul copiiilor. In rest eu sunt libera sa dau ce sfat doresc, iar tu esti libera sa il urmezi sa nu. Salutations!

Adriana mica spune:

Bruma, imi permit sa iti descriu abordam noi provocarile varstei de 3 ani, pt ca trecem prin perioada asta chiar acum. In cazul nostru (Dudu are 3 ani si 4 luni) functioneaza mai degraba incurajarea prin laude decat orice masura punitiva (adica sa il certam cand greseste, sau sa il "pedepsim" in anumite situatii).

Atunci canduneori tati isi pierde rabdarea si ridica tonul, copilul ii raspunde in acelasi fel, situatia degenereaza in lacrimi, si asta nu foloseste nimanui. In momentele astea, eu ii pun fata in fata, sa isi ceara iertare unul de la altul si sa se impace.

Atunci cand are un "acces" de plans / furie (uneori pt ca a fost "pedepsit" si nu ne aratam dispusi sa negociem, alteori pt ca este pur si simplu obosit si agitat) i-am spus de fiecare data ca este de preferat ca in loc sa piarda timp si energie in acest fel, mai bine gasim o modalitate placuta sa ne distram impreuna. De asemenea, am incercat sa ii explicam faptul ca fiecare om mai greseste, important este sa isi recunoasca greseala si sa incerce sa o repare (mai ales cand este implicata o persoana).

In ceea ce priveste "pedepsele", am incercat sa folosim metoda aceasta cat mai rar, in anumite situatii cand depinde de el sa procedeze altfel (un exemplu de pedeapsa ar fi interdictia de a se jucatimp de 2 zile cu un joc, daca nu il strange dupa ce s-a jucat cu el). De regula pedeapsa este data dupa ce in prealabil avem o discutie, incercand sa aflam daca are vreun motiv / explicatie pt care refuza sa faca acel lucru, oferindu-i totodata ajutorul nostru daca il solicita. Intentia noastra este sa il ajutam sa inteleaga ideea ca faptele lui pot avea consecinte.

In ceea ce priveste "accidentele" in pantaloni, cred ca pot aparea in anumite situatii, fie ca intervin schimbari in viata celui mic, fie ca o modalitate de protest. Am trecut si noi printr-o perioada similara, dupa operatia de fimoza. Comunicarea noastra catre el a fost de genul "accidente se mai intampla, nu se supara nimeni pe tine pt asta". Treptat, si-a revenit la normal.

In rest, sunt pe aceeasi lungime de unda cu fetele care te-au sfatuit sa te porti cu fetita in aceeasi maniera cum ai vrea sa se poarte altii cu tine, adica cu respect, intelegere si multa-multa rabdare.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...

ionitza spune:

Ei, hai, nu mai aruncati cu pietre!
Simplul fapt ca a scris aici e un punt bun de pornire. Bruma are nevoie de sfaturi, de ce si cum sa procedeze sa ajunga sa aiba o relatie frumoasa cu fetita ei.
Hai sa ii oferim aceste sfaturi nu altceva. ce ziceti?

natalia_nica spune:

Pai, Ionitza, ai citit ce s-a scris pana acum? 90% dintre mesaje contin sfaturi din experiente personale sau carti.
Bruma, te-ai mai gandit la relatia dintre voi doua? Ce sfaturi ti se par greu de acceptat/aplicat dintre cele expuse aici? Mie unele mi se pareau de domeniul SF, cum ar fi pastrarea calmului in orice situatie in fata copilului, dat fiind ca mama mea ne-a educat pe mine si pe sora mea doar prin tipete si uneori batai. N-am stiut ce e aia un pupat sau imbratisat. Asa ca tipatul si palma mi se pareau absolut normale, iar calmul si discutiile - pistol cu apa. Noroc cu forumurile acestea cu mamici, care mi-au dat de gandit fff mult, pana am realizat ce cruzime este sa terorizezi un copil tipand la el, in loc sa-i explici calm de ce a gresit si cum este corect sa procedeze.
Sper ca sfaturile tuturor mamicilor sa te ajute sa gestionezi situatia in asa fel incat sa fie bine pentru voi amandoua

gabitza2005 spune:

Am revenit cu o solutie pentru calmarea mamicii:
de cate ori te enervezi pe fetita si esti pe punctul de ai da o palma gandestete la urmatorul scenariu: ea este mica , eu sunt persoana care o iubeste cel mai mult pe lumea asta si cu toate acestea ma port asa cu ea, in viitor exista toate sansele sa fie una dintre multele sotii abuzate de soti si care accepta situatia sub pretextul ca "el ma iubeste dar asa isi arata el dragostea fata de mine prin corectii fizice". Nu cred ca vrei un astfel de viitor pentru fetita ta.
Trebuie sa incepi sa-i arati fetitei tale cat mai multa dragoste si intelegere.

Vroiam sa mai spun ceva (parerea mea): nu sunt deacord cu reintroducerea pampersului sau cu folosirea acestuia dupa ce copilul adoarme deoarece consider ca duce la confuzie pentru copil ( acu e mare si nu mai are pepe acum iar e mic si are pepe, se culca fara si se trezeste cu pepe - mai degraba pentru somn cumperi o salteluta impermeabila iar ziua il schimbi de cate ori este nevoie).

natalia_nica spune:

Da, Gabitza, de acord cu tine cu pampersul, dar copilul daca face pe el de 2-3 ori pe noapte, ca al meu, asta inseamna schimbat de 2-3 ori, atat hainele cat si cerceaful, iar asta insemna un somn nu tocmai odihnitor pt copil... Asa ca eu, momentan, folosesc pampersul, in speranta ca poate undeva in viitor nu va mai face pe el... Dar nu-l stresez cu asta

Vivela spune:

noi inca n-am ajuns la 3 ani, pana una alta ne confruntam cu crizele de la 2 ani si ceva . uneori simt si eu ca cedez nervos, sunt perioade cand crizele sunt foarte puternice, imi vine s-o iau pe campii.
si cu toate astea, continui sa zic ca e cea mai frumoasa varsta a copilului. nu stiu, cred ca toata incapatanarea asta a lor se compenseaza cu toate celelalte lucruri frumoase pe care le fac, cu scanteieri de personalitate, cu perle in fiecare zi...

eu nu mi-am pus niciodata limita in a ma enerva. ma enervez insa "ca de obicei", adica nu fac discriminare cu copilul meu.

faptul ca el are sub un metru inaltime si sub 15 kile nu cred ca justifica vreo corectie fizica. ca daca ma enerveaza vanzatoarea de la paine sau oricine altcineva, sigur nu ma apuc sa-i trag o palma. de ce as face-o cu propriul meu copil?? vreau sa-l tratez - in momentele mele de maxima furie - in cel mai rau caz ca pe oricare adult care ma enerveaza. ne certam, ii spun ca sunt foarte nervoasa (sa stie, nu mi se pare fair sa-i ascunzi asta copilului, trairile - oricare ar fi ele - nu cred ca sunt rusinoase), iar daca se intampla sa sar calul, imi cer scuze (si nu numai cu el procedez asa!). asa va stii si el ca a te enerva e ceva firesc, este o reactie omeneasca, iar eu nu stau si sufar de frustrare.

la noi comportamentele indezirabile (pt mine indezirabile) nu merg corectate cu pedepse sau sanctiuni. ori nu sunt eu in stare sa le aplic, ori e copilul prea incapatanat, nu merge nici cu time-out, nici altcumva. asa ca iau copilul asa cum e si astept sa inteleaga intr-o buna zi ca unele lucruri nu se fac. si functioneaza , poate mai greu, dar mai sigur.


_

Mami de pui nazdravan (2/9/07) + xy 21+
Cand schimbati modul in care priviti lucrurile, lucrurile pe care le priviti se schimba

Cristina_C spune:

Bruma, inainte sa pui in aplicare toate sfaturile primite, frumos ar fi sa-ti ceri iertare de la fetita, sa te uiti in ochisorii ei si sa recunosti ca ai gresit cand ai batut-o, sa-i spui ca s-a intamplat pentru ca ai fost foarte nervoasa, obosita, dar ca iti pare rau si ca ii promiti ca n-o sa mai faci niciodata asa ceva! Si, evident, o sa-ti respecti promisiunea pentru ca nici nu e atat de greu cand iubesti pe cineva!

anca_a spune:

Ei vezi ca nu ma cunosti deloc (constat totusi cu surpindere ca ma urmaresti din moment ce tii minte partea cu avocatul copiilor avand in vedere ca a fost cu mult timp in urma).

Nu ma descarc pe mamele care au ajuns cu relatia intr-un punct mort si vin aici sa ceara sfaturi recunoscand ca au gresit (cazul de fata) ci pe mamele abuzate de copiii de 2 ani, pe cele care incearca sa gaseasca legitimitatea abuzului batandu-se cu pumnii in piept sau ascunzandu-se dupa clisee ieftine gen “nu sunt o mama pefecta ca si voi astea care numai gura e de voi” si nu in ultimul rand pe acelea care-mi trimit PM-uri mizerabile si ma informeaza cum vomita ele atunci cand o mama inconstienta nu-si dreseaza copilul ba dimpotriva e atat de ...* incat sa-l considere egalul ei.

*bunul simt si regulamentul nu-mi permit sa redau mot-a-mot.

Acestea fiind spuse am rugamintea sa nu mi te mai adresezi, chiar daca ai realizat intr-un final ca si scroafele vorbesc.

Ayla21 spune:

Exact! Asa am patit eu cu bona, cu care statea ocazional baiatul. Ii spunea mereu ca-i rau, pana copilul cand facea ceva se justifica "face pt ca e rau".
Ca sa vedeti numai un cuvat nepotrivit spus cat influenteaza comportamentul copilului.



Monica, mami de Claudiu si Luana - Sunt o mica printesa - Foto & Video