Pentru mamicile cu depresie si anxietate

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Rrraluca spune:

buna fetelor....ma bucur ca am gasit acest subiect, chiar ma gandeam zilele trecute ca trebuie sa fac cumva sa dau de un psiholog,de o persoana care sa ma ajute, si nu m-am hotarat inca cum sa procedez,cu cine sa vorbesc,...am nascut de aproape 6 luni, am avut o sarcina cu probleme,probabil mi le-am creat din vina mea,sa va povestesc de ce: m-am casatorit la 22 ani, la 4 luni dupa ce ne-am cunoscut eu si sotul meu am luat aceasta hotarare(m-a cerut,am acceptat...), la un an de cand ne-am cunoscut a avut loc nunta. si trecuse deasemenea 1 an jumatate de cand murise tatal meu...apoi dupa 5 luni am aflat, chiar de ziua mea,ca sunt insarcinata. nu ne-am propus, ne doream un copil, dar ne era frica ca este prea repede, ca suntem prea tineri, (eu 23 implinisem, el urma sa implineasca 24 curand), nu ne-am ferit neaparat,si s-a intamplat...am fost socati, nici nu s-a pus problema unui avort, asa ca timpul trecea, eu eram pe zi ce trece mai stresata, imi era foarte rau, vomitam, slabeam, eram obisnuiti sa iesim zi de zi, ba un suc, ba un gratar vara cu prietenii, rar se intampla sa nu iesim 3 zile consecutive...dar asta s-a terminat,imi era groaznic de rau,nu ma puteam ridica nici din pat cand ma pornea voma...am crezut ca nu o sa se termine niciodata, stateam in pat zi-noapte, timp de 3 luni si...trecusera astea, si eu ma ingrozeam ca o sa ma ingras foarte rau, asta pentru ca dupa cce murise tatal meu din cauza depresiei, si a faptului ca trebuia sa fiu eu cea puternica care sa le sustina pe maicamea si pe sora mea, nu ma puteam descara nicicum, si ma ingrasasem destul de mult...apoi pe cand aflasem ca sunt gravida eu eram aproape de perfectiune,vorba vine, in ceea ce priveste greutatea...Din aceasta cauza, mi-am refuzat destule,dar mancam cat se putea de sanatos, totusi, se simtea diferenta dinainte, aveam un anume regret ca nimic nu mai e ca inainte, ca din cauza sarcinii nu mai puteam iesi cu prietenii pana in zori de zi, ma gandeam la bebe si la cat de mult mi-l doream, dar acumulam o anume tensiune, eram extrem de agitata,nimic din ce facea sotul meu pentru mine nu era bine, ma certam cu el din orice, era de ajuns sa imi amintesc vreun incident ce m-ar fi deranjat in trecut, chiar si la diferenta de un an, si i le reprosam intr-una, nu puteam uita nimic din ce ma deranja, orice mi se parea rautacios...asa am ajuns sa fac tensiune, de care mi-am dat seama cu o zi inainte sa nasc. eram la 36 saptamani, si ametita, dar nu era de putina vreme, dar dadeam vina pe sarcina, pe faptul ca ma inervez extrem de tare, si ca "asa o fi normal"...mi-am luat tensiunea, ca s-a nimerit soacramea la noi cuy aparatul ei personal...aveam 18 cu 9...imi spusese ca ii foarte grava tensiunea in timpul sarcinii, eu nu prea citisem mare lucru despre bolile sarcinii, pentru ca ma agitau mai tare, fiind hipohondra, imediat mi le insusesc. asa se face, ca au complotat soacra cu sotul si cu maicamea,si dupa ce m-au batut la cap m-am dus la medicul de fam...mi-a prescris medic,m-a tinut acolo pana incepuse sa-mi scada tensiunea, si mi-a recomandat sa merg la dct cu care urma sa nasc, pentru un control...asa am si facut, acolo imi era apropiata de normal tensiunea,pecand am ajuns, mi-a prescris alte vitamine,deoarece,copilasul era destul de mic,iar cu vitaminele cu care incercasem inainte imi era rau si vomitam absolut tot ce aveam in stomac cand le luam.doar ca in noaptea respectiva, a inceput sa ma apese o presiune in capul pieptului, pe la 2 noaptea..nu mai puteam sta in nici un fel,doar ma plimbam ion camera,fara sa trezesc pe cineva...m-a observat sotul meu, si a adus de la soacramea aparatul pentru tensiune, asa se face ca la ora 4 dimineata aveam tensiunea 22 cu 12,si am plecat catre clinica privata unde m-am programat sa nasc de la inceputul sarcinii. acolo am avut noroc,imediat mi-au chemat doctorul, si nu se putea scadea tensiune...am ajuns cu preeclamsie, jumatate de ora era fatala...am nascut prin cezariana, fetita era sanatoasa,nu a tinut-o nici o zi la incubator, dar problemele nu se terminasera. Eu eram vie doar pe jumatate, dar intr-o saptamana m-am pus pe picioare cu ajutorul medicilor de acolo, doar ca nici acum nu se terminase tot cosmarul. Fetita, Sarah, cantarea doar 1,700 kg,si trebuia sa mai stea in spital pana atingea pragul de 2,500kg, care dupa spusele medicilor ar putea dura peste 2 luni. Am suferit o depresie foarte mare,in spital, si nu vroiam sa se observe. Sotul m-a descoperit, doar ca nici lui nu ii era usor, si am incercat sa ma tin tare din nou, si nu m-am deschis in fata lui, asa ca trebuia sa fie bine,sa trec si peste asta. Am iesit din spital dupa o saptamana, fetita a mai ramas, mergeam la ea de 2 ori pe zi, nu imi dadeau voie sa o alaptez pentru ca era prea mica,nu avea voie sa faca nici un efort, am ramas fara lapte, doar ca mititica a fost mancacioasa si foooarte ambitioasa si in mai putin de 3 saptamani a iesit din spital cu cele 2,500 kg. Totusi nu scapam de teama, nu stiam ce sa fac cu un copil,nu stiam nimic...incerca sa ma ajute soacramea care era mai aproape de mine, in acelasi oras, dar are o fire prapastioasa,si ma agita mai tare...nu trecusera 2 saptamani de cxandiesise micuta din spital, si din cauza colicilor,regurgutarilor dese, agitatiei mele posibil, mi-a lesinat in timp ce sughita, se pare ca se inecase si posibila deshidratare din cauza regurgitarilor dese. nu o puteam trezi, aveam impresia ca respira tot mai greu, sunase sotul la salvare, a aparut in final, am ajuns la urgente, fetita isi revenise, am stat doar o noapte in spital, era in regula cand am iesit, mi-a prescris un alt medicament sirop pentru burtica ei...dar eu nu imi revenisem din soc, saream la orice miscare de-a ei, am inceput sa o culcam cu noi , deoarece eu nu puteam inchide un ochi daca nu stiam ca-i langa mine sa vad ca-i bine,respira...acum are 5 luni si 3 saptamani, si 6, 500 kg, si extrem de isteata, doar ca eu sunt in aceeasi depresie, poate putin ameliorata...fiind numai noi 3, sotul e plecat cel mai mult trimp din zi la servici, eu stau cu fetita, nu mai am timp de nimic pentru mine, nu ies nicaieri cum o faceam odata, si am destul de multe certuri din acelea fara motiv anume,recunosc-dar tarziu, cu sotul, care inca mai rezista... cateodata ma gandesc ca inca nu am reusit sa depasesc nici mpoartea tatalui,pe care il pomenesc,visez adesea, si apoi toata aceasta poveste inceputa cu casatoria si bebele...am impresia ca nu o sa trec niciodata, sunt in permanenta agitata, si pe aceeasi pozitie de a ataca,de a ma certa, de a ma descarca pe orice si oricine,si parca incarcatura asta nu se termine, sa pot avea o perioada calma,fara sa apara vreun lucru care sa nu ma deranjeze,care sa nu ma impinga sa fiu recalcitranta. ...cam asta e...deja ma simt cat de putin usurata ca am putut spune tot aici, deoarece nu prea am incredere in cei apropiati, sau in oameni,in cunoscuti in general.sunt dezamagita, parca am un anume simt, cu care ii simt, si dupa un timp mi se adevereste ceea ce cred despre ei...de aceea nu ma descarc in fata niciunuia...nu cred ca m-ar intelege, pentru ca nu au trecut prin asa ceva, si nu vreau sa povestesc vreunuia ca apoi sa imi aud alte variante, luate in deradere...
sper ca nu ati adormit,ca nu v-am plictisit de tot, si...nu am vrut sa va deranjez cu povestea mea.eu astept doar o minune,sa ma scoata din starea asta, nu vad cum, dar cred in minuni...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisix spune:

Arthurana - in Romania Clexane de 0,4 costa 140 lei cutia pt 10 zile.
30 zile ar insemna 420 lei, adica 100 si ceva de dolari.

Daca nu are cine sa-ti trimita din Romania,o pot face eu.
Acum si in Romania se gaseste mai greu Clexane (si eu sunt trombofolica si sunt sub tratament) dar atata timp cat se gaseste te ajut cu draga inima.

Nu te agita degeaba, asta e chiar o situatie care are o rezolvare simpla

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns blackpanterro spune:

Raluca, imi pare rau ca ai trecut si inca treci prin momente dificile.Asa am simtit si eu la inceput, dupa ce am nascut, nu am mai iesit, eu care am fost mereu foarte populara cu multi prieteni si mereu iaseam la cluburi, asta in Romania.
Cand am plecat din tara am lasat tot in urma si apoi m-am maritat, tot tanara, la 22 de ani si am nascut la 23.Dintr-o data nimic nu a mai fost ca inainte de toate astea si desi mi-am dorit mult familie am gandit ceva vreme ca am facut alegerea gresita ca defapt mai trebuia sa copilaresc.
Toate gandurile astea insa le aveam datorita depresiei, vedeam totul negru, fara speranta, fara viitor. Apoi am inceput sa gandesc ca nu e dracul asa de negru pe cat pare, am vrut copii tanara ca sa ma pot bucura de ei cum trebuie si apoi cand mai cresc putin sa ma pot bucura din nou de viata personala si asta se intampla din ce in ce mai mult.
Acum am alta viata, Aidan are aproape 5 ani si totul e mult mai usor, ies cu prietene, am un job dragut in imobiliare de care ma ocup numai cand am timp deci fara stres, fara obligatii, normal ca nici castigurile nu sunt mari dar sunt multumita.
Acum sunt iar insarcinata si desi am 1000 de frici ma simt total in control si stiu ca desi voi fi legata de bebe o vreme va veni timpul cand voi avea iar loc si pt mine si inca voi fi tanara :) si capabila sa fac orice imi propun.
Sfatul meu e sa te gandesti ca perioada de crescut bebe e atat de mica in comparatie cu viata unui om, bucura-te de ea si bucura-te ca esti foarte tanara si mai ai inca mult timp, dupa ce mai creste, sa iesi cu pretenii sau pt orice altceva vrei sa faci in viata.

Adriana 9w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mindy spune:

Pisix

Raluca- e normal prin ce ai trecut tu. Gandeste-te ca nu esti singura. Foarte multe femei au trecut si trec prin asta, unora le este greu sa vorbeasca ce simt din teama de a nu fi judecate. Ai nascut cu o luna mai repede, bebe cu greutate de prematur, copilul a venit pe nepregatite in viata voastra, sanatatea ta data peste cap cu tensiunea... a fost prea mult pentru tine si fizic si mental.
Nu ezita sa apelezi la un psiholog daca crezi ca e nevoie.
Fa-ti si analize complete de sange. Starea asta constanta de iritabilitate pare sa vina dintr-o oboseala cronica si poate o carenta de vitamine sau o dereglare hormonala. Trebuie sa ai grija de tine ca sa poti sa ai grija de bebe si sa te bucuri la maxim de el.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Raluca,. la tine au venit val dupa val fara sa apuci sa mai tragi aer.
Asta e tot.

Incearca sa te gandesti ca vine primavara, vei iesi cu bebe afara mai mult, va creste, veti putea merge vara la terasa, veri putea iesi numai voi doi in cate o seara, o sa se insenineze cu timpul situatia.
Au fost prea multe griji si tristeti care acuma refuleaza, dar cu timpul va fi din ce in ce mai bine.
Acum ia zi dupa zi de la Dumnezeu asa cum vine, nu esti deloc prea tanara sa ai acest copil minunat, ci din contra e un avantaj imens, eu la 23 de ani am nascut si acum la 30 am fetita de clasa 1, e minunat sentimentul ca esti cea mai tanara mamica din clasa:)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rrraluca spune:

ooo,cat ma bucur ca v-am intalnit, acum sunt sigura ca ma intelege cineva...o sa am rabdare, sa vad ce va veni, sa se schimbe totul in bine.stiu ca trebuie sa ma ocup eu de asta, asa ca incerc sa ma concentrez pe ce mi-ati spus,ca totul va fi bine...va multumesc mult. sper sa va pot ajuta si eu cu vreun sfat...o zi minunata sa aveti!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mindy spune:

Citat:
citat din mesajul lui Rrraluca

ooo,cat ma bucur ca v-am intalnit, acum sunt sigura ca ma intelege cineva...o sa am rabdare, sa vad ce va veni, sa se schimbe totul in bine.stiu ca trebuie sa ma ocup eu de asta, asa ca incerc sa ma concentrez pe ce mi-ati spus,ca totul va fi bine...va multumesc mult. sper sa va pot ajuta si eu cu vreun sfat...o zi minunata sa aveti!


Raluca - sa stii ca DC e un bun antidepresiv:)
vorbeste cu sotul tau, sa nu te inchizi in tine, trebuie sa stie prin ce treci si sa aiba rabdare cu tine. Cand simti ca nu mai poti si vrei sa iesi din rutina, lasa bebele cu el si iesi. Oriunde, chiar si sa te plimbi sau te inchizi in camera singura sa dormi cate o ora, doua.
Depresia mea era la cote accentuate atunci cand nu mai puteam de oboseala, insomnii, mereu aveam de recuperat somn. Daca nici cand dormi si te odihnesti suficient nu vezi vreo schimbare si depresia nu trece, trebuie facut investigatii medicale, analize.

Arthurana- ce se aude de pastile? sper ca e totul bine!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mindy spune:

fetelor, un articol interesant pt orice proaspata mamica: Tiroidita dupa nastere.

http://www.topsanatate.ro/articol/tiroidita-dupa-nastere-22804-all-post.html

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mindy spune:

Despre deficitul de magneziu

Magneziul are un rol esential pentru organism, fiind un element vital pentru respiratia celulara, in transportul calciului transmembranar si in reducerea contractiei musculare si a tonusului vascular. Deficitul de magneziu duce la aparitia spasmelor musculare, a depresiei si chiar a labilitatii emotionale.

Aportul necesar de magneziu

Deficitul de magneziu este, de regula, provocat de obiceiurile alimentare nesanatoase. Potrivit unor studii recente, in ultimul secol, aportul de magneziu s-a diminut la barbati cu 200 mg, iar la femei cu 100 mg pe zi. Doza zilnica necesara de magneziu este de 400 – 500 de mg. In lipsa acestui aport, organimsul uman nu functioneaza la parametrii normali.

Deficitul de magneziu – manifestari

Deficitul de magneziu se manifesta prin aparitia unor simptome precum spasmele musculare, depresia, amorteala si furnicaturile la nivelul diferitelor parti ale corpului. Totodata, lipsa de magneziu poate duce la instalarea anxietatii, a cefaleei, somnolentei si a sensibilitatii emotionale.

Cauzele deficitului de magneziu

Deficitul de magneziu este provocat, de cele mai multe ori, de un regim alimentar nesanatos si dezechilibrat. Lipsa de magneziu mai poate fi cauzata, totodata, si de existenta unor afectiuni sau obiceiuri deviante. Astfel, concentratia scazuta de magneziu din organism poate fi determinata de administrarea unor nefrotoxice, ca rezultat al alcoolismului excesiv, a tulburarilor endocrine sau a malabsorbtiei intestinale.

Tratamentul deficitului de magneziu

Lipsa de magneziu se trateaza, in primul rand, prin modificarea regimului alimentar. Alimentele bogate în magneziu si recomandate pacientilor cu deficit de magneziu sunt legumele verzi (spanacul, urzicile, salata verde, ceapa verde, usturoiul verde, prazul, mazarea, fasolea verde), soia, nuci, migdale, banane, caise, smochine etc. Pentru a asigura organismului o cantitate suficienta de magneziu organismului, pot fi folosite si unele suplimente alimentare. Atunci cand carenta de magneziu este foarte mare, medicul specialist va recomanda un tratament medicamentos.

Complicatiile deficitului de magneziu

Lipsa de magneziu, netratata corespunzator, poate duce la aparitia unor afectiuni cardiovasculare grave, precum infarctul miocardic. Magneziul contribuie la optimizarea functiei cardiace, ajutand miocardul sa functioneze corespunzator. De cele mai mule ori, insa, deficitul de magneziu este depistat tardiv, atunci cand astfel de afectiuni se produc deja.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mindy spune:

Vitamina B12

Vitamina B12 este un nutrient cheie pentru ca sprijina celulele rosii sanatoase si dezvoltarea si buna functionare a celulelor nervoase. Dezvoltarea adecvata a ADN-ului este dependenta de vitamina B12, facand din aceasta un factor nutritiv esential pentru femeile insarcinte.

Life 123 te invata cat este de importanta vitamina B12 pentru buna functionare a organismului.

Sarcina

Datorita beneficiilor aduse de aceasta vitamina, toate femeile insarcinate ar trebui sa ia suplimente vitamina B12. Cele mai multe vitamine prenatale contin vitamina B12, insa nu strica sa consumi alimente ce contin un nivel ridicat de vitamina, precum cerealele, pestele si ficat.

Alaptarea

Cand esti in perioada de alaptare, o parte din vitamina B12 din corpul tau va trece la copil prin laptele matern. Astfel, corpul va avea nevoie de o cantitate suplimentara de vitamina pentru regenerare.

Depresia

Toate vitaminele de tip B ajuta la sanatatea emotionala, asa ca daca te simti slab, obosit si coplesit de depresie, incearca sa asimilezi cat mai multa vitamina B12. Combinatia dintre vitamina b12 si 30 de minute de exercitii pot creste starea ta de bine.

Pierderi de memorie

Daca te confrunti cu pierderi de memorie sau lipsa de claritate mentala, poate este timpul sa incerci o dieta bogata in vitamina B12. Aceasta vitamina este responsabila pentru buna functionare a celulelor nervoase si te va ajuta sa te concentrezi mai bine.

Mergi la inceput