Copiloiul

Deianira spune:

Accept, filmul de care zici tu, nu cumva are si varianta americana "Failure to launch"? Asta - http://www.imdb.com/title/tt0427229/ .

---

accept92 spune:

Dar ti-ai dori sa te muti de acasa? Si daca da, si in plus parintii tai ar avea posibilitatea financiara sa te sustina in acest demers (nu sa te intretina - e o diferenta) ar face-o? Se doreste a fi o discutie de principiu, despre parinti care nu vor sa le plece copiii din cuib sau copii care nu vor sa paraseasca cuibul. Daca este sa o dam pe exemple concrete, la mine dorinta de a pleca a fost atat de mare incat am plecat desi n-am lucrat in facultate, aveam doar bursa...iar parintii mei au fost distrusi, ma considerau 'fugita' de acasa, maica-mea s-a pus in usa cand sa plec...desi aveam 21 de ani si visam de mult la independenta. Cred ca a-ti dori independenta e in firea lucrurilor, daca parintii ar intelege lucrul asta si ar vedea si beneficiile s-ar evita situatiile in care tinerii ajung in relatii nu de dragul relatiei ci pentru a pleca de acasa, ba uneori se si casatoresc din acest motiv.

happiness spune:

Eu i-am zis fiica-mii ca mi-e tare drag sa stau cu ea,sa ne jucam,sa povestim,ca se va face mare si va pleca la facultate,departe,si ea mi-a raspuns ca daca e facultate si in orasul nostru de ce sa plece in alta parte?Nu intelege rostul.E un copil foarte sociabil si prietenos si ii pace sa ia decizii,cred ca ii va conveni independenta,dar e dependenta de dragostea celor dragi,nu stiu daca va pleca foarte departe.Eu nu o voi incuraja sa plece,hai,valea,ca trebuie sa te descurci singura,ai 18 ani,esti pe cont propriu.Daca ea va dori sa studieze in alta parte,o voi sustine desigur,nu imi doresc decat sa fie sanatoasa si fericita.

accept92 spune:

Aici nu conteaza. Daca sunt ambii proaspat absolventi fara experienta, decizia se va lua in functie de pretentiile financiare ale fiecaruia (s-ar putea ca cel venit de la Iasi la Bucuresti sa doreasca mai mult decat bucuresteanul care sta la mama) si impresia lasata de fiecare candidat (daca pare serios, responsabil, motivat - aici concurentul venit din alt oras puncteaza).

buflea spune:

Maiii, si eu am plecat de acasa in facultate, tot Bucuresteanca fiind ... am mai povestit. Si ai mei tot distrusi au fost, ce de discutii si ce de lacrimi. Pana la urma m-au lasat, mi-au dat de mancare si m-am intors dupa 1 saptamana de trait cu sobolani in baie.

Revenind la subiect - eu cred ca e normal ca copilul sa isi doreasca libertatea si noi parintii sa i-o respectam. Nu stiu insa invers, daca el nu vrea sa plece de acasa, sunt niste motive - cred ca as incerca sa le aflu inainte de a-l trimite in chirie

accept92 spune:

Nu stiu, asta american nu l-am vazut, ma indoiesc ca ar putea fi atat de savuros ca originalul. Cand e vorba de comedii, de mult nu mai merg pe mana americanilor. La fel si cu filmele de groaza.

pepene spune:

accept, ceea ce doresti tu sa faci, este laudabil: sa incurajezi copilul sa fie independent si pe picioarele lui.

importanta insa este, dupa parerea mea, distinctia dintre independenta strict de genul "trebuie sa imi fac singur o omleta, ca nu mai stau la mama", si independenta emotionala. cea din urma este de 1000 de ori mai importanta decat prima. daca esti indepedent emotional, reusesti in timp sa iti faci 1000 de omlete.

de ce spun asta? exemplul meu - plecata de acasa, inclusiv in liceu, si apoi la facultate, la ocean departare. totusi, ramasa inca intr-un anumit fel dependenta emotional de parinti.

de asta cred ca locuitul acasa in timpul facultatii ( sau in acelasi oras in varianta de compromis ) in sine nu dauneaza neaparat independentei. ceea ce ar putea sa dauneze ar fi (1) sa te opui daca copilul vrea sa plece in alt oras (2) sa il presezi ( chiar daca si subtil ) sa plece de acasa, ca unica solutie spre independenta.

Sabina spune:

eu visez la o casa mare unde sa stam toti, dar sa avem posiblitatea sa ne izolam cand avem chef.
Mie imi place cu toata familia , mi se pare cel mai frumos lucru din lume droaia de oameni adunati seara la cina. Si sa tocam marunt tot ce s-a intamplat ziua :)


Sunt convinsa ca vor dori sa plece pruncii, sper insa sa le fie drag de noi si sa ne intalnim macar odata pe saptamana pt sesiunea de la cina :)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

accept92 spune:

Sunt deacord cu tine. N-am nici cea mai mica intentie sa-mi presez copiii sa plece de acasa la 18 ani. Dar daca pe la 22-25-30...nu da semne...nu stiu cum sa ma exprim ca suntem pe un forum unde oricum iti pune lumea in gura tot felul de minuni de genul "Hai!Valea!"...dar...cam asa ceva.

accept92 spune:

si as adauga un...
(3) sa il cresti de mic astfel incat sa te asiguri ca va fi toata viata dependent de tine (mai mult sau mai putin constient)