oare fac bine daca...?

Baietelul meu va implini luna viitoare 4 ani.A inceput sa mearga la o gradinita noua acum in ianuarie...imi spune zilnic ca i place mai mult aici,au activitati mai diverse si mai multe....,dar am observat in ultimele zile ca e cam plangacios,is sensul ca...daca cineva il impinge cat de putin,plange...daca i se refuza ceva,iar plange.Acuma nu fac din tantar armasar...imi dau seama ca e inca mic plus ca il stiu mai sensibil.I spun cum sa vorbeasca cu ceilalti...dar....in cazul in care un copil il bruscheaza...oare e gresit sa-l invat sa raspunda cu aceeasi moneda,adica ...daca i spune aceluia pe un ton rastit sa se opreasca si acela nu se opreste...oare nu trebuie raspuns la fel?Voi ce credeti?eu ma ghidez ...dupa ce-mi spune inima,instinctul,...dar am si eu dubiile mele.

Mindy spune:

legat de bruscat, am asistat recent la o scena: fiica mea de 3 ani (o sensibila de felul ei) e impinsa destul de brutal la parc de un baietel mai mare. Ea ii spune imediat pe un ton rastit: "Please don't do that again, you have to say I'm sorry! Baietelul si-a cerut scuze si a lasat-o in pace.
Fiica mea nu a facut decat sa imite mamele din parc stiind ca ele au autoriate. M-a surprins cum si-a facut dreptate singura, nu a trebuit sa intervin :)

Delia, eu nu i-as spune sa loveasca inapoi cand este lovit, pt ca in felul asta poate invata sa devina violent, isi va face mereu dreptate cu pumnii. Eu nu ma pricep absolut deloc la baieti, dar fiica mea a fost mereu in mijlocul baietilor. I-am vazut la joaca si pe cei agresivi de felul lor. Cum prind pe cineva mai mic si mai 'slab' decat ei, e victima lor. Niciodata nu agreseaza pe cineva cu autoritate, pe cineva care stie sa se apere. Daca baietelul tau va invata sa se arate impunator prin atitudinea "nu e corect sa ma lovesti, trebuie sa iti ceri imediat iertare ca m-ai lovit etc", o sa vezi ca se vor evita multe neplaceri. Daca baietelul care il agreseaza nu se opreste, sa il raporteze adultului care ii supravegheaza (banuiesc ca cineva e mereu cu ochii pe ei).

roxy spune:

acum cat e mic poate e cineva cu ochii pe el, dar cand mai creste? E bine de mic sa stie ce sa faca si cand va fi mare si nici sa fie un paracios nu e bine, ca-si atrage si mai mult antipatia colegilor si tot el are de suferit.
E bine sa stie sa se apere, dar doar sa se apere nu sa aplice ceea ce stie si pentru atac.
Asta pentru cazul cand vorba buna spusa raspicat nu ajunge.

revin pentru o scurta precizare.
Nu e bine sa se raspunda la forta tot cu forta pentru ca se poate ajunge la ceva mai rau , de genu batai adevarate, sau chiar sa intervina si alti baieti de partea celui care a inceput , asta cand sunt mai mari, si ce face baiatul tau atunci.
Asa ca mai bine il inveti cum sa se aprere, dar si sa nu se lase prins intr-o invaluire din asta ca e periculos, si sa faca tot ce poate sa se indeparteze el de baiatul agresiv , nu sa astepte sa plece acesta.Poate parea las , dar de multe ori e mai bine.
Nu stiu ce sa mai zic, si eu sunt in aceeasi dilema,am doi copii atat de diferiti, pe cel mare trebuie inca sa il apar eu, e un timid si nu le are deloc pe astea cu apararea.Norocul lui e ca se face iubit de colegi prin modul glumet de a fi, dar cand va fi mai mare nu stiu cum va face.Iar al doilea e genu ca daca nu-i convine ceva sare la bataie, si asta la doar 2 ani cat are, iar nu stiu cum va evolua pe parcurs, dar sper sa-si canalizeze puterea spre lucruri bune nu spre rau...cam asta

mihuta spune:

Pana la urma care e solutia? Sa ii lasi sa isi gaseasca singuri calea ? Sophia la 2 ani cat are tinde sa reactioneze ca un adult si asteapta rezultate pe masura. Adica daca fetita X a impins-o, i-a spus
"X, nu ma impinge", indignata, X a continuat sa o impinga de cateva ori, S nici nu pleca nici nu se apara, astepta sa inceteze, cand a vazut ca nu o face s-a uitat la mine cu ochii in lacrimi "Mami, ajutor".

De precizat ca fetita in cauza era mai mica, la varsta cand nu diferentia agresivitatea de socializare, deci intentia nu a fost per se violenta. Intr-un fel m-am invinovatit ca ea a invatat de la noi sa se comporte corect dpdv al adultului, cu asteptarile aferente acestui comportament. Pe termen lung sigur ca asta ii va aduce beneficii, in sensul ca va cauta compania copiilor care se comporta similar, dar pe termen scurt beneficiile acestei abordari sunt zero.

Si ea a mai impins acum ceva timp copii, si probabil cu cat va petrece mai mult timp in compania copiilor cu atat va prelua metode specifice de aparare. Doar ca eu ma simt blocata in neputinta mea de a-i face parcursul lin, nu pot sa incurajez raspunsul la violenta cu violenta, desi sunt constienta ca uneori acesta este drumul pentru pacea ulterioara (mai ales la baieti), dar nici nu vreau sa sufere ca victima.

Speranta mea este sa dezvolte tehnici de evitare a conflictelor, dar cum, daca nu trece prin ele?

dry_votka spune:

mihuta a scris:

In aceeasi dilema sunt si eu cu fetita mea (5 ani). Cateodata nici ea nu stie cum sa procedeze, o vad. Caut inca si eu raspunsuri...

verze.ro
simtul umorului nu a murit

Arthurana spune:

Delia,

Fiecare copil trece prin momente se hipersensibilitate. E bine sa-l inveti cum sa se apere.
In ce stat sunteti?
Mindy tu in ce stat esti?
Noi suntem in NC unde lumea este extrem de politicoasa, pana la paranoia..in NJ unde am stat era alta poveste..am si eu diverse povesti cu mame prin parc si alti copii mai mari. Jacob are 2 ani jumate, si nu stie sa se apere singur inca.

Delia21 spune:

Multumesc mult fetelor pentru raspunsuri si idei.si eu incurajez mai intai sa vrobeasca,sa tipe chiar la celalalt daca acela incepe sa fie prea rough,...si ca last resort sa atace inapoi.l-am invat sa i ocoleasca pe cei care i creau probleme,sa nu stea langa ei...dar acestia parca veneau ei dupa el.Educatoarea e o draguta si o atenta...si mereu cu ochii pe ei...dar normal ca daca isi ia ochii 2 secunde de pe ei...se intampla acolo ceva,am vazut cu ochii intr-o dimineata.Deci...cand caile diplomatice...nu sunt eficare...trebuie sa incerci altceva,nu toata lumea poate sa adopte calea lui Gandi la nesfarsit.Daca vad ca nu dispare problema in cateva saptamani...voi cere sa-l mute in alta grupa.sper sa nu fie cazul totusi..caci educatoarea e o minunata.

Arthurana,noi suntem in florida,langa West Palm Beach.

blackpanterro spune:

Cu aceeasi dilema traiesc si eu...Aidan a fost crescut in ideea ca trebuie sa fie "nice" cu toata lumea, nu impinge, nu loveste, nu stie ce e aia violenta de orice fel. La gradi insa, copiii sunt mai duri ca nemtii nu prea cred in "nice" asa ca mai vine acasa lovit sau impins sau mai stiu eu ce. Chestia e ca si multi copii mult mai mici il imping si el se supara si plange si nu poate intelege de ce lovesc.
La inceput i-am spus sa plece pur si simplu de langa ei dar nu am avut succes.
Acum insa ii explic mereu ca daca cineva vrea sa il loveasca sa il prinda de mana si sa ii spune ca e urat de face intr-un ton mai apasat, serios si asa face. Functioneaza mult mai bine decat ignorarea sau neactionarea in vreun fel. Mereu exersam acasa si ii spun asta in fiecare dimineata inainte de gradi.



Adriana si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"

Tala spune:

Tare complicat. Nici eu nu am vrut sa-i spun vreodata copilului ceva de genul "daca vii batut acasa te bat si eu" (stiti ca era f populara metoda asta - cand eram eu copil). Plus ca avem si catel si mereu cand au existat conflicte (parca as avea 2 copii uneori) am insistat f mult pe ideea ca NOI NU LOVIM - asta e cel mai urat lucru (plus minciuna...). Insa viata te pune in tot felul de situatii: l-am lasat la un loc de joaca (la Ikea) de cateva ori - prima data a fost ok, a doua oara a fost el cam obosit, a treia data l-a muscat un copil si l-a lovit (l-am luat de acolo plans, nestiind ce s-a intamplat decat in drum spre casa cand mi-a aratat)- ingrijitoarea de acolo spunand ca e prea mic (avea cam 2 ani si jumatate) si vezi doamne plangacios, iar a patra oara i-a batut pe toti (si erau multi copii, si intr-un timp record) - pentru ca a retinut copilul meu ca acolo e rost de bataie. M-am socat, evident (dar parca m-am simtit mai bine decat cand l-am luat plans de acolo, lovit si muscat). Apoi, a mai existat un incident cu un baietel mai mare care-l lovise de mai multe ori si cand l-am intrebat el ce a facut, a recunoscut (cumva rusinat) ca l-a lovit si el. Nu am sa spun Bravo! niciodata dar nici n-am sa incetez sa-i spun ca nimeni nu are dreptul sa-l loveasca, sa nu lase pe nimeni sa-l raneasca si nici el sa nu raneasca la randul lui. Cred ca depinde f mult si de firea cu care se naste, caci de la mine nu a avut ce invata (eu am fost o mamaliga), dar el cand e impins deja se incrunta si privirea lui parca spune ca nu e loc pentru 'turul doi' si riposteaza. Viata e o jungla, noi traim in ea si din pacate cred ca e f greu sa respectam ce vazusem in semnatura unui user de aici: "Dumnezeu ne da copii perfecti, depinde de noi parintii sa nu stricam minunea pe care natura si Dumnezeu au creat"

mamica de sef mic (08.09.2006)
Bucurie!

ruxij spune:

Delia, asa a fost si al meu la 4-5 ani, dar si-a mai "revenit". Acum la 8, nu se bate, dar cam tipa la aia de il agreseaza si acum ii mai si ameninta si el, ii mai impinge inapoi... Dar la 4-5 ani doar plangea. Oricum, sa stii ca acum nu mai avem astfel de probleme. Nu se joaca cu copiii violenti si dc. se intampla sa il agreseze vreunul mai nebun, se descurca mai mult cu vorba, doar in situatii extreme mai riposteaza. Si mai tarziu parca nu se mai bat ca la gradinita. Eu pot sa spun ca l-am invatat chiar insistent sa dea inapoi, sorry, ba chiar i-am aratat cateva miscari de lupta invatate de mine in copilarie printre blocuri, unde imi duceam "luptele" , ca avea unul la un moment dat, care il batea zilnic. Pana la urma am avut rezultate cu antrenamentul meu, ca i-a dat o tranta nasoala intr-o zi aluia si l-a lasat in pace in final. Dar desigur ca el fiind o fire nonviolenta, nu prea s-a prins de el chiar imediat treaba cu ripostatul. In cele din urma, cat de cat, a mai prins, atat cat sa nu creada aialaltii ca doar sta sa fie batut. Eu sper sa fie asa si la al tau.

marius spune:

Opinia mea este sa ii spui sa nu se lase. Sa faca exact ce simte el ca e mai bine. Uneori copiii reactioneaza mai bine decat adultii din instinct. Atentie insa am precizat sa nu se lase nu sa atace sau sa faca de la el..... Daca ii vei spune sa accepte posibil sa invete ca asa e normal sa renunte sa se consoleze ceea ce ar fi foarte dezavantajos pt profilul lui psihologic in viitor.

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa