***Capsunele-n scutecele de mai-iunie 2007(114)***
Raspunsuri - Pagina 10
An@ spune:
Hai c-am revenit
...
Deci mereu mi-au placut povestile tematice...alea de care ne zicea Didi cu "Cami nu vrea sa se spele", "Cami nu vrea nu stiu ce...nu le-am gasit de cumparat...asa ca intr-o seara, in disperare de cauza pe la 11-12 cand nu vroia odorul sa se culce, i-am spus ca ii voi spune o poveste noua, despre un soricel (am ales soricelul pt ca acum astia ii plac)...pe care il cheama Chitzulache (
nu radeti de nume ca atat m-a dus capul la ora aia), si care a doua zi merge la gradi si daca nu se culca devreme intarzie si pierde joaca si distractia, bla, bla, ....a avut succes.
Cand nu vrea sa se spele pe maini, iar poveastea cu Chitzulache care face ce face, dar intr-un final trebuie sa se spele bine pe maini.
Sau cu Chitzulache care dupa baita de seara se grabeste sa se imbrace ca sa-i citeasca mama lui o poveste frumoasa,...
O practic de vreo 2 sapt si inca tine (bine, apelez la Chitzulache cand sunt pe cale de a-mi pierde rabdarea
...nu abuzez, ca sa nu se duca farmecul
). Dar ii place tare mult, pt ca nu stie niciodata ce urmeaza (nici eu nu stiu ce urmeaza
...cand sunt in pana de imaginatie, apelez la ea si o intreb ea ce crede ca zice soricelul, ce crezi ca i-a spus mama lui, ce crezi ca s-a intamplat ca nu a facut nu stiu ce,...).
Nopate buna!
mami de Ana (22 mai 2007)
miniuta spune:
buna, la ceas de seara. vaz ca s-a mai animat subectul nostru. frumos!
betty, si eu ma regasesc in multe dintre povestile tale!
nu te stresa ca andreea nu aduna inca toate jucariile. am citit undeva (cred ca in dolto) ca la varsta asta copiii vor sa vada toate jucariile imprastiate in jurul lor, sa fie mereu prezente/sa asiste la tot ce fac. si tot ea spunea ca nu e bine sa ii obligam sa fie ordonati, ca ar fi inca prea mici sa fie perfect ordonati, si ca a-i obliga acum sa puna totul la linie e nociv. le dezvoltam niste obsesii. or noi vrem copii ordonati, nu maniaci. indicat e sa ne apucam noi sa strangem, si sa ii rugam sa ne ajute. sau sa facem ritualuri, seara se duc toate jucariile la culcare. noi incepem si ei ne ajuta, si cu timpul stiu singuri ca seara inainte de a merge la culcare totul se pune la loc. macar seara ![]()
sa nu-ti inchipui ca la mine e totul pus la dunga. ba din contra
(desi eu-s maniaca, si dezordinea imi provoaca depresii).
am observat si eu ca sunt copii care la varsta asta fac obsesii alimentare, sper sa le treaca cu timpul. pe mine ma ingrijoareaza de ex ce mi-a zis dentista lui: are dintii galbui, si asta indica o demineralizare, provenita dintr-o alimentatie defectuoasa. dar ce sa-i fac daca refuza sa manance??? cunoaste toate legumele, stie si o parte din condimente, le recunoste in poze sau in realitate, dar nu vrea sa guste nimic. i-as turna cu palnia pe gat, dar nu se poate. si atunci??? rabdare, rabdare, rabdare (ca de tutun m-am lasat de o saptamana
)
ca si andreea, si david e la faza cu "nu vrei lapte, nu vrei ciorba, nu vrei sa citeasca mami, sa vina tati" etc. cand imi exprimam nemultumirea in legatura cu spusul poeziilor era vorba de mentalitatea aia: "ia stai tu frumos acolo in mijlocul camerei, cu mainile la spate, si zi-mi o poezie!". eu nu i-am zis poezii, dar i-am cantat mult dupa cutiuta muzicala, si vad ca stie foarte multe cantece.
carmen so, multumesc pentru ideea cu mancatul fructelor. noi trebuie sa o mai amanam pentru cand va stie david ce-i ala concurs. i-am mai taiat si eu fructele si i le-am dat sa le manance cu scobitori de-alea colorate pentru petreceri, dar nu a tinut mult. o sa incerc insa ideea cu semaforul, ca pe ala il cunoaste.
an@, imi place mult umorul tau fin!
nici eu nu sunt de acord cu pupatul copilului de catre oricine. culmea e ca unii nu inteleg ca si adultii au o problema cu atingerile, si chiar depasesc orice limita uneori. sotul meu de ex nu ma pupa decat pe mine, nu pe maica-sa, nu pe buna-sa, pe nimeni. ei, explica-le asta rubedeniilor mele, care sar toate sa-l pupe cand il vad (si nu-l vad des, ca se fofileaza pe cat se poate
). chiar acum de craciun a fost cineva la noi, el a intins mana si doamna respectiva nu si nu ca sa-l pupe, l-a insfacat si l-a tucait. mi s-a parut penibil.
ei, ce sa le spuna ana celor care vor sa o pupe? ca nu vrea! pur si simplu sa le spuna "nu vreau sa ma pupi/atingi (acum)". cautand eu carti despre cum sa le explicam copiilor ca nu trebuie sa fie atinsi de nimeni in mod abuziv, am gasit o carte intitulata "corpul meu imi apartine". si acolo asa se sugereaza, sa ii invatam de mici pe copii ca trebuie sa spuna mereu: corpul meu imi apartine, si nu vreau sa ma atingi/sa te ating (acum). ar fi mai sanatos asa sa previi alte povesti nesanatoase pe mai tarziu. e drept ca nu e o replica geniala, dar mi se pare sanatoasa, asa cum spui si tu ca nu vrei sa se schimbe prea curand atitudinea anei fata de straini.
vali5, ce bine ca ai mai dat pe aici. e bine daca se joaca frumos andrei si cristiana, chiar daca inca numai unul langa altul. curand o sa se joace si impreuna, sa vezi atunci distractie!
in poze nu se vede ca ar avea andrei probleme cu ochii, tinem pumnii sa se rezolve cu ochelari si sa se obisnuiasca repede cu ei.
si tot din poze nu pot sa spun decat: o doamne, ce repede si usor cresc copiii altora! ![]()
ioana13, pai daca ii trec crizele de isterie in trei patru minute e bine. lasa-l sa-si faca damblaua, si apoi discutati, daca se poate. sper ca atunci cand o sa-si dezvolte mai bine vocabularul o sa fie mai usor cu crizele astea.sau or sa vina altele
.
an@, sa stii ca si mie mi se pare AP-ul dus cam prea departe. dar tine de optiunile fiecaruia, nu stiu cum e mai bine. citesc blogul unei tipe care e adepta AP, si ea spunea "da, sigur, unii copii stiu la un an, un an jumate cum fac capra si maimuta pentru ca parintii repeta ca o moara stricata in fiecare zi acelasi lucru in fata lor. eu nu-l stresez pe-al meu, deci nu stie.". nu inteleg insa cum altfel invata un copil sa vorbeasca, cum isi face un vocabular daca nu vorbindu-i si aratandu-i toate cele. dand un nume lucrurilor pe care le vede zi de zi.
cred ca tine de structurile interioare si de convingerile noastre felul in care ne crestem copiii. unii merg pentru incurajarea descoperirilor pe cont propriu, si deci copilul va manca si oasele de la peste, si altii intai avertizeaza copilul si ii arata ca oasele se indeparteaza. cum e mai bine? nu stiu daca e o varianta mai buna sau mai rea, sau sunt doar doua variante diferite. (eu una nu pot sa merg insa pe varianta AP-ului, pentru structura mea e deplasata).
irinusha, doxinu, in principiu sunt de acord cu voi: nu ii batem pe copii, ca sa nu invete violenta. ii invatam ce e frumos, ce e bun, si ce e dezirabil. si totusi, intrebarea mea e de ce unii ajung cum ajung in ciuda celor invatate acasa? cum ii crestem ca sa nu ajunga sa faca nefacute? da, stiu, e greu, as umple singura un capitol vorbínd despre temerile si convingerile mele legate de tema asta, si probabil ca raspunsul nu il aflam decat in timp, dar totusi...cum facem?
an@, esti bestiala cu chitulache. si eu merg pe povesti, dar inca nu am inventat niciuna. fii antena ca in ro exista o serie cu sorichitul, sla editura crisan. noi am luat sorichit nu vrea la "gladinita", si mai exista sorichit nu vrea sa doarma, si sorichit nu vrea sa manance. pe ultima am cautat-o ca disperata dar nu am gasit-o (aviz betty
, poate o gasesti tu si o convingi pe andreea). oricum, cea mai tare si mai tare faza e ca sorichitul asta e corespondentul lui leo lausemaus und sein teddy, un erou din cartile de aici. noi am luat un brat de carti intr-o zi, ne-am dus si i-am aratat lui david cadourile si el a sarit ca ars: leo lausemaus. ne-au iesit ochii din cap, ca noi nu observasem ca e acolasi personaj. ![]()
no, e putin spus ca m-am lungit ca o zi de post. noapte buna, si zile fara crize.
mamica lui david
Irinusha spune:
Imi dorm copiii si profit ...
Evident ca nu putem avea toate aceasi opinie, doar suntem fiecare individuale. Am spus doar ce gandesc eu dupa proprile observatii si ganduri ... si binenteles ca nu m-am referit la copii de un an sau la capsunei. Clar ca la ei e vorba de frustari fata de schimbari bruste si lipsa limbajului, despre apararea propietatilor ;) si lipsa de sentimente dezvoltate, gen ne punem in locul persoanei din fata noastra. Eu ma refeream la fi-miu si colegii lui, copii de aproape 6 ani, brutali fara motiv, pur si simplu doar de a face pe altul sa sufere sau cand sunt frustrati din ce stiu eu ce motiv.
Ca nu pot crede ca un parinte, care da intr-un copil de 1-2 ani se opreste brusc din bataie cand copilul face 5-6 ani ...
In fine, e doar parerea mea ...
Vali, uite aici ochelaristul meu: http://lh6.ggpht.com/_jNF7SLX85AU/S1thXPECC9I/AAAAAAAAFts/jowc0fJTLEU/s640/DSCF5079.JPG
E bine ca ati depistat problema asa devreme, sigur se va corecta. DAca nu cumva ai comandat deja ochelarii: exista unii flexibili de poti sa-i si inozi ;), extra faini ptr. baieti mai salbatici, nu risti sa-i rupa usor. Bafta la purtat! Cu el asa mic poate e mai greu de inteles ca trebuie ...
An@, ai un stil aparte, imi placi tare mult :) ...
Si noi aveam un soricel Chitz (na, ca tu barem ai avut mai multa imaginatie), care ii aducea noaptea, cand el dormea, cascaval lui fi-miu ... venea cu ditamai roata de cascaval, o aducea invartind-o, mergand pe ea :) ... Era cand fi-miu facea greva aproape totala la mancare si statea pe paine, salam si castravete ... ah, si lapte de capra. Incercam orice sa pape ... a mers cu Chitz si roata de cascaval. Si acum ii povesteste tata-su (eu n-am asa imaginatie) povesti cu Fat-Frumos, cel balos, care se bate in ciorapi cu balaurul, sa o castige pe printesa, mostenitoarea dicotecii din sat ... :D ... Rade fi-miu pana se ineaca ...
Miniuta, de unde stii tu ce au vazut si ce au invatat acasa "cei ce ajung cum ajung"? Eu vreau sa-i invat pe ai mei sa fie oameni buni, asa cum cred eu ca trebuie sa fie un om bun ... nu mai mult, nu mai putin. Sper sa reusesc, ptr. ca pur si simplu nu cred ca stiu gresit cum este un om bun :)
Voi ce mai faceti? Nu mai stiu nimic de voi ...
Ah, vai ce uitam: Mii de multumiri ptr. vorbele frumoase referitor la comoara mea, nr.2 :)
Va recomand: The secret of happy children" de Steve Biddulph. Mie mi-a mers la suflet ...
Noapte buna! Si sanatate capsuneilor!
Mamica de Cristian - (fiul meu preferat) & Amélie - (fiica mea preferata)
--------------------------------------------------------
"Spuneti "prezenta la umanitare!"
doxinu spune:
miniuta intrebarile si temerile tale sunt ale tuturor mamelor.Nu exista o reteta de succes in educatie pentru ca noi suntem diferiti cu totii.Nu pot sune ca cine nu isi atinge copilul la nervi,cine tine cont de sentimentele si trairile acestuia o sa aiba sigur un om model.Nu se stie niciodata,doar timpul ne arata cat de bine ne-am descurcat.Ca parinti tot ce putem face este doar sa le transmitem cele mai importante valori pentru noi,sa fim acolo cand au nevoie de noi,sa stim sa ascultam ce ne transmit ei si sa speram ca ceea ce noi ii invatam ii va ajuta sa devina oameni,asa cum intelege fiecare dintre noi.
Am o cunostinta care a avut o copilarie normala(nu l-a maltratat nimeni,nu a fost privat de nimic- singur la parinti) si totusi acum 2 ani a fugit cu banii firmei la care lucra facandu-si parintii sa-si vanda casa sa-i plateasca datoriile si sa nu-l bage la inchisoare.Dupa numai 1 an le-a vandut si masina ca nu mai mergea la munca si pasiunea lui este jocurile de noroc.Acum stau cu totii intr-o singura camera,cu paturile lipite,el tot acasa, ca nu gaseste salariul care l-a avut si ce oferte are acum lui i se par bataie de joc,iar parintii platesc inca datoriile pe care inca le face........
Concluzia mea este ca puteam doar sa ne rugam la Dumnezeu ca eforturile noastre sa nu fie in van,restul.......nu tine de noi.
addinel spune:
am citit azi toata ziua subiectul si ma mancau degetele sa postez. dar nu am avut timp. acum m-am bagat in pat si mi-am amintit, drept pentru care... iata-ma! e prea interesant subiectul si prea de actualitate sa nu imi spun si eu parerea.
referitor la AP... si mie mi se pare pe alocuri exagerat, prefer sa iau ce mi/ ni se potriveste din el, restul sa le las deoparte. eu de exemplu nu reusesc chestia cu "fara NU". incerc sa evit pe cat posibil, dar sunt situatii in care nu stiu cum sa il ocolesc. cum pot sa nu spun "nu baga manuta in gura!" cand o vad ca e plina de acuarele pe maini si se avanta cu toate degetelele spre gura sau nas? stiu, ar trebui sa spun calm "mariuca, mai bine am merge sa ne spalam pe manute, esti cam murdara". dar pe loc... nu-mi iese.
stiu si eu ca e bine sa lasi copilului toata libertatea, sa decida el, cand va veni vremea, ce e bine si ce e rau. dar anumite lucruri mi se par de bun simt si nu cred ca il indoctrinezi cu idei preconcepute daca il inveti ca e frumos sa salute lumea sau ca e urat sa se strambe la toti in tramvai. in anumite limite mi se pare ok, chiar dezirabil, sa il inveti "asa da" si "asa nu". nu suntem noi, parintii, cei care trebuie sa le insuflam anumite principii? mi se pare ca nu orice merge prin puterea exemplului. si nu la orice varsta. evident, nu ii voi spune niciodata ca rosul e cea mai frumoasa culoare sau ca muzica tehno e oribila. asta va decide ea, asa cum si eu am decis la un moment dat.
in ceea ce priveste repetitia ca o moara stricata... depinde si in ce fel o faci. nu i-as spune niciodata maiei de 1000 de ori pe zi cum face oaia sau vaca. in schimb am batut moneda pe "merci" si "cu placere". fara sa o fortez in vreun fel si fara sa ii spun direct "maia, spune merci". dar am avut grija ca de cate ori imi da ceva sa ii multumesc, sa spun mai apasat "merci" sau "cu placere" sotului in diverse situatii astfel incat ea sa auda. eu nu m-am stresat niciodata cu ce stie/ ce nu stie la varsta ei. e ok asa cum e. timp va avea sa le invete pe toate, cu siguranta. cat despre persoanele care cum o vad "ia spune-mi o poezie"... MOR!!! ma iau la harta cu toata lumea sa imi lase copilul in pace, ea zice poezii/ cantece cand vrea ea. nu tzop- motz ca la circ, recita la cerere 4 versuri. mi se pare stupid. am zis-o si o mai spun: pentru mine mariuca e mariuca mea, ("plintesa ta si ursuletul lu' tati", cum spune ea :)), nu am nimic de demonstrat nimanui, nici cat de desteapta e, nici cat de cuminte sau de ascultatoare. parerea altora nu ma priveste.
si am ajuns la capitolul cel mai "dureros": pedepsele si negocierea. eu aici nu reusesc sa gasesc nici un echilibru. am incercat cu pedeapsa- 3 min la ea in camera- a iesit dezastru. se ducea fara sa comenteze, dar a mazgalit cu carioca tot ce a gasit in jur, a facut pipi pe ea, a deschis dulapiorul si a aruncat toate hainele pe jos. in consecinta a castigat- nu o mai pedepsesc. pentru moment, cand mai creste ma gandesc ca ii voi explica altfel ce si cum. sistemul cu buline, practicat dealtfel la gradi, nu tine nici el. face cate o traznaie si zice ca a facut asa pentru ca vrea bulina neagra. acum incerc si eu povestile moralizatoare. la noi nu e soricel, e ursulet. nu pare prea impresionata insa. singurul lucru care pare sa o miste e sa ii spun ca sunt suparata ca a facut vreo nazdravanie. si sa ma vada ca stau imbufnata. insa nu mi se pare ok sa aplic metoda asta, mi se pare ca sufera mititica. si nici nu as vrea sa ii insuflu ideea ca orice prostioara ar face ma supara. vreau sa invete ca daca face ceva neadecvat ei ii dauneaza in primul rand, nu mie. nu trebuie sa faca/ nu faca lucruri doar ca sa imi faca mie pe plac.
as mai avea de scris una-alta, dar pic de somn. revin maine dimineata.
an@ ai generat super dezbaterea, nu am mai fost asa nerabdatoare sa scriu pe DC de cand eram insarcinata.
irinusha, e asa de frumaosa amelie...
edit ca avd ca nu a mai scris nimeni dupa mine.
despre "conditionari"/ laude/ recompense... eu nu le-as baga pe toate in aceeasi oala. cu conditionarile nu prea sunt de acord, adica ma feresc sa fac asa ceva. exemplul tau, an@, cu trebuie sa muncesc ca sa iau salariu... asta mi se pare o regula sociala universal acceptata. la copii nu e asa, ei nu trebuie inca sa respecte cine-stie-ce reguli sociale. mie mi-e frica de conditionari sa nu cumva sa fiu perceputa ca stapanul copilului, cumva. nu vreau sa ma plasez undeva sus, pe un piedestal si de acolo sa stabilesc ce are voie/ nu are voie sa faca. e ca si cum mie m-ar zice cineva ca daca nu spal 2 masini de haine azi nu mai am voie sa intru pe DC :). prefer sa ii explic de 1000 de ori cu multe cuvinte, pana ii va intra bien in cap, de ce cred eu ca e bine/ nu e bine sa faca un lucru sau altul. tocmai ca sa evit faze gen "am detector de radar si pana nu ma avertizeaza ca e o problema (deci nu sunt conditionat inca) conduc cu 200km/h)." prefer sa stie ca viteza poate crea multe probleme si de-aia sa nu conduca decat cu o viteza rezonabila.
prefer mai degraba, decat sa o conditionez, sa inventez situatii sau sa apelez la un fel de "santaj" voalat. exemplu: nu ii spun "trebuie sa mananci tot ca sa primesti desert", ii spun o poveste cu un ursulet care primea desert pentru ca manca tot si cum il lauda mama lui si cum a luat un premiu la gradinita. sau ii povestesc despre "colega" mea de serviciu care este tare suparata ca fetita ei nu se spala pe dinti si are dintisorii strambi. imediat sare "hai sa ne spalam pe dinti!", desi cu 5 minute in urma nu vroia.
cu laudele... sunt total de acord. eu ii spun bravo mariucai de multe ori pe zi. pentru ca vreau sa o fac sa aiba incredere in ea, sa aiba curaj sa spuna/ faca lucruri. as vrea sa fie acel tip de copil, si mai tarziu adult, care sa isi exprime intotdeauna, argumentat, parerea. si care sa asculte parerea altuia si sa o respecte, chiar daca e opusa credintelor ei. vreau sa nu se supuna mereu "parerii colective", sa filtreze totul prin prisma principiilor/ credintelor ei. acum o incurajez sa faca asta laudand-o. mai tarziu, cand mai creste, am sa o incurajez lasand-o sa ia decizii si respectandu-i-le chiar daca sunt opuse parerilor mele. evident, explicandu-i de ce eu as fi ales altfel.
Al_Ma spune:
Mama, ce tip k lumea e Cristian
!!
Am citit ce ati scris in ultimele pagini (An, you make my day
). Noi am invatat-o pe Mara la inceput ca nu e bine sa dea in copii, sa-i impinga, sa se comporte frumos, ca e domnisoara, bla, bla. Ei, si, cand a inceput sa fie impinsa prin parc, nu riposta, incepea sa planga si venea la noi, ne-am cam schimbat perspectiva si i-am spus ca, daca e un copil mai mare si o impinge si nu intelege de vorba buna (adica ea sa-i spuna sa nu o impinga), sa riposteze si ea. Asta e, nu vreau sa fie o mototoala, adica orice lucru (bun-simt in speta) are limita lui. Asa ca acum nu impinge neaparat (oricum, nu o face cu copii mai mici decat ea), dar pune mana ca o bariera in fata sau se stropseste la agresor
.
Alina si
Mara (27 iunie 2007)
bettyR spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Al_Ma Mama, ce tip k lumea e Cristian !! Noi am invatat-o pe Mara la inceput ca nu e bine sa dea in copii, sa-i impinga, sa se comporte frumos, ca e domnisoara, bla, bla. Ei, si, cand a inceput sa fie impinsa prin parc, nu riposta, incepea sa planga si venea la noi, ne-am cam schimbat perspectiva si i-am spus ca, daca e un copil mai mare si o impinge si nu intelege de vorba buna (adica ea sa-i spuna sa nu o impinga), sa riposteze si ea. Asta e, nu vreau sa fie o mototoala, adica orice lucru (bun-simt in speta) are limita lui. Asa ca acum nu impinge neaparat (oricum, nu o face cu copii mai mici decat ea), dar pune mana ca o bariera in fata sau se stropseste la agresor Alina si Mara (27 iunie 2007) |
Asta vroiam sa iti spun si atunci cand am zis sa nu te stresezi f tare ca da in copii, ca e o etapa, ok, le spunem ce-i frumos, dar nici sa stea sa le incaseze cum e Andreea mea, ca a primit una de la un baitel si si-a mai dat si ea una singura , sau sta pur si simplu si incaseaza nici macar nu pleaca, trebuie sa o trag eu. Sau o impinge cineva si cade pe spate ca se sperie si nu mai reactioneaza, sincer mi frica sa nu pateasca ceva la gradinita, sper ca mai creste si se mai antreneaza cu sora-sa. Deci eu trebuie sa o invat pur si simplu, dar nu sa bata, ci doar sa se fereasca, sa spuna.
Al_Ma spune:
Apropo de asta mi-am adus aminte ca am citit in Dolto o faza tot asa, cu un baietel care o tot incasa si FD ii recomanda parintelui care-i scrisese sa vorbeasca cu pustiul sa fie atent la loviturile care au cel mai mare efect si sa le invete ca sa le poata contracara.
Cred ca nu trebuie neaparat invatati sa riposteze, dar nici limitati excesiv in atitudinea fata de agresor. Evident, nu o sa-i spun "mama, daca da cineva in tine, sari la bataie", dar nici nu mi-ar placea sa fie sac de box sau pasiva.
Alina si
Mara (27 iunie 2007)
An@ spune:
Wow, ce mesaje frumoase! Le-am citit si rascitit, pt ca sunt f interesante punctele voastre de vedere si am gasit si idei bune.
Miniuta, ai dreptate cu jucariile, ca la varsta asta ei le vad ca parte din lumea lor si nu le vine lor sa le puna la loc la gramada in cosul cu jucarii. Ana inainte de baia de seara isi aliniaza pe covorul din sufragerie 3 papusi-bebe, 2 soricei, un miel si un urs polar, il inveleste pe fiecare cu ceva (de obicei cu pijamalele noastre
, sau tricouri, ma rog ce gaseste prin sifonier acolo unde ajunge ea
) si dupa ce se sigura ca au adormit “astia mici” (asa le zice
), abea atunci merge sa faca baie. Deci iti dai seama ca nici nu indraznesc sa ma ating de “astia mici” pana nu adoarme si ea. Restul: puzzle-uri, jocuri,cuburi, ….le adunam pe masura ce nu ne mai jucam cu ele.
Cu pupatul, imbratisarile in ro…cred ca e o caracteristica a noastra, a latinilor...asa mai “lipiciosi”
. Prin natura meseriei, vin in contact cu tot felul de natii (ale europei): nemtii sunt mai reci, protocolari, italienii ma tzoncane si ma imbratiseaza si la venire si la plecare (efectiv imi amintesc de filmele alea cu mafioti…desi nu toti au fata de mafioti
), luxemburghezii ma pupa si aia de 3 ori (ca cica asa e obiceiul la ei
)….
O sa caut si eu cartea aia, suna interesant “corpul meu imi apartine”, ca si eu am un fix cu abuzul, la cate citesc ca se intampla, mi se ridica parul in cap.
Intr-adevar, o voi invata sa spuna raspicat ca nu vrea sa o atinga.
Ref. la “miau, ham, ham” si alte alea..cred ca niciun parinte intreg la cap nu-si leaga copilul de scaun si il obliga sa invete nu stiu ce….mi se pare normal sa ii arati (prin joc – de fapt nici nu cred ca se poate altfel decat prin joc, ca lor, daca nu li se pare interesant, o zbughesc imediat de la “lectie” si te lasa cu ochii in soare) diverse (carti, animale, culori,…), daca e interesat le retine, daca nu, nu. Ei sunt avizi sa stie…unii “cer” sa ii inveti (si aici ma gandesc la Bob al Ellei, ca sigur nu l-a obligat nimeni sa retina numele alea imposibile de dinozauri sau literele). Daca e sa extindem ce spune AP-ul, atunci nu le citim nici povesti pana nu invata ei alfabetul sa citeasca singuri.
Ai zis ca si David e amator de carti…si Ana la fel. Nu se termina seara fara 3-5 carticele citite si rascitite si apoi povestite si cu explicatii la toate “de ce-urile”. Stii la ce visez eu cand ii citesc seara? La momentul in care ea va stii sa citeasca si vom sta amandoua cocotate in varful patului, fiecare cu cartea ei
…wow, ce vis frumos! Abea astept!
Aaaa, ai dreptate ca am vazut aia cu “Sorichit nu vrea la gradi”, chiar m-a tentat sa i-o cumpar de sarbatori, dar mi-a fost teama sa nu-I induc vreo frica de gradi sau ideea ca sunt copii care nu ar vrea sa mearga la gradi (ea abea asteapta sa “faca 3 ani si sa scape de pampers” ca sa mearga la gradi). (nu stiam ca mai sunt si altele...aia cu mancarea ar fi interesanta pt noi).
Irinusha, ce haioasa faza cu soricelul care aduce roata de cascaval…si ce “cad in plasa” astia mici
! Ceva asemanator i-am facut Anei cu morcovul: am pus langa ea cand se juca un morcov crud taiat in lung (betigase) si am intrebat-o daca nu a vazut cumva un iepuras pe aici. I-am zis ca las putin farfuria langa ea, pana caut iepurasul care m-a rugat sa-i aduc un morcov. Si i-am zis: “Sa nu mananci tu, daaa?”. Si am iesit, dar o vedem in oglinda de pe hol cum halea morcovul
. De atunci nu e zi fara morcov crud (mananca si cate 2). Mi-am notat si cartea recomandata de tine.
Mi s-a terminat “pauza”, ma intorc pe “plantatie”, dar voi reveni, ca mai am sa le spun 2 vorbe lu’ Addinel si lu’ Al_Ma (ma bucur ca ati iesit din barlog
).
PS: Didi, te intreci cu gluma ...
mami de Ana (22 mai 2007)
vas spune:
Uauuuu, ce v-ati pus pe treaba la scris. Bravo!
Scumpele mele VA MULTUMESC MULT DE TOT PENTRU CUVINTELE FRUMOASE DE ZIUA MEA.
Am petrecut cu toti prietenii, o sa pun si poze. Copii s-au distrat asa frumos. Toata casa mea era numai o jucarie....dar era o atmosfera asa de frumoasa.
Revin maine ca mai am de citit din urma
va pup!!!!!!!!!!!!!!
Andreea , mamica Elizei
poze
13.05.2007
