tradarea carturarilor
Raspunsuri - Pagina 3
Monnvas spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui beren
MElise, daca citesti ce am scris pe pagina precedenta, vei vedea exact ce poate fi considerat imoral in cazul lui Eliade. Am scris in detaliu acolo, asa ca nu ma repet. Cat priveste ororile ... Eliade a scris articole elogioase la adresa Legiunii. Legiunea este responsabila pentru mai multe pogroame, soldate cu mii de morti. Este de asemenea responabila pentru asasinatele politice din anii '30. Cat de mult trebuie ca sa fie orori? |
Am impresia (sper sa nu gresesc, chiar nu mai am date exacte acum) ca Eliade s-a atasat de Legiunea de la inceput, care parea o miscare spiritualo-sociala si nu avea in program acte de violenta. Era un vis frumos care a degenerat. Cronologia articolelor elogioase ale lui Eliade ar fi semnificativa.
Monica mami de
cu motoras CRISTIAN (7.03.2009)
beren spune:
Cronologia e usor de verificat online.
Celula legionara Nicadori l-a executat pe primul ministru Ion Duca in 1933. Violentele legionarilor in centrele universitare au inceput scurt timp dupa infiintare (1927) si au continuat in anii '30 (vezi memoriile lui Sebastian).
Eliade a scris articole elogioase la adresa Legiunii pana cand a fost arestat, in 1938. In 1937, a scris frecvent in sprijinul campaniei electorale a partidului Legiunii (LANC). Eliade a parasit Romania la sfarsitul lui 1938, dar nu si-a retras niciodata sprijinul ideologic.
In 1939, celula Razbunatorii l-a ucis pe primul ministru Armand Calinescu, iar in 1940 Nicolae Iorga a fost executat in ziua masacrului de la Jilava (mai mult de 100 de victime).
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui MElise Depinde ce intelegi prin imoralitate... Mie intrega discutie mi se pare minata de subiectivism si de tot felul de scoateri din context a unor "adevaruri" care au generat conflicte mai ales in randul istoriei literare sau al istoriei culturale. ma gandeam la relatia dintre Eliade si Sebastian, care a fost invocata aici. Eu nu imi amintesc ca Sebastin sa il fi "desfiintat" pe Eliade... si nici chiar pe Nae Ionescu pe care l-a admirat pana intr-un anumit punct. In jurnalul lui Sebastian se simte in multe pagini nu nevoia de a desfiinta pe cineva, ci durerea de a pierde niste prieteni si durerea de a descperi ca oameni pe care ii stia apropiati pot avea o gandire atat de nedreapta in fond. iar chestiunea cu Eliade si cu legionarii mi se pare oricum exagerata de critica dornica de notorietate, de dupa 1989. Eliade n-a fost legionar inflacarat, a avut doar o viziune eronata asupra unei doctrine, intr-un moment in care in Romania autenticismul si trairismul isi puneau amprenta asupra generatiei careia ii apartinea. In plus, faptul ca atunci cand a avut ocazia a plecat din tara nu mi se pare deloc rusinos, cum s-a suferat. Care e problema? Nu poti judeca un om pentru ca nu a stat sa i se dea palme, atunci cand a putut sa scape de ele ca sa poata sa isi continuie destinul cultural personal. Am fi avut o cultura mai grozava daca Eliade ar fi ramas in tara dupa razboi? MElise |
fie ca vor, fie ca nu vor, atata vreme cat aleg sa-si publice opera si sa-si implineasca destinul cultural, cum zici tu, fac un angajament public cu...publicul. carturarii astia, de cand lumea, au fost considerati farul calauzitor. este imposibil sa citesti o carte sau sa te uiti la o pictura fara sa ai o reactie, negativa/pozitiva, nu conteaza. reactia este emotionala si se sublimeaza intr-o convingere. cu cat ai mai multe emotii pozitive in relatia cu opera unui carturar, intelectual, artist, zi-i cum vrei, cu atata il creditezi si ideatic, si moral. crezi ca fan cluburile astea contemporane nu reflecta nimic din patosul multimii pentru eroi? Nae Ionescu era un titan pe vremea lui, idolatrizat carduri-carduri. M. Eliade la cote ceva mai reduse, dar tot pe-acolo.
in momentul cand Nae Ionescu scrie negru pe alb in prefata la De doua mii de ani (iar Sebastian se auto-flageleaza si accepta): "Iosef Hechter, tu esti bolnav. tu esti substantialmente bolnav, pentru ca nu poti decat sa suferi. (...) Iosef Hechter, nu simti ca te cuprinde frigul si intunericul?"...a, pai s-avem pardon, despre ce adevaruri scoase din context discutam aici? daca a scris Nae Ionescu asa ceva despre Iosef Hechter, atunci Mihail Sebastian ingroasa randurile sufletelor moarte gogoliene automat in mintile multimii adoratoare de Nae Ionescu. nici nu mai conteaza ca Nae n-a apasat pe tragaci, idem cu M. Eliade, nu are nici o importanta ca nu ei au dat drumul la gaze in lagarele de concentrare.
stii de ce? si aici dispare orice subiectivism din lume, pentru ca e adevar stiintific: daca vine cineva maine si ne zice sa ne spanzuram, il dam afara pe usa ca e nebun la cap. dar daca vine un grup de intelectuali pe care ii stimam, ii iubim, am vrea sa fim ca ei, si care incep cu mesaje subliminale mai intai despre iluzia vietii, inutilitatea ei si eroismul sinuciderii, apoi cu rauri de carti si discursuri si filme pe aceeasi tema, dupa o vreme ai de-a face cu numitul fenomen mind setu' turmei. abia atunci poti trimite linistit instigatorul la spanzurare, iar victimele se vor numara cu milioanele. deci da, vina carturarului e reala. nu exista arta pentru arta decat in sertar. daca vrei sa publici, atunci te uiti mai intai in sertarul constiintei si te intrebi: cate victime care vor muri prin spanzurare sunt in stare sa numar din cauza mea? cultura nu e turn de fildes, cultura e arma alba in toata regula. sau un neurochirug, la cat de eficienta este in manipularea multimii.
mimitete spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui beren
Cat conteaza, depinde de fiecare. Pentru mine, urmatoarele sunt perfect compatibile in ce-l priveste pe Eliade: contributia lui la comparative religion este monumentala, ca a lui Freud la psihanaliza (nu perfecta, dar imensa); in literatura, a produs mult si original, e un inovator, am multe cuvinte de apreciere; autobiografia lui m-a revoltat in mai multe puncte, de ex. unde confeseaza la un viol (cel putin asa poate fi considerat in ziua de azi) - la fel, faptul ca a publicat La Nuit Bengali fara asentimentul lui Maitreyi; iar activitatea lui politica, duplicitatea de care a dat dovada din carierism sunt total execrabile. Eu il pot citi cu toate aceste aspecte prezente in minte, dand Cezarului ce e al Cezarului. |
Subscriu
beren spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita in momentul cand Nae Ionescu scrie negru pe alb in prefata la De doua mii de ani (iar Sebastian se auto-flageleaza si accepta): Iosef Hechter, tu esti bolnav. tu esti |
Sa inteleg ca tineretea citeste altfel? :)
conchita spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui beren
Sa inteleg ca tineretea citeste altfel? :) |
pentru cititor, separatia asta intre om si creator, poate ca e subiectiva. nu ma omor dupa scriitorul Sartre, deci mi-e mai usor sa-l tai de pe lista din cauza omului Sartre. cu M. Eliade ating calcaiul lui ahile, il ador pur si simplu, mi-e extrem de greu sa nu, in ciuda omului M. Eliade. e ca diferenta intre un strain si-o ruda. cu strainii ne permitem sa fim obiectivi si sa actionam in consecinta. cu rudele, cauti modalitati sa intelegi si sa ierti. asta nu inseamna ca, obiectiv vorbind, M. Eliade, Nae Ionescu, si toata floarea legionara interbelica sunt imaculati. dimpotriva, au o vina si inca una imensa. cineva trebuie ca l-a convins pe soldat ca in fata pustii sta un inamic, altfel nu ar fi apasat pe tragaci. iar asa gandesc din fasha, btw de intrebarea ta. :-))
beren spune:
Intrebarea mea era despre Sebastian, nu despre Eliade.
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui beren Intrebarea mea era despre Sebastian, nu despre Eliade. |
nu am recitit recent sa-ti pot furniza pasajele care mi-au indus perceptia despre Sebastian la tinerete, dar promit s-o fac, deja imi sta pe creier discutia asta, deja am identificat cartile in raft. :-). dar asta nu inseamna ca amorul pentru Eliade si Ionescu m-au impiedicat sa vad situatia exacta in care l-au pus pe Sebastian si sa interpretez, zic eu, corect, acordul lui S. la prefata drept auto-flagelare. ce altceva ar fi putut sa fie? nu cred ca S. s-ar fi folosit de propria carte sa-l dea in gat pe Ionescu, acceptand prefata. ar fi prea malefic. nu am dubii despre vinovatia lui I. si E. in ce-l priveste pe Sebastian. am mari dubii legat de reactia lui Sebastian la asta. adica am avut cand am citit Jurnalul si De doua mii de ani.
mi-e dificil sa identific corect sentimentul pe care il am chiar si-acum cand ma gandesc la acceptarea prefetei. tu ai accepta o prefata care te desfiinteaza ca fiinta umana, laolalta cu restul fiintelor care iti impartasesc credintele? eu, nu. m-ar revolta profund, i-as zice omului vreo doua si as cauta alt prefatator. nu stiu, gestul asta de a iesi cu pieptul gol in fata gloantelor si, cu ultimele puteri, de a aseza meticulos crucea deasupra propriului mormant, apoi de a te retrage in camaruta, singuratic, si a autopsia extrem de atent si de programatic pe cel care te-a mitraliat...sa zic, sa nu zic a ce suna? nu zic. ba zic. altadata...
beren spune:
Iosif Hechter nu a acceptat niciodata prefata scrisa de "luminarul" Nae Ionescu, la cererea "prietenului" Mircea Eliade. La fel cum fizicianul Eugene Wigner (Nobel 1963) nu a acceptat niciodata palmele primite pe strazile din Budapesta in 1930. Dar e cam greu pentru un intelectual firav ca Wigner sa raspunda unui grup de brute cu bocanci si boxuri, pe podul Elisabeta. Asa ca a plecat in USA, unde a ajutat intre altele la dezvoltarea bombei atomice si castigarea razboiului. Si a mai generat enorm de multa cultura si stiinta, in favoarea umanitatii.
Unde sa mearga Sebastian? La ce bomba atomica sa contribuie cu observatiile lui asupra naturii umane, incredibil de fine si subtile? Nu, singurul lucru pe care-l poate face cineva ca el este sa ramana o constiinta vie a normalitatii, in mijlocul unui infern. Motiv pentru care stim azi ce au insemnat acei ani. Unii ar spune ca pozitia asta e mai aproape de purtatul crucii (oricat de ciudata ar fi postura pentru Iosif), decat o disparitie rapida, intr-un fel sau altul.
Si-apoi, erau prietenii lui. Nu?
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui beren Iosif Hechter nu a acceptat niciodata prefata scrisa de "luminarul" Nae Ionescu, la cererea "prietenului" Mircea Eliade. La fel cum fizicianul Eugene Wigner (Nobel 1963) nu a acceptat niciodata palmele primite pe strazile din Budapesta in 1930. Dar e cam greu pentru un intelectual firav ca Wigner sa raspunda unui grup de brute cu bocanci si boxuri, pe podul Elisabeta. Asa ca a plecat in USA, unde a ajutat intre altele la dezvoltarea bombei atomice si castigarea razboiului. Si a mai generat enorm de multa cultura si stiinta, in favoarea umanitatii. |
nu vad nici o diferenta intre brutele incaltate in bocanci si contributorii la "dezvoltarea" bombei atomice. asa cum pun semnul egal intre pogromisti si israelienii care decimeaza in palestina. intre frantujii care interzic libertatea credintei la ei in tara si musulmanii care interzic libertatea necredintei la ei in tara. nu poti sa ai dublu standard, beren. adica poti, dar eu nu o cumpar. de la absolut nimeni. este vechea poveste a victimei transformata in calau. de ce ar fi cultura generata de Wigner mai "morala" decat cultura generata de Eliade? in fond, Eliade chiar nu a omorat pe nimeni.
| Citat: |
| Unde sa mearga Sebastian? La ce bomba atomica sa contribuie cu observatiile lui asupra naturii umane, incredibil de fine si subtile? Nu, singurul lucru pe care-l poate face cineva ca el este sa ramana o constiinta vie a normalitatii, in mijlocul unui infern. Motiv pentru care stim azi ce au insemnat acei ani. Unii ar spune ca pozitia asta e mai aproape de purtatul crucii (oricat de ciudata ar fi postura pentru Iosif), decat o disparitie rapida, intr-un fel sau altul. Si-apoi, erau prietenii lui. Nu? |
da, erau prietenii lui.
dar nu mi-ai raspuns la intrebare: ti-ai da acordul (apreciaza reformularea, te rog) sa ti se publice o prefata ca aceea? eu faptul in sine il vreau deslusit. nu putea sa arunce prefata in sertar, daca I si E erau intr-adevar prietenii lui? sau prietenia e unilaterala? in cazul celor trei, eu cred sincer ca impostura (na, c-am zis-o) a fost trilaterala.