Ati citit "Supleantul" de Petru Popescu?

Cineva incerca sa ma descrie drept colerica,nu cred ca sunt,dar impulsiva,da!
Incep prin a preciza ca nu valoarea artistica a romanului m-a determinat sa deschid acest subiect la Generale si nu la Arte.
Nici nu pot sa-l apreciez d.p.v. artistic pt. ca sunt revoltata din cauza imoralitatii subiectului.
Autorul(pt. cine nu l-a citit!)incearca sa se prezinte, in contextul anilor '70, ca pe un june frumos si cu succes care reuseste sa o "imbrobodeasca" pe Zoia Ceausescu,fiica dictatorului.
Dupa ce o abureste, reuseste imposibilul pt. acele vremuri:sa plece cu seful tarii in Cuba si America Latina si dupa ce o seduce pe fiica acestuia sa o intinda in SUA.
Am impresia ca a adunat multe frustari acolo de a putut sa scrie acest roman!Ceva despre experiente umilitoare pe la Hollywood pomeneste in carte.
Ce m-a scos din pantofi a fost ceva mentionat spre finalul romanului,o referire la un semn distinctiv pe care se pare ca il avea Zoia pe corp intr-o zona intima.Pana aici s-a coborat acest scriitor cu pretentii!Adica a dorit sa arate ca ceeace spune este autentic!

Sa vorbesti despre relatia cu o femeie,indiferent cine i-au fost parintii,cand nu mai este aici ca sa se apere,mi se pare josnic si degradant!
Este acest scriitor demn de a fi citit si de a fi studiat in scoli?

Olina87 spune:

da

eu am citit romanul si m-am cutremurat de puterea lui de a reda viata din acele timpuri, pina in cele mai mici detalii

mi-a placut si acuratetea cu care a conturat portretul Zoiei, desprins dintre pagini, nu cred ca a exagerat sau a creionat prea agresiv, mie mi se pare un demers sincer tot romanul

iar valoarea lui, in anii '70, dupa ce publicase "Prins", este incontestabila

se regaseste si in Supleantul, de altfel

iar chestia cu zona intima nu are nici o relevanta, nu acesta e mesajul romanului

buflea spune:

Mie nu imi place DELOC Petru Popescu - nu am inteles de unde aceasta faima - tot ce va pot spune este ca eu am citit o singura carte a lui- Intoarcerea - care a reusit sa ma enerveze la culme.
Este o carte in care se lauda trei sferturi din ea (ca nu am terminat-o) - cat de destept, frumos si norocos a fost, ce cercuri selecte a fregventat, cum a ajuns in America si ce succese nemaipomenite a avut el ca scriitor si ceva scenarist parca pe la Hollywood ... una peste alta imi aduc aminte ca la momentul respectiv m-am apucat sa il caut pe Internet sa vad daca nu cumva este vreo personalitate in elita culturala americana si sa ma laud si eu cu un roman - aiure, numai inchipuiri, omul simte nevoia sa fie ladat si daca nu o face nimeni se lauda singur.

Nu neg ca poate in tinerete promitea - primul lui roman (Prins) am inteles ca a fost foarte bine primit la vremea respectiva ... nu l-am citit ca m-a revoltat Intoarcerea. Dar desi pe aici prin America a incercat mai multe teme de literatura, se intoarce tot la comunism si vremea cand a trait el in Romania si parca din ce zice bunica continua sa se lauda cu alunitzele amantelor lui celebre.

conchita spune:

acum mi-a picat fisa despre cine vorbiti. a trebuit sa stau in cap si sa iau juma de flacon de lecitina ca sa-mi amintesc ca in afara de Prins am citit si Dulce ca mierea e gontul patriei si-mi amintesc perfect reactia avuta. clar nu mi-a placut. jumatati de masura, megalomanie cat cuprinde (fara sa fie dublat de substanta) si senzatia cea mai puternica a fost de greata ca atunci cand nu-i de-ajuns ca ai ditai inghetata cu ciocolata, adaugi si sirop de ciocolata, si kiss de ciocolata, si cireasa in varf invelita in ciocolata.

cat despre subiectul unei carti, eu nu am rezerve. daca alunita e prezentata literar si consistent cu contextul cartii, nu ma deranjeaza. deviza sa nu divulgi ce si cum despre partener dupa ce ai sex e ok in viata reala. dar in carti? se justifica. e arta.

beshter spune:

Mda, io zic sa-l punem in discutia comitetului de partid. Sau, si mai bine, sa-i ardem cartile in piata publica.

Ma indoiesc ca PP a vrut sa demonstreze autenticitatea intamplarilor (si cu o alunita, of all things). Toata lumea stia si stie ca relatia lor a existat. De altfel, mare parte din intamplarile prezentate in carte sunt transfigurate artistic, adica nu s-au intamplat chiar asa ('Luminita' n-a murit, autorul n-a fugit descult in US pe un pod suspendat, etc).

Discutiile astea despre 'imoralitate' in arta si care se termina cu 'e demn x-ulica sa strice mintile inocentilor' mi se par periculoase.





Trouve avant de chercher

enachescug spune:

Am citit-o. Cred ca scopul urmarit de PP a fost ca "romanul" sa fie usor de citit, captivant prin subiect si sa-i revigoreze "cota" pe piata romaneasca.
Cred ca stilul scenaristic ce-l caracterizeaza isi spune cuvantul.
Iar "semnul" Zoiei face parte din stil ...

b.nica spune:

Revin la motivul pt. care am deschis acest topic pt. ca sunt surprinsa de initiativa moderatorului(a cui nu stiu!)de a muta subiectul la..."Barfe".
Sper sa-mi trimita un mesaj cu ceva explicatii,asa ca sa-mi indulcesc gustul si ca sa stiu ce fan PP am atins.

Romanul "Supleantul" al lui Petru Popescu ar fi putut sa fie sclipitor pt. ca subiectul se petrece intr-o perioada care starneste nostalgii placute unei generatii care era atunci la varsta plimbarilor pe sub teii infloriti la Herastrau dar si spectaculos prin relatarile din interiorul puterii.
Sunt o multime de evenimente in carte care se puteau dezvolta,in schimb autorul s-a marginit sa centreze actiunea pe intentia "scriitorasului cel viteaz",de la primele pagini si pana la final,de a o seduce pe fiica dictatorului.
Scenariu facil, autentic hollywood-ian!

Si totusi, poate sa-si rupa Moderatorul cel vigilent un minut sa-mi trimita un PM?Poate ia in consideratie ca sunt un user cu 3000 de mesaje trimise!