"abia astept sa mor ! " (mama mea)

M-am tot gandit daca sa scriu sau nu....ma simt si eu vinovata ca nu stiu cum sa reactionez ...poate ma puteti ajuta voi.
mama mea are 67 ani si acum prin 2 ianuarie cand am fost la ei (parintii mei stau la tzara in jud Satu-Mare) mi-a spus la un moment dat ca s-a certat foarte rau cu tatal meu (se cearta des) si ca si-a aruncat medicamentele in foc (de hipertensiune arteriala) si abia asteapta sa moara ca ea s-a saturat de toate .Am fost socata apoi imediat furioasa si i-am zis ca atunci cu acordul tatalui meu o sa o internam pana isi revine apoi am incercat sa ii explic ca stiu ca tatal meu este epuizant si are mari probleme de comportament dar pentru asta noi si nepotii ei avem nevoie de ea si sa se mute la mine sau la fratele meu si sa isi traiasca fericita ultimii ani de batranete.Apoi am inceput sa plang- pt ca nu stiam ce sa spun cum sa o ajut- si am tot plans cat am stat acolo cand mai potolit cand mai in hohote ...in dimineata cand sa venim acasa mi-a spus sa nu mai plang sa nu mai fiu trista ca va merge la doctor sa isi prescrie din nou medicamentele ...eu i-am spus ca de acum incolo nu mai pot sa fiu niciodata linistita ca ea e bine si am insistat sa vina cu noi la Cluj macar pt o perioada dar nu a vrut.
Nu vroia sa auda tatal meu ca mi-a povestit de problema ei pt ca era epuizata si nu mai avea chef de inca o cearta .Ar trebui sa va povestesc poate mai multe din relatia lor care nu a fost prea buna dar cu greu imi gasesc cuvintele.Eu -in adolescenta il consideram pe tatal meu "tiran" apoi spre batranete s-a mai calmat putin.
In tinerete avea perioade de betie in care facea scandal trebuia sa ne arate ca el este stapanul casei sau nu puteai sti niciodata daca nu avea chef de scandal.Cu toate astea eu nu tin minte sa ma fi agresat pe mine fizic si nici pe mama mea....doar psihic .Desi o matusa mi-a povestit ca ar fi agresat-o totusi pe mama mea.Acum are 73 de ani si ii este frica de moarte drept pt care s-a scandalizat de multe ori pe mama sa nu mai plece pe la copii mai multe zile ca el nu vrea sa moara singur precum un caine .Orice se intampla este vina mamei mele ea este proasta, se folosesc toti de ea si sclerozata .Relatie abuziva ...noi -copii - i-am spus mamei sa il paraseasca daca vrea sa traiasca linistita dar cred ca nu are puterea necesara.
am mai sunat-o zile acestea si la telefon parea ca este ok....nici nu stiu ce sa fac ...mi-e groaza si sa fac valuri mari ca poate mai rau fac ....ce sa fac????

multumesc celor ce citesc
Erika

anuscha2009 spune:

In primul rand as vrea sa-ti spun ca mama ta nu este batrana 67 de ani chiar nu e o varsta inaintata. Iti spun din prizma unui om care asta face - lucreaza cu varstnici. Cred ca din start este pusa gresit problema ,,sunt batrana, nefolositoare la ce trebuie sa mai traiesc'' Este necesar sa se simta utila, activa si sa nu fie dezradacinata de acasa. Poate ar fi bine sa faca parte dintr-un organism specializat varstnicilor, acum exista multe si se fac diverse activitati cu pensionarii tocmai ca sa nu se simta batrani, singuri, inutili.
Si voi copiii ei sa-i aratati ca aveti nevoie de ea, ca inca ea le stie pe toate cel mai bine ca ea e ,,mama'' Si mai cred ca nu trebuie sa o certati,sa-i faceti morala.
In al doilea arand as vrea sa-ti zic ca te inteleg deoarece si eu am avut un tata betiv si cam abuziv (acum a decedat) si mama mea este in varsta si inca sufera, dar suferinta ei se manifesta diferit de a mamei tale (nu spune ca ar vrea sa moara)

Stiu ca este dificil, multa rabdare si forta iti doresc.

carolinah spune:

Daca a spus-o numai la suparare, e OK. Cate nu se spun la suparare...?

Daca insa insista, poate fi un pui de depresie care la varsta asta poate sa evolueze urat! Eu stiu, ca mama mea e in situatia asta.

Anna, poti te rog sa-mi dai detalii referitoare la activitatile cu varstnicii? Ma intereseaza si pe mine pt mama. Multumesc.

jozsaerika spune:

Anna multumesc de raspuns .Din pacate ei stau la tzara in jud Satu-Mare si evident ca acolo nu sunt cluburi de pensionari (aici in Cluj am vazut si chiar am 2 vecine vaduve care merg la gimnastica acolo si le place mult)....plus ca anul trecut au murit multe persoane sa le zicem apropiate lor si cam de varsta lor sau mai tineri si de aceea se gandesc tot timpul la moarte .Am sa incerc sa nu o mai cert doar asta a fost prima mea reactie.Acum , cumva am rugat-o sa vina la Cluj sa stea cu copii sa rezolv inscrierea la scoala a baiatului meu si sper sa mai putem vorbi.

daca mai aveti ideii cum pot sa o fac sa se simta mai bine psihic va rog sa mi le scrie-ti
ma gandeam sa o rog ca in fiecare luna sa vina la noi o saptamana doar asa sa mai iasa din rutina

Erika

anuscha2009 spune:

Cu placere Erika
E bine sa petreaca o perioada cu copiii si nepotii, dar atentie ea daca este intr-o perioada mai,,depresiva'' s-ar putea sa nu mai faca lucrurile ,,ca alta data'' si de aici sa se iste un conflict chiar cu tine. Tu nu esti multumita de cum ingrijeste copiii, ea nu e multumita de cum o tratezi tu si de aici iar s-ar putea sa se simta sfarsita sa-si doreasca sa moara. Iti spun asta din experienta proprie - mama are 70 de ani, acum locuim in aceeasi casa si am si eu o fetita de sase ani.

Daca vine la tine nu te baza prea mult pe ajutorul pe care ai vrea tu sati-l ofere, deocamdata are ea nevoie de ajutor. Lasa-o sa faca doar ce poate, ce ii face placere. Parerea mea este sa o inprietenesti cu doamnele acelea vaduve sa discute cu ele sa vada ca mai exista si alti varstnici ca ea, sa mearga la gimnastica odata impreuna. La Cluj este una din cele mai bune fundatii care are servicii care se adreseaza varstnicilor.

La ce distanta de Satu Mare se afla satul unde locuiesc parintii??


Iti doresc multa rabdare. Eu personal am ajuns la concluzia ca pe parintii nostrii tre sa-i iubim oricum si acum cand au o varsta inaintata, chiar daca ne-au dezamagit uneori - crede-ma ca iti spun din experienta personala nu numai din exoerienta profesionala.