Biserica - se poate si fara?

crinuta spune:

Patou, tu mergi la Biserica pentru Dumnezeu, nu pentru oameni, nici pentru preot. In momentul in care realizezi asta vei face un pas inainte.
Nu este normal nici ce spui despre predici. Predica trebuie sa fie in legatura cu Evanghelia citita. Cauta pana cand vei gasi.

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta

patou spune:

asa-i Crinuta. daca ar fi o predica care sa ma prinda as putea spune ca merg ca s-o ascult, dar daca nu exista acea predica...incep sa ma poticnesc. de ex. duminica trecuta pentru prima data pe pliantul pe care-l primim la intrare scria: predica. M-am bucurat in sinea mea si
am asteptat-o cu interes, dar...n-a fost ce-am crezut. Predicatorul,venit in vizita,a multumit mai intai membrilor bisericii ca l-au lasat sa plece,sa se ocupe de cariera lui si ne-a povestit in ce consta proiectul respectiv: dezvoltarea bisericilor deja existente.Ne-a aratat printre altele un grafic, care incepea cu intemeierea unei biserici si se termina cu inchiderea ei. Totul frumos organizat, prezentat, dar,el se ocupa de dezvoltarea altor biserici in timp ce biserica lui se afla pe panta descendenta - asta-i parerea mea dar o biserica fara pastor...


www.pecontpropriu.unblog.fr" target="_blank">blogul meu

gaba-rema spune:

patou, buna
cand am vazut titlul, am crezut ca te referi la "se poate si fara credinta"
m-am mirat ca iti pui asa intrebare... ca stiam deja ca tu esti convinsa in ale credintei

patou spune:

gaba-rema, excelent ai punctat, si ai dreptate. Una e teoria si alta e practica, evident mie imi suna asta.

www.pecontpropriu.unblog.fr" target="_blank">blogul meu

Katya spune:

Patou,dar nu numai predica e importanta in cadrul unei slujbe si,daca-ti faci un scop din a cauta in predica o perfectiune,risti sa nu gasesti asa usor o biserica de care sa te simti aproape.Eu de ex ma duc la slujba ca sa-L simt,gasesc si glorific pe Hristos,sa ma inchin Lui si sa ma rog Lui impreuna cu alti oameni,toti impreuna in acel moment si in acel loc.Mi se pare la fel de important sa auzim/rostim impreuna Crezul sau Tatal nostru sau s-o slavim pe Maica Domnului.Mie personal cel mai impresionant moment al liturghiei noastre mi se pare acela in care preotul,in genunchi,aflat in altar(care e biserica sfintului mormint,masa din altar fiind cea de pe care Domnul,mort,a inviat si pe care se gasesc sfintele taine:trupul si singele Lui)invoca,prin ridicarea miinilor,coborirea Sfintului Duh peste piinea si vinul care se transforma in acele clipe,sub ochii nostri,in singe si trup.Este deci un moment in care eu Il simt atit de concret pe Mintuitor,Il simt efectiv acolo,incit parca nici nu mai am invelis material,ma umplu de bucurie si de emotie,mi se umplu ochii de lacrimi.

Predica poate fi reusita sau nu,depinde si de preot(sint unii care exceleaza la predici dar nu sint atit de solemni si de clari in timpul slujbei sau n-au voce frumoasa etc)si mai depinde si de starea lui in acel moment,ca fiecare din noi la locul de munca,uneori sintem straluciti si ne ies toate,ne intrecem pe noi,alteori ne iese mai putin sau chiar deloc.Si daca predici poti gasi si in carti(eu am unele superbe ale lui Steinhart de ex)in schimb momentele acelea magice de intilnire cu Dumnezeu le gasesti in special in cadrul slujbelor,deci incearca sa te bucuri si de alte secvente si sa nu astepti totul doar de la predica.

Katya spune:

Corectez in textul de mai sus:Steinhardt(nu stiu cum se editeaza,ca sa pot corecta in textul initial).

patou spune:

tocmai pentru ca am gasit predici foarte bune pe internet mi-am zis ca n-are rost sa mai merg la biserica. din fericire am realizat ca am gresit. E o veche problema a mea, mi-e greu sa ma apropiu de oameni pe care nu-i cunosc si sa incep o relatie, chiar si atunci cand imi doresc asta... Si in plus uneori mi se intampla sa merg la biserica si sa nu simt nimic...de fapt perioadele astea alterneaza cu altele in care ma simt aproape de Dumnezeu, si tot asa

www.pecontpropriu.unblog.fr" target="_blank">blogul meu

Katya spune:

Draga Patou,pai nu-i obligatoriu sa cunosti pe cineva sau sa te imprietenesti pe parcurs cu cineva ca sa simti ca faci parte dintr-o biserica,deci nu e important daca esti sociabil sau nu.Cum zicea si Crinuta,tu te duci acolo pt Dumnezeu,nu pt oameni.Dar cel rau sigur ca nu e fericit ca tu te afli acolo,ba e chiar f furios,isi mai cheama si ajutoare,asa ca va face tot posibilul ca lumea sa-ti para ostila,sa-ti dea impresia ca esti in plus,straina etc.

Si lipsa de concentrare in biserica nu ti se intimpla doar tie,stai linistita,e cit se poate de fireasca,avem de dus o lupta permanenta cu gindurile care ne asalteaza exact cind tb sa ne concentram mai mult,dar important e sa te afli acolo,in biserica,sa perseverezi in a te duce si sa nu te descurajezi nici daca,sa zicem,3 duminici la rind n-ai simtit nimic,caci Domnul iti va vedea sirguinta si te va rasplati.

Si oricum,continua sa citesti.Si sa te gindesti la botez.Marturisesc ca ma bucur pt tine si ca te invidiez ca o sa poti trai(cindva) acest moment la maturitate,ca o sa-i simti pe deplin puterea.

Deci curaj si mai ales nu abandona drumul,iti tin pumnii!

patou spune:

promit ca o sa ma duc, si cand o sa-mi fie mai greu o sa ma gandesc la voi ..cu mult drag

www.pecontpropriu.unblog.fr" target="_blank">blogul meu

patou spune:

Katya, acum ca mi-ai spus ca cel rau nu e fericit sa ma vada acolo mi-am adus aminte ca intr-adevar am avut parte de niste coincidente bizare. Prima data cand am fost la biserica a fost in regula. In urmatoarea duminica am ajuns putin mai tarziu si n-am reusit sa gasim locul in care erau copiii. In duminica urmatoare cum am ajuns, baietelul meu a inceput sa fie nervos si sa faca scandal si a trebuit sa plecam imediat (uitase ca niciodata geamul de la masina intredeschis si avea hainele ude)In urmatoarea duminica l-am lasat cu ceilalti copii (3-5 ani) si a facut o alergie (probabil la spatiul inchis in care au stat) care s-a soldat cu o criza de astm destul de puternica. Sotul meu a zis s-o lasam balta dar mi-am zis ca mai e o sansa daca il lasam cu copiii mai mari (6-12 ani). Din fericire nu s-a mai intamplat nimic. Iar acum m-a apucat pe mine depresia...

www.pecontpropriu.unblog.fr" target="_blank">blogul meu