sa ne numaram binecuvantarile
Raspunsuri - Pagina 7
Lauraa spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui conchita
da. pentru sonia, ca ea nu e mama singura, ci doar un copil care inca nu intelege de ce e exclusa din cerc, de ce la toate bday parties din cartier au lipsit ea si ceilalti doi copii de mama singura - o vecina si amica -, pentru ca pentru ca pentru ca...si mai ales pentru ca imi amintesc cu teroare cum i-am reprosat eu mamei mele (mama singura si ea) de ce nu s-a recasatorit sau de ce a divortat pentru ca uite, sunt exclusa din cercul copiiilor din familii nedestramate. da, pentru ca oamenii astia is ok, exceptand fricile si mentalitatile vis a vis de leprosii ca mine. da, pentru ca si eu cand am fost casatorita am avut doar o prietena mama singura si aia negresa, deci. ma gandesc ca divortatii sunt cea mai discriminata si trecuta sub pres minoritate. e foarte cool sa te declari prieten cu musulmani, evrei, homosexuali, rromi, transsexuali, satanisti, ba chiar cu romani prin unele parti europene, whatever, intelegeti ideea, ca sa dovedesti toleranta absoluta. n-am auzit pe nimeni sa se laude, casatorit fiind, ca are parinti singuri drept prieteni. are cineva pe-aici asa ceva? de curiozitate intreb. si daca nu, de ce. nu am deschis topicul sa ma plang, desi l-am scris cam cu noduri si cu teama. nu imi place sa-mi spal rufele in public si nici nu o voi face. dar as vrea sa discut si cu alti parinti singuri legat de traumele si problemele lor in relatia cu exul, familia, fosta familie, copilul, prietenii copilului, intreg universul si sa aflu daca doar mi se pare mie ce mi se pare sau e o chestie generala? ca daca e chestie generala, poate e momentul sa facem ceva. si poate ca subiectul meu va reusi sa sensibilizeze macar o mica parte din userii dc sa se gandeasca de doua ori cand se uita crucis la o mama sau un tata (desi, la tati ma indoiesc, e sexy sa fii single daddy) singuri, ca ie si iei oameni. nu vreau MILA, ci exact acelasi respect ca si inainte, ca doar n-am promovat la stadiul de fiinta umana cand m-am casatorit, privilegiu pierdut la divort. si nu e doar de gura lumii - desi, astept solutii, multumesc anticipat -, mai e si de cum ne vedem pe noi insine, vinovatia inclusa in pachet - astept solutii si la asta, multumesc anticipat. as vrea ca parintii singuri sa iasa din gaura de sarpe unde s-au ascuns din jena, depresie, vinovatie, impacare cu situatia, tacere, furie, fericire, extaz etc si sa iasa in fata unde le e locul. sa enumere binecuvantarile de parinte singur. nimic |
Lauraa spune:
Hopaa, ca am trimis fara sa scriu nimic dupa citat si nici nu mai poci modifica, eh, eu nu mai cunoaste botoanele la sait de cand nu am mai fost pe aici.
La subiect: evident ca se simte diferenta, se simte ca un pumn in ochi, prietene care-mi calcau si le calcam in casa regulat s-au dat la fund intr-un mare fel :D . Eh, asta sa ne fie necazul :) . Evident ca sunt si alte persoane pe care schimbarea statusului meu matrimonial nu le-a gonit, ci se comporta neschimbat. Sa vedem totusi si partea buna a lucrurilor, asa se desparte graul de neghina :D
Pentru copii evident ca e mai greu dar din fericire o sa vina varsta cand se organizeaza singuri,hotarasc singuri cine vine la bday party si cine nu, cu cine stau in pauza de vorba,etc.
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Lauraa Hopaa, ca am trimis fara sa scriu nimic dupa citat si nici nu mai poci modifica, eh, eu nu mai cunoaste botoanele la sait de cand nu am mai fost pe aici. La subiect: evident ca se simte diferenta, se simte ca un pumn in ochi, prietene care-mi calcau si le calcam in casa regulat s-au dat la fund intr-un mare fel :D . Eh, asta sa ne fie necazul :) . Evident ca sunt si alte persoane pe care schimbarea statusului meu matrimonial nu le-a gonit, ci se comporta neschimbat. Sa vedem totusi si partea buna a lucrurilor, asa se desparte graul de neghina :D Pentru copii evident ca e mai greu dar din fericire o sa vina varsta cand se organizeaza singuri,hotarasc singuri cine vine la bday party si cine nu, cu cine stau in pauza de vorba,etc. Laura si minunile Lara, printesa de catifea Louisa, cea mai scumpa Craciunita |
Laura, what???? nu pot sa cred....sunt in shoc...una, ca de bucurie ca te vad, dar si de...n-am cuvinte, imi pare nespus de rau...esti ok? sunteti ok tu si fetele? de Louisa nici n-am stiut, nu eram pe-aici probabil. bine ai revenit, iti spun asta cu mare drag.
Dorothee spune:
draga conchita,
cred ca am mai spus-o, eu citesc cu drag ce scrii tu. am sora si o prietena mame singure. ambele imi sunt alaturi dinaintea casatoriei mele. stiu ca le este greu uneori.
imi vin in minte doua intrebari:
1. ce-ar fi sa te intorci in RO? sau
2. ai putea sa mai acorzi o sansa fostului sot?
scuze daca par aiurea intrebarile mele.
si era sa uit, 
pt toate doamnele care ati scris aici, sunteti frumoase si destepte. eu mai invat de pe la voi.
Yasmine spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Lauraa Hopaa, ca am trimis fara sa scriu nimic dupa citat si nici nu mai poci modifica, eh, eu nu mai cunoaste botoanele la sait de cand nu am mai fost pe aici. La subiect: evident ca se simte diferenta, se simte ca un pumn in ochi, prietene care-mi calcau si le calcam in casa regulat s-au dat la fund intr-un mare fel :D . Eh, asta sa ne fie necazul :) . Evident ca sunt si alte persoane pe care schimbarea statusului meu matrimonial nu le-a gonit, ci se comporta neschimbat. Sa vedem totusi si partea buna a lucrurilor, asa se desparte graul de neghina :D Pentru copii evident ca e mai greu dar din fericire o sa vina varsta cand se organizeaza singuri,hotarasc singuri cine vine la bday party si cine nu, cu cine stau in pauza de vorba,etc. Laura si minunile Lara, printesa de catifea Louisa, cea mai scumpa Craciunita |
Offtopic: Laura mi-e drag sa te citesc din nou.
>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin
Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena si Mara Letizia 33+
nicoll_mada spune:
Si eu sunt o mama singura,in realitate de vreo 2 ani,dar in acte inca nu,avem primul termen in procesul de divort in aprilie.Nu pot sa spun ca in ceea ce priveste pe cei cunoscuti am vazut sa fim marginalizate.Sunt cazuri cand intr-adevar mi se pare ca sunt privita cu compatimire.Spre exemplu ieri am fost la gradinita unde este inscrisa fetita cea mare sa vorbesc pentru a o inscrie si pe cea mica.Am vorbit cu directoarea,ce-i va fi si educatoare,si-mi spunea ce acte va trebui sa aduc,printre care si "adeverinte" de venit.I-am spus ca voi aduce una singura pentru ca noi suntem "doar noi trei".Replica dumneaei a fost "imi pare rau".I-am spus ca nu este cazul,ne este mai bine asa,moment in care dumneaei a zambit,paraca simtindu-se usurata(probabil se gandea ca ma simt jenata).
Dar pot sa spun ca ma simt destul de singura.Si asta pentru ca m-am mutat in Ploiesti abia dupa ce am nascut prima fetita la cateva luni.Prieteniile pe care le avusesem pana sa plec de aici se racisera,cele pe care le-am facut in Bucuresti unde am stat de cand am intrat la facultate timp de 10 ani,s-au racit intre timp.Avand copii mici nu mai puteam pleca foarte usor,apoi problemele avute cu viitorul ex sot ma faceau sa stau intr-o oarecare carapace.Astfel incat...nu pot sa spun ca am o viata sociala.Este drept ca nici nu am facut nimic pentru asta.Inca consider ca sunt fetele destul de mici pentru ca eu sa rup din timpul pe care-l am liber pentru mine.
In schimb iesim cu parintii colegilor fetei la diferite zile de nastere ale copiilor sau cu diferite ocazii generate de gradinita,cu una din familii vizitandu-ne si in particular.
In ceea ce priveste fetele sunt doua cazuri distincte.Cea mare care-si stie tatal inca tanjeste dupa el,intreaba de multe ori cand vine acasa.I-am explicat ca atunci cand va putea va veni sa le vada,dar nu va mai sta cu noi pentru ca mami si tati nu se mai inteleg foarte bine,vezi,mereu discutam in contradictoriu si el are o alta casa,departe unde lucreaza.Cea mica nu stie ce inseamna cu adevarat cuvantul "tata",era mica atunci cand noi ne-am despartit in fapt si nu intreaba de el.Vom vedea care va fi situatia atunci cand va merge la gradi si va realiza ca la alti copii vin si mami si tati si nu ca la noi mami si tataie.
Eu apreciam mamele singure din-nainte de a fi in aceeasi situatie tocmai din motivele ce au fost scrise si aici.O mama singura este cea care face TOTUL pentru bunul mers al familiei "mai mici" care a ramas in urma despartirii.Nu zic ca suntem "mai cu mot",nu zic ca suntem mai puternice sau mai tari decat celelalte mame,probabil si ele sunt,dar au cu cine impartii bucuriile si grutatile vietii.Zic doar ca trebuie sa fim respectate si apreciate.
Asa ca Conchita daca vecinii tai nu apreciaza,cred ca de fapt nu se respecta pe ei insisi.Te cred ca suferi,am inteles ca nu pentru tine,ci pentru Sonia ca si relationare,integrare,dar...nu cred ca ai ce sa faci mai mult decat faci.La nivelul la care Sonia intelege sa-i spui adevarul.Nu pot sa dau sugestii,sper doar ca realitatea vietii noastre sa nu afecteze copii nostri.
si pentru deschiderea subiectului si pentru toate doamnele si domnisoarele ce si-au spus parerea.
P.S Mamagiuliei superbe fetele tale!
nicoll_mada 
Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si 
Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN
ciarli spune:
Daria, e superba Giulia, sa te bucuri de ea si sa te implineasca!
Mie nu imi prea vine sa ma date-uiesc, si oricum nu am cu cine. Parca sunt in alerta continua, copii, birou, alergatura, administrative, copii. Nu tu o petrecere, nu tu un club, e cam greu cu bona in week-end, o chem numai la extreme.
Poate cand mai cresc, le las la ai mei sau la socri sa doarma si atunci ma apuc de date-uit.
Si neaparat vreau sa ma apuc de sala.
Oricum sunt haioase povestile voastre cu date-uri, cu vecinu' cu potaia coafata, cu Base de Canada
www.kodakgallery.com/I.jsp?c=125dtbzf.4phg5fl3&x=0&y=kdca89" target="_blank">Leia&Maia
Alexa Ioana spune:
pentru voi, doamnelor ! si tot respectul si admiratia mea !
eu nu sunt mama singura (dar nu se stie niciodata ce ne rezerva viata 
), dar sunt fiica de mama singura si prietena de mame singure. v'am citit cu mare drag, si consider ca am multe de invatat de la voi.
conchita, legat de vecinii cu prejudecati... stiu ca e neplacut, dar... "asa e unii oameni"... si noi ne'am lovit de prejudecati din cauza ca fiica'mea e adoptata (priviri ciudate, "retrageri" elegante... ma rog... ). doare. nu pentru mine, ci pentru copil. dar tot ce pot face e sa incerc sa o cresc in asa fel incat sa fie mandra de cine este ea, sa aiba incredere in ea si sa nu se lase atinsa de rautatile celor din jur. asa invatam sa pretuim si mai mult prietenii adevarati pe care ii avem, cei care ne accepta exact asa cum suntem...
asadar, daca se va oficializa "clubul mamicilor singure care isi numara binecuvantarile" , ma inscriu prima pe lista la membri simpatizanti !
o zi frumoasa sa aveti doamnelor !
casandra spune:
Am trecut si eu prin faza "nu asa trebuia sa fie viata mea", m-am apucat sa citesc cu barbatii de pe Marte si femeile de pe Venus si n-am terminat cartea...
Mi-a fost greu sa le spun si altora ca sunt singura, mi-e din ce in ce mai usor, desi nu foarte usor, si nu le-am spus tuturor....
Discriminata nu cred ca sunt, poate doar in capul meu... Mie mi-e greu sa ma accept asa cum sunt...
Cu statutul "special" m-am obisnuit oarecum, de cand sunt mama unui copil mai special, desi, dupa atatia ani, tot nu ma pot obisnui nici cu asta. Eu am ajuns la concluzia ca problema e la mine...
Si poate vine din dorinta de a controla totul, din teama de rejectie,... Incep sa ma obisnuiesc cu faptul ca sunt asa cum sunt si mi-e mai bine de cand am inceput sa accept, pe mine si pe cei din jur.
Binecuvantata sunt, da, cum nu, am 2 copii adorabili, am un job care imi permite sa ma descurc, decent, fara pretentii, dar reusim sa o scoatem la capat, ma am pe mine, am cativa prieteni, nu multi, dar de nadejde, am biserica aproape, am o gandire pozitiva, mai cad, dar reusesc sa ma balansez si credinta nestramutata ca Dumnezeu nu ma va parasi si ma tine de mana. Una peste alta, e bine.
casandra spune:
Si mai e ceva ce eu nu inteleg: prietenia cu fostul.
Eu nu pot sa fiu prietena cu el, nici nu inteleg ce fel de prietenie e asta. Nu pot sa fiu prietena cu cineva in care nu am inceredere. Si nu mai pot avea incredere in cineva care mi-a tradat increderea.
Tot ce pot sa concep se reduce la indiferenta, desi e mai greu din cauza copiilor, dar eu incerc sa limitez la minim contactele si, pe cat posibil, evit sa il vad/aud. Cu cat aflu mai putine despre el, cu atat mi-e mai bine.