sa ne numaram binecuvantarile

Happy_in_TO spune:

Eu cred ca am gonit gindul asta de la inceput si mi-am luat rolul de mama ca pe menirea mea suprema pe pamint. Am ascuns toate dorintele legate de un posibil viitor partener iar gindul unei noi relatii l-am gonit cu incapatinare asa cum gonesti o musca incapatinata care iti tot biziie la ureche...

Aseara am avut un vis ciudat. Macar daca ar fi fost unul erotic :)) Cica eram in orasul meu cu primul meu prieten cu care am "vorbit" tot liceul. In vis mergeam de mina cu el, el ma tinea de mina si ma conducea. Ma simteam bine si in siguranta, mina lui ma ghida, aveam incredere si urmam, eram linistita. La intersectia strazii mele el si-a continuat drumul spre casa lui, iar eu am mers pe strada mea. Numai ca strada mea devenise dintr-o data ingusta-ingusta si parca nu puteam trece de lazi multe stivuite, cu sticle goale. Era si o taraba de unde am cumparat doua perechi de cercei (pentru fetele mele). Apoi am vazut trei tiganusi si le-am spus sa se duca sa ii spuna tatalui lor sa ridice lazile ca sa pot trece.
Si atunci, asteptind sa se elibereze strada, m-a luat o parere de rau ca m-am despartit de el si ca nu mai sint in siguranta. Si m-am trezit cu parerea de rau dupa siguranta tinutului de mina.

Acum... sa nu se creada ca imi pare rau dupa exul din copilarie si ca ma duc sa il caut...

Interpretarea mea: Duc lipsa unei relatii. Am luat-o singura pe o strada plina de obstacole. Trei tiganusi: trei probleme minore sau boli. Problemele se vor rezolva, deja se golisera lazile si vedeam drumul mai liber in sus... Tinutul miinii: prietenie, siguranta, incredere - este ceea ce imi lipseste.

Deci, si subconstientul imi spune ca ar trebui sa imi ies din carapace... Ufff... usor de spus, dar greu de pus in practica!

Se mai simte cineva "stuck" din punct de vedere emotional? Cum sa depasesc asta?

Happy_in_TO spune:

Binecuvintarea problemei (ca sa vedem si partea buna) ar fi ca sint singura, echilibrata si cit de cit vindecata. Deci sint libera si matura ca sa incerc o relatie noua.

nicoll_mada spune:

Happy sunt de acord cu tine 1000%.Dar vezi tu,asta nu inseamna ca nu ne dorim,ca nu ...simtitm nevoia...Deocamdata si eu ma tin departe,nu am timp de investit intr-o posibila relatie.

Si pt ca tot ne numaram binecuvantarile,vreau sa va spun ca pana acum ii multumesc lui DD ca mi-am luat examenele din anul I de pana acum si realizez ca imi place mult ceea ce m-am decis sa fac,deci am sanse sa termin cu bine prima sesiune si apoi celelalte 5 care mai raman
Va pup,merg sa mai invat!

nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN

conchita spune:

dandu-ti timp, eu la concluzia asta am ajuns. nu stiu daca sunt blocata emotional, dar bag in seama toate nimicurile si le declar capat de tara. o veni din teama de esec, deci probabil ca si la mine e blocaj emotional, cu singura diferenta ca pot foarte usor sa ma indragostesc, dar nu sa iubesc. :-))

nu e nevoie sa alungam gandul unei imbratisari cu cineva iubit. nu vrei tu sa ai dates sau nu ai timp? idem si pentru nicoll_mada. eu accept invitatii, ies, dar am constatat ca am trecut in extrema ailalta. ma comport mai degraba cum e legenda ca se poarta barbatii cu femeile. nu mai caut scuze si circumstante atenuante nimanui. si mi-am schimbat si criteriile de selectie. :-)

nicoll_mada spune:

Conchita ...nu's cam ce sa zic.La mine nici timp nu prea este,mai am nitel si ma muta ai mei la munca,nici cineva in peisaj nu prea este si nici nu prea vreau.Nu prea vreau din dubla motivatie.O data asa cum spuneai si tu,poate din teama de esec,iar pe de alta parte ca nu prea sunt de acord ca din timpul liber putin pe care-l am pt fete sa mai rup pt cineva care poate sa merite in timp...sau poate nu.
Bine,sunt convinsa ca daca e sa apara "cineva" probabil se vor rezolva toate,dar...nici nu-l caut.Om vedea,va tin la curent daca e sa fie ceva.

nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN

conchita spune:

Nicoll, inteleg si succes cu scoala si cariera!
eu timp am, sonia are zile de vizitare cu tatal ei. zile in care as putea sa frec podelele pana la fundatie ca sa treaca timpul mai repede si sa linistesc dorul de ea sau as putea sa-mi fac viata mea, cu cluburi de hobbies, concerte, teatru, intalniri, filme, viata normala. deci situatia difera, eu am timp pentru mine. si ma distrez mai bine de cand mi-am scos din cap ideea lu' "the one, the only". mi-am facut o gramada de prieteni, la orice ora pot iesi undeva fara nici o implicatie romantica si asigurat ma distrez mai bine decat daca ar fi fost cazul. asa ca, tot ce-ti pot spune, este ca observ cat de benefic este contactul cu oameni mari :-)) si posibilitatea de discutii si distractii, altele decat cele rezervate clubului Mommy and me - unde discutam majoritatea timpului doar despre copii. datorita vietii private normale, ma incarc de energie cat pentru sapte copii si cred ca sunt o mama mai distractiva si mai laid back decat daca as fi fost o singuratica. prioritatea, unica, ramane sonia. io ma desfasor in firimiturile care raman de la ea, niciodata nu mi-ar trece prin cap sa schimb lucrurile - deci idealul asta il avem in comun, inclusiv cu Happy - sunt mama inainte de toate. ce ramane, daca ramane ceva, e ok. daca nu, iarasi ok. dar parca e mai bine in prima varianta. :-)

nicoll_mada spune:

Conchita total de acord u tine.Sincera sa fiu am si zile in care-mi doresc sa fiu doar eu cu mine.Sa nu trebuiasca sa ma trezesc la o ora,sa fac ceva pt cineva,ci pur si simplu sa zac.De-mi e foame sa mananc o bucata de paine,de nu...sa umblu pe carari neumbalte si sa "ma stranga" linistea.dar...imi trece repede,ma confrunt cu realitatea.
Si eu mai ies uneori cu o familie,dar destul de rar pt felul meu de a fi.Dar nu mai am foarte multi prieteni in Ploiesti.Cei pe care i-am lasat cand am terminat liceul au cercul lor de prieteni,iar ceu pe care i-am lasat in Bucuresti,de unde m-am intors cand am nascut prima fetita,sunt departe,vorbim la telefon,fiecare avem copii destul de mici cu care este mai grea deplasara.
De felul meu sunt o tipa activa,careia ii plac intalnirile cu prietenii,imi place sa merg la un spectacol,un teatru,ba chiar si la meci.Dar..nu am cu cine.Am fost tentata sa merg singura,dar mi s-a parut cam ciudat,asa incat am abandonat.Dar vor mai creste fetele si am sa ies cu ele
dulce!

nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN

Happy_in_TO spune:

Nici eu nu prea stiu de ce nu ies afara... Un pic din toate motivele, cred: lipsa de timp, sentimentul de vina ca iau din timpul fetelor, frica de esec, frica de a-mi pierde rationamentul in fata sentimentelor.

Nu imi fac probleme ca fizic ar fi ceva gresit cu mine, am incercat si a mers... fiziologic vorbind. Bine, asta a fost acum vreo citiva ani, m-am bucurat ca a fost ok la rece dar nu de asta am nevoie. Am nevoie de intimitatea aia care exista intre doi oameni care se iubesc...

Au trecut aproape 6 ani de cind sint singura. Fetele mele erau mici atunci si uitindu-ma inapoi chiar nu stiu cum am facut fata! Acum sint un pic mai mari, sint mai independente si as putea strecura o cafea din cind in cind. Eu nu le pot trimite nicaieri pentru citeva ore sau pentru un weekend. SInt mereu cu ele sau daca nu, la munca. Un tip ar trebui sa fie foarte intelegator sa inceapa o relatie cu mine, sa inteleaga ca rolul de mama nu se pupa cu cel de iubita iar cel de mama va fi mereu numero uno pentru mine.
Pe linga intelegator ar trebui sa ii placa animalele, ca am acasa un ciine, o pisica si doi hamsteri...

Pe de alta parte m-am obisnuit singura. Imi place in singuratatea mea, in rutina mea, ma simt bine cu mine si nu mi-e teama sa fiu cu mine...

Mi-ar fi rusine sa aduc un barbat in casa. Rusine de fetele mele care ma vor vedea in postura de femeie pe linga cea de mama. Ceea ce nu ar fi rau in intregime pentru ca le-as arata viata normala. Chiar, ele oare vad viata mea de mama singura ca pe o viata normala?... Am pus atit pret pe linistea lor si pe armonia din casa dar este asta ce este "normal"?... Nu este oare o cupola artificiala ca sa le feresc pe ele, pe mine?... Adica, mai tirziu, aflindu-se in acceeasi situatie ca si mine, vor incerca sa ma imite si sa isi ceara cu exigenta sa se poarte ca niste sfinte, lasind viata (cu tot ce inseamna ea) sa treca pe linga ele.

Ce atita filozofie... Lucrurile erau atit de usoare si simple inainte, sexul si relatiile veneau asa, naturale si fara prea multa gindire.

Happy_in_TO spune:

La inceput am lucrat foarte mult, m-am tinut foarte ocupata. Asta nu a fost chiar rau, am reusit sa imi tin mintea ocupata, sa avansez la munca, sa fiu independenta financiar, sa am satisfacite profesionala.

Acasa, ca sa adorm oarecum dorintele femeiesti, am inceput sa maninc. Ma simteam bine cind eram peste limita de satula, ca o imbratisare pe dinauntru. Dupa un timp a inceput sa se vada si chiar nu avea nici o importanta pentru mine, oricum nu vroiam sa am de-a face cu nimeni. Inconstient ma faceam din ce in ce mai neatractiva, a o arma de protectie.

Deci am facut exces in munca si in mincare, inlocuind abuzul exului cu self abuse.

Anul trecut am zis stop si am facut un plan sa ies la lumina. Financiar, profesional si personal. Am obtinut o promovare, am cumparat o casa, si am slabit cam 18 kg. Mai am de munca, dar sint pe drumul bun.

Faptul ca am slabit m-a facut dintr-o data vizibila, sint vazuta intr-o alta lumina de oamenii din jur. Si ma simt si eu diferit: bine pe de o parte dar vulnerabila pe de alta.

conchita spune:

Happy, ma plec adanc...sentimentul de vinovatie nu va disparea niciodata. m-ai pus pe ganduri cu mesajele tale, trebuie sa mai rumeg nitel ca sa-ti raspund. acum, doar legat de aducerea unui barbat in casa: nu-l aduce. eu nu am adus pe nimeni in viata ei, cu doua exceptii - cu un tip care pur si simplu m-a pus in fata faptului implinit, si cu un prieten extraordinar de drag si de apropiat in care am incredere, dar de care nu ne leaga absolut nimic, dar absolut nimic romantic, e lege. si nu pentru ca ar fi imposibil, ci pentru ca asa am decis ca e in interesul meu sa nu. ai dreptate ca era mai usor inainte, acum toate-s complicate. sa stii ca incurajarea aia pe care lumea se simte datoare mereu s-o faca, "cine te iubeste, te accepta cu toate conditionarile" este, de fapt, reala. si criteriul asta te ajuta sa cerni orzul de neghina - cine nu intelege, e out, simplu.

am mai observat o chestie: inainte eram total zapacita si romantica legat de barbati, vai ce poezie si cat de multa fantezie. ma surprind extrem de cerebrala si dura dupa divort. tai de pe lista cu sange rece si nu ma uit in urma. inainte le gaseam tot felul de scuze pentru defecte si fapte, acum...absolut deloc.

ceva incurajator, dupa statistici: este surplus de barbati liberi de varste >40 de ani care vor relatii serioase si casatorie. in timp ce femeile divortate, in proportie de 80%, nici nu vor sa mai auda de asa ceva. :-)) s-au schimbat mentalitatile, ne-am eliberat si eu zic ca are si parti bune, nu numai rele. in fond, casatoriile noastre esuate s-au bazat tocmai pe neimplinire, abuz, extreme. pentru ce? pentru iluzia dragostei.

cine nu stie sa iubeasca, nu iubeste, pur si simplu. iar daca incearca, ii iese un caca maca, in general ii ies abuzuri. cauza? eu cred sincer si profund ca e din frica. numai un om slab, las, fricos devine agresiv si jelos si violent. un om care le are pe toate in ordine, nu e interesat sa raneasca si iubeste daruind.

Nicoll, eu savurez singuratatea, pentru ca am multe pasiuni si nu ma plictisesc niciodata. dar ca idee pentru tine, daca vrei sa iesi, cauta in jur grupuri cu interese comune sau daca nu exista, infiinteaza tu unul-doua!! pornind de la hobby, parenting, gradinarit, book club. nu se poate sa nu fie lume interesata in jur sa mearga undeva pentru socializare, mai ales daca se impartaseste o pasiune comuna.

eu nu pot sa astept sa creasca sonia, ca o sa fiu prea batrana! lol