sa ne numaram binecuvantarile

nu prea scrie nimeni la subforumul asta, de ce oare? purtam o stigma pe frunte ca am esuat in dragoste si ne e jena sa ne afisam in public cu ea?

chiar ma gandeam sa ma mobilizez si sa fac un website pentru parintii "singuri" in america - desi nu cred in sintagma asta, ca daca n-am partener, asta nu ma face "singura". cunosc oameni implicati in cuplu care sunt de-a dreptul singuratici, abia asta mi s-ar parea o problema. bineinteles ca am si prietene singuratice printre mamele "singure".

locuiesc intr-un orasel pe care l-am botezat the rednecks' capital of the world. am vecini care nu ma saluta pentru ca-s mama singura. am vecine care s-au oferit sa organizam playdates cu copiii atunci cand abia ma mutasem in zona si care au amutit cand si-au dat seama ca n-am sot. deci sunt pericol public automat, voi atenta negresit la masculii lor iresistibili si n-am altceva in minte decat sa le rapesc feti frumosii.

doare. dar ma si enerveaza. din enervare imi trag energia sa merg mai departe. prima reactie e de revolta. mai stau si cuget si ma calmez si continui sa zic hello vantului, stiind ca e mut. si sonia zice si ea hello si hi how are you dupa mine si nici ei nu i se raspunde. e drept, daca as locui mai spre ocean, lumea ar fi mai cosmpolita si mai cu mintea deschisa. pe-acolo ne si facem veacul, dealtfel. dar cercul e vicios - nu pot locui cu lumea buna tocmai pentru ca-s mama "singura" si nu-mi permit. inca. si cand ma gandesc la "inca" asta, iar m-apuca frustrarile. iar ma gandesc, iar fac liste, iar injur economia, iar imi promit sa plec pe alta planeta, fara gravitatie eventual, unde sa pot pluti dintr-un loc intr-altul fara chingi.

listele astea sunt mentale si sunt cu binecuvantari. autosugestia sa traiasca, pentru ca la unele as fi renuntat bucuros in schimbul dragostei eterne si magice.

-
-
-
-
-
-
-

azi n-am nici o binecuvantare in cap, alta decat ca am putut inchide telefonul in nasul exului cand m-a sunat la cinci secunde (predictibil, huh) dupa ce a venit s-o ia pe sonia sa ma "certe" de ce n-am inchis fermoarul la al doilea diaper bag (pentru ca el l-a deschis sa vada daca n-am "uitat" sa adaug un snack pentru sonia, ceea ce nu s-a intamplat niciodata), ca l-a rasturnat in drum spre masina si au cazut toate cele intr-o baltoaca. i-am trantit un imi pare rau, dar sunt convinsa ca te vei descurca si in situatia asta super dramatica si tragica. pentru ca ultima oara cand l-am verificat, era adult, vaccinat si se dadea de responsabil. da, stiu, cam bitchy.

voi?

Deus spune:

Conchita suna a cliseu dar nu esti singura ne ai pe noi, esti doar intr-o pasa proasta...trece, toate trec.




devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

putere...pentru cine crede ca nu mai poate!
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI

buli spune:

auzi, dar tu chiar vrei sa relationezi cu unele care nu raspund la buna ziua pt ca te-au vazut fara sot?


www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

conchita spune:

da. pentru sonia, ca ea nu e mama singura, ci doar un copil care inca nu intelege de ce e exclusa din cerc, de ce la toate bday parties din cartier au lipsit ea si ceilalti doi copii de mama singura - o vecina si amica -, pentru ca pentru ca pentru ca...si mai ales pentru ca imi amintesc cu teroare cum i-am reprosat eu mamei mele (mama singura si ea) de ce nu s-a recasatorit sau de ce a divortat pentru ca uite, sunt exclusa din cercul copiiilor din familii nedestramate.

da, pentru ca oamenii astia is ok, exceptand fricile si mentalitatile vis a vis de leprosii ca mine. da, pentru ca si eu cand am fost casatorita am avut doar o prietena mama singura si aia negresa, deci.

ma gandesc ca divortatii sunt cea mai discriminata si trecuta sub pres minoritate. e foarte cool sa te declari prieten cu musulmani, evrei, homosexuali, rromi, transsexuali, satanisti, ba chiar cu romani prin unele parti europene, whatever, intelegeti ideea, ca sa dovedesti toleranta absoluta. n-am auzit pe nimeni sa se laude, casatorit fiind, ca are parinti singuri drept prieteni. are cineva pe-aici asa ceva? de curiozitate intreb. si daca nu, de ce.

nu am deschis topicul sa ma plang, desi l-am scris cam cu noduri si cu teama. nu imi place sa-mi spal rufele in public si nici nu o voi face. dar as vrea sa discut si cu alti parinti singuri legat de traumele si problemele lor in relatia cu exul, familia, fosta familie, copilul, prietenii copilului, intreg universul si sa aflu daca doar mi se pare mie ce mi se pare sau e o chestie generala?

ca daca e chestie generala, poate e momentul sa facem ceva. si poate ca subiectul meu va reusi sa sensibilizeze macar o mica parte din userii dc sa se gandeasca de doua ori cand se uita crucis la o mama sau un tata (desi, la tati ma indoiesc, e sexy sa fii single daddy) singuri, ca ie si iei oameni. nu vreau MILA, ci exact acelasi respect ca si inainte, ca doar n-am promovat la stadiul de fiinta umana cand m-am casatorit, privilegiu pierdut la divort.

si nu e doar de gura lumii - desi, astept solutii, multumesc anticipat -, mai e si de cum ne vedem pe noi insine, vinovatia inclusa in pachet - astept solutii si la asta, multumesc anticipat.

as vrea ca parintii singuri sa iasa din gaura de sarpe unde s-au ascuns din jena, depresie, vinovatie, impacare cu situatia, tacere, furie, fericire, extaz etc si sa iasa in fata unde le e locul. sa enumere binecuvantarile de parinte singur.

ruxij spune:

Asa este, unii vad mamele singure ca fiind asa o categorie inferioara. Maritatele se feresc de ele. Nu cred ca asta se datoreaza neaparat sau exclusiv faptului ca ele cred ca tu ai avea in cap sa le "furi" minunatii soti, ci pentru ca sunt ele nesigure pe ele si nu au incredere in sotii lor.

Eu nu am multi prieteni. Doar o familie cu copii si doua mame singure. In rest, cunostinte. Una dintre prietenele astea ale mele e chiar mandra ca e mama singura si imi spune ca lumea o priveste cu respect, sau cel putin asa simte ea ca e tratata. Este invitata in casele celor castoriti, dar mi se pare mie ca in cercul ei sunt doar persoane ceva mai in varsta, printre cei ce au "adoptat-o".

Si mie mi se pare ca simt ceva suspiciune pt. ca n-am o familie conventionala, cu sotul locuind in alt stat, ceva le miroase lor ciudat Nu stiu la voi cum e situatia in cartier, dc. copiii mai mari se joaca liber sau nu, dar la mine acum dpdv al lui fi-miu conteaza mai putin cine sunt eu, pt. ca el se joaca singur pe afara, nu se mai fac "playdates". Asta dupa 7 ani incolo. Ma gandesc ca ar tb sa deschizi tu un single mom support group. Eu am avut ceva probleme in relatie in 2009 si parea ca voi fi single mom "pe bune" sau "de tot", cum sa ii zic (ca si acum tot cam asta sunt, da' ma rog...) si ma gandisem f. serios sa fac un astfel de grup local, tocmai din cauza problemelor despre care povestesti tu. E placut sa te intalnesti cu persoane cu aceleasi preocupari sau situatii ca a ta, sa impartasesti experiente etc.

Ah, pe mine ma mai deranjeaza cum sunt portretizate mamele singure si pe la TV. De exemplu am venit odata acasa la lunch si m-am uitat la prostia aia, "Wife Swap". Singura mama singura din show a fost o tipa care era chelnerita si avea trei fete adolescente (parca trei nu mai stiu sigur), care erau absolut oribile, una fusese data afara din nu stiu cate scoli, casa le era de un jeg inimaginabil etc. M-am gandit ca astia tocmai pe asta au gasit-o ca reprezentanta-stereotip al mamei singure? Chestia asta m-a iritiat teribil. Ca au mentionat ca asta a fost singura mama singura din toata seria asta, chiar asa, una ca prietenele mele nu or fi gasit?

Nu cred ca ai ce sa faci decat sa nu iti pese, sa ai destula confidenta si sa iti faci prieteni din alta categorie. Oamenii aia despre care zici tu ca sunt OK, eu nu cred ca sunt OK, au mintea prea ingusta ca sa fie "OK" pentru tine. Or fi OK pt. ei si cei ca ei, dar de fapt sunt niste prosti dupa parerea mea.

conchita spune:

ruxij, imi pare rau sa aud, sincer...dar poate ca nu vei ingrosa randul ciumatelor ca mine!! Doamne ajuta sa nu. in practica, insa, cam esti, asa e, tu cu casa, masa si copilul, plus ditai cariera...ca e si asta alt punct pe ordinea de zi de discutat: nenica, o mama singura trebuie sa munceasca, deci merita tot respectul pentru efortul triplu cvadruplu facut.

aia cu stereotipiile legate de oaresce categorii sociale prin media e boala veche si crunta.

nu, nu vreau sa ma sechestrez in clubul privat si cu geamuri fumurii al mamelor singure. da, un grup de suport aprob, un website cum vreau sa fac, tot pentru suport, inteleg. dar de ce sa ne retragem din lume? preocupari comune? pai preocupari comune avem si cu mamele maritate - ne crestem copiii! :-)

oamenii astia am zis ca-s ok pentru ca sunt decenti, sunt normali adica, oameni obisnuiti care-si vad de treaba lor, isi cresc copiii frumos. middle class, ce mai. :-)) au fost cateva faze care m-au lasat paralizata de tristete. cu mame care si-au luat copiii de sulfa sau s-a lasat cu time out ca au cerut sa mearga la noi in curte pentru play date. explica-i asta soniei! care locuieste in casuta cu povesti tocmai buna pentru intors cu fundul in sus de o trupa de copiii fericiti. dar nu e sa fie.

solutii nu am. decat sa raman cum m-a lasat mama, zic buna ziua la pereti in continuare, zambesc si astept rabdatoare sa se mai invarteasca pamantul o data. tomorrow is another effing day, right?

p.s. vaaai, am uitat esentialul. cand vine tati de sonia pentru vizite, el nu are problema asta! zici ca e majestatea sa curtat pentru conversatii din parcare pana-n portita. prima oara am crezut ca e datorita faptului ca el e american si io From Armenia, really? (rimeaza cu From Romania), pakistaneza, mexicanca, grecoaica, etc(citate din originile atribuite). dar nu e asta.

ruxij spune:

Merci, acum merge f. bine, dar la distanta. :)

Pai nu te izolezi, lasi loc de buna ziua, un playdate, o zi de nastere (dc. binevoiesc), dar prieteni-prieteni, nu ai cum fi cu oameni care sunt OK, middle class, dar destul de ingusti la minte incat sa nu accepte pe cei diferiti de un anume model. Nu poti fi prieten cu toata lumea, ci doar cu cei ce gandesc cat de cat asemanator cu tine. Dc. gasesti unii casatoriti care sa fie si destepti, OK, daca nu, oricum mamele singure au "additional challenges" fata de cele maritate si poate is mai multe de discutat. Eu de exemplu, desi imi cresc si eu copilul, nu prea am prietene care sunt SHM (am mai zis asta si unii se simt ofensati). N-o fac special, ne crestem copiii cu totii, dar fiecare are alte probleme si atitudini, mai greu sa te imprietenesti asa strans si niciodata nu "s-a legat".

Da, barbatii sunt curtati ca niste eroi cand isi baga copiii in seama.

ruxij spune:

Ah, aia care's atat de nesimtit incat sa nu iti raspunda la buna ziua nici nu merita sa le dai atentie. Am si eu niste vecini care fac asa, dar nu cred ca pt "starea civila". Tata se plange de aia cand vine aici, ca nu il saluta si nu ii raspund la salut, nu ii venea sa creada ca pot fi atat de nepoliticiosi!! Se caracterzieaza pe ei, nu pe tine.

sinzi_ana spune:

Eu vin cu o analogie , care mi se pare relevanta
David a avut un bun prieten la gradinita care avea 2 mame...(si in primul an de gradi, dar cu 2 ani mai mare, fusese un alt baietel care avea parintii "gay").
Ne-am imprietenit foarte bine, si ne-am tot vizitat cu ei, si m-au impresionat tipele. Ce am invatat eu de la ele, este ca niciodata nu trebuie sa te cataloghezi in functie de ce cred sau cum o fac alti. Atunci cand o faci, este pentru ca esti invins de opinia majoritatii si ajungi sa fii ceea ce cred ei despre tine.
Le respect enorm pentru ceea ce sunt, si cu atat mai mult, cu cat au reusit sa isi mentina si impuna modul de viata.
Ele, au schimbat multe mentalitati din comunitatea parintilor din scoala, si asta pentru ca in primul rand stiau cine sunt ele si nu prea le interesa ce cred alti.

Si acum, back to you, continua sa fii ceea ce esti, nu te lasa influentata de nimeni, Sonia va avea de invatat enorm: ca in viata conteaza cine esti, si nu cum te privesc alti.
Si da-i timp, se vor obisnui si vecinii, si se vor relaxa si nevestele si Sonia va avea cu cine sa se joace!!!

(ps la ps-ul tau, nu cred ca e ceva cu tine, si sotu pateste asa cat e vorba de curtat(si nu consider ca el e mai frumos ca mine [rad tare]: cand ne-am facut un cont in banca, tipa il intreba pe Radu: "da sotia cand e nascuta?" "dar ii dam si ei card?", de parca nu eram acolo si oricum parerea mea nu conta, si de multe ori, cand iesim sa bem ceva, lui ii cer IDul, la mine se uita, si se intorc de parca as fi o babeta, sigur peste 21 si planui sa il imbat si sa il abuzez, bietul minor)

oanagabriela spune:

Conchita, cred ca depinde f.mult si de societatea/tara in care traiesti.
Sa iti dau si o parere de dincolo de frontiera, dar din partea franceza (care nu seamana cu partea engleza): in Quebec esti suspect daca este casatorit legal si ai o familie stabila . Aici intr-adevar te-ai simti la largul tau, pentru ca f.multe cupluri se fac si se desfac, traiesc in "union libre", indiferent citi copii sint la mijloc. Se numesc familii reconstruite sau largite. Se ajunge la situatii in care un copil are cite 3-4 perechi de bunici si 3 - 4 frati/surori, ca nu mai stie nici el care sint de singe si care prin alianta. Dupa sute de ani de inchistare datorita bisericii catolice, quebecoazii s-au eliberat total si nu prea mai sint tabu-uri sociale. Femeile isi pastreaza numele de fata toata viata (prin lege) , deci nu stii niciodata daca sint sau nu casatorite, copiii evident luind numele tatalui. Din acest punct de vedere este o societate mult mai permisiva. Evident ca au ei alte pacate, ca de, nu exista loc perfect pe lumea asta...
Anyway, iti urez sa gasesti cel mai bun drum pentru tine si fetita ta

Tzuni spune:

Cat timp am fost singura (fara copil si nemaritata ca nu m-a luat nici dracu' ) nu prea eram invitata in cercurile familistilor. Ultima astfel de experienta a fost cand organizatoarea (actiunea se derula la ea in casa) mi-a spus calm si suav la telefon: "iarta-ma ca nu te-am invitat, dar stii... e o petrecere cu oameni casatoriti, cu familii....dar stai ca-ti dau fetele pe rand la telefon, sa le auzi". Primul impuls a fost sa-i inchid telefonul in nas. Adica eu nu eram, vezi Doamne, in randul lumii.... dar ele au mila de mine si fiecare imi spune o vorba la telefon... Am fost politicoasa, dar numai eu stiu ce nod aveam in gat!

Dupa ce am adoptat copilul, m-am trezit ca multa lume ma... compatimeste! Vaaaai, saraca de tine, nu poti sa faci copii! Nu, fratilor, sunt fertila suta la suta (inca) da'.... n-am cu cine! Si-ncepe alt val: daaaa, ca tu ai pretentii mari, ca vrei sa fie asa si pe dincolo... In parcul unde merg vara cu copilul, am vazut ca unele mamici asteptau momentul in care sa apara sa-l vada pe... tata. Si cand intr-o zi apare langa noi un prieten, una dintre mamici ii spune Mariei: vad ca-ti place sa te joci cu tata! De la locul meu ii spun doamnei ca nu e tata, e un prieten. Doamna insista si o intreaba din nou pe Maria: dar tata unde e? Mi-a venit sa-i spun ca tata-i extraterestru si-i transmite salutari! Noroc cu Maria care m-a scos: a inventat pe loc ca "tata-i la munca departe in Africa".

In vacanta, participa Meri intr-o seara la un concurs / joc pentru copii. Fiind mica si nepriceputa, e prima eliminata. Prezentatorul o ia de mana, o intreaba cum o cheama si cu cine a venit. Ea spune: cu mama. Mi se cere sa ma ridic sa fiu vazut-o, normal ca o fac ca doar e puiul meu acolo in fata tuturor... Apoi prezentatorul tare la microfon: dar tata unde e? Maria.... incurcata. Eu luata prin surprindere. Zeci de capete s-au intors catre mine, aia care nu zice unde-i tata... Ma rog...

Ma enervez pe moment. Dar imi trece rapid cand Maria imi spune ac sunt cea mai buna mamica din lume! Si poate intr-o zi vom gasi si taticul. Noi speram si gandim pozitiv!

Concita si... forta!

www.youtube.com/watch?v=xiIm0elzalI&feature=related" target="_blank">THAT's ME