Copiii nostri si viata dinainte de decembrie 1989
Raspunsuri - Pagina 3
Deus spune:
Fiecare generatie isi aminteste trecutul apropiat, pe restul il priveste exact ca filmele istorice.Nu avem cum sa le inoculam copiilor senzatiile de atunci cele care pe noi ne-au marcat si nici nu vreau.
Imi aduc aminte cum bunicum m-a sunat si mi-a spus sa pun o vana plina cu apa la pastrare ca cine stie ce se intampla si sa avem macar apa in casa.Imi aduc aminte cum visam cu ochii deschisi ca in doi ani maxim o sa ducem o viata ca a celor de la tv...Sora mea a vazut mortii pe jos ea fiind in centru unde s-a tras...mama facea pe viteaza si se urca pe tancuri, tata era un amarat de sofer a unui bastan ce avea nr mic la masina si se chinuia sa scape de numere sa nu-l linseze poporul viteaz, eu la tv si la radio urmaream uimita actiunea, fratele meu isi facea planuri cum sa fuga din tara...
Pacat de atatia oameni care au murit aiurea si pacat ca regimul bolnav a lui Iliescu nu i-a pedepsit pe cei care trebuie ci i-a ridicat la rang de generali..Pe 22 decembrie, la ora cand Ceausescu a fugit, erau inregistrati 126 de morti si 1107 raniti!
In final au fost 1104 persoane decedate si s-au inregistrat 3321 raniti!
daca intr-o zi viata iti intoarce spatele...prinde-o de fund!
http://oscarfriends.wordpress.com/
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
putere...pentru cine crede ca nu mai poate!
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
crissandrada spune:
Eu nu am mare lucru sa-i povestesc pentru ca a trebuit sa imi povesteasca si mie altii despre revolutie si perioada de dinaintea ei mai pe larg. Aveam 9 ani la Revolutie. Ce-mi aduc aminte e ca invatam si sambata, se lua lumina f des, nu era tv decat 2 ore si eram tare mandra de uniforma de pioner ca aveam snur galben si eram respectata 
.
Criss 
de 
Alessia si 
Andrada
elenana spune:
Buna!
Si eu o sa le spun cum, atunci cand prindeam portocale, eram atat de disperata dupa ele, incat mi s-a facut rau si vreo cativa ani n-am mai putut pune gura pe ele.:) Pe langa asta, le voi spune evident ca ne multumeam cu ce aveam...Prea multe n-am trait nici eu, parintii mei in schimb ar putea sa le povesteasca mai multe...
ellinia spune:
M-am intrebat de multe ori ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi fost revolutia in 89. Cat ar mai fi tinut comunismul. De fapt, cat ar mai fi putut sa tina. Daca Ceausescu ar fi murit de batranete si nu ar fi fost impuscat. Si-ar fi numit un succesor? Am fi avut un nou dictator? Nu cred ca ar mai fi putut sa tina tara in mana multa vreme. Mai devreme sau mai tarziu lumea ar fi izbucnit. S-ar fi schimbat ceva, oare, daca s-ar fi intamplat prin 2000 si ceva? Poate ar fi fost vreo schimbare de putere mai pasnica, desi nu cred, astfel de regimuri nu pot si indepartate pasnic. Cred ca nu o sa aflam niciodata 
.
ni-na spune:
Aveam 18 ani in 1989,am trait cele 2 ore de program Tv,cu bananele verzi(gustate de maxim 2 ori cand se milostivea o ruda din Bucuresti)cu ratia la benzina si circulatia "cu sot sau fara".I le voi povesti copilului cand va fi destul de matur sa le inteleaga.Sunt datoare sacrificiului celor cazuti sa povestesc copilului adevarul.Cum il va percepe?greu de zis,povestile despre razboi,foamete ale bunicilor chiar daca mi-au creat anumite temeri mi-au deschis orizontul.
Cristina_OR spune:
eu deocamdata nu i-am spus prea multe, al meu are abia 5 ani, inca vreau sa-i pastrez naivitatea varstei, atat cat se mai poate.i-am povestit doar despre lipsurile care le aveam, despre lucrurile care nu existau "pe vremea noastra", cum ar fi tv, pc, telefon mobil, tot felul de jucarii.....pt a aprecia mai mult ce are el acum.pe de alta parte, aceste comparatii le putem face si acum, caci sunt si in zilele noastre copii care nu au nici chiar strictul necesar, hrana,obiecte de igiena..., de aceea incerc sa-i arat mereu ce norocos este cu putinul care il avem.
ca sa fiu sincera, nici eu, asa cum spunea si buflea , nu am simtit mare lucru din aceste lipsuri, desi nu am provenit dintr-o familie bogata , greul l-au dus parintii(biiine, eu sunt si mult mai mica decat majoritatea de pe forum, aveam doar 8 ani la revolutie).
insa, ma regasesc foarte bine in cele ce spunea marius(apropo, marius, imi place f mult felul cum scrii si ce frumos exprimi toate gandurile
)
am avut intr-adevar o copilarie mult mai libera decat a copiilor nostri, si greul nu l-am tras noi, ci parintii sau bunicii nostri.imi amintesc foarte bine tot ce a povestit marius, mai putin cozile de la 4 dimineata
, unde statea bunica.ii voi povesti probabil mai multe si copilului, dar.....un picut mai tarziu, inca nu prea intelege multe lucruri, caci nu are acces la tv decat la desene animate, deocamdata., in limita in care il las eu (sunt un fel de ceausescu)
Cristina, mamica lui Denis Mare
http://www.laferma.eu/denis_420.html
DONATI 2 EURO PRINTR-UN SMS LA 879 PT ALINA DONESCU
buflea spune:
Una peste alta, ce autenticitate putem da noi, unor evenimente pe care le-am trait cu nestiinta si entuziasmul copilariei sau adolescentei ? Fara responsabilitate, fara stres ...
Nici unul - de aceea nici nu am mari sperante sa inteleaga ce greu era si ce limitati, izolati si indobitociti cresteam / traiam.
Un lucru clar le pot spune din experienta proprie - prima data cand am iesit din tara, dupa revolutie, a fost in Ungaria, la Budapesta ... am intrat intr-un supermarket si cand am vazut cate sortimente de pasta de dinti se gaseau, frumos ambalat, tuburi, spray-uri, lichid, gel, pasta ...wow ! ! ! Mi s-a parut ceva de pe alta planeta ...si am cumparat la toata familia, cadou din iesirea mea "in afara", PASTA de DINTI ... i-am dat pe toti pe spate
Lali spune:
Si eu m-am gandit la asta de multe ori dar din alta perspectiva: oare ne vor crede copii nostri? ne vor intelege ? Pentru ca sincer la discutiile cu prietenii mi-am dat seama ca si noi am uitat mult. De exemplu eu am creat uimire cand am spus ca imi amintesc ca tata avea numarul de la masina 1605 si putea cumpara benzina pe bonuri, bineinteles doar in 5, 15 sau 25 ale fiecarei luni ca numarul lui se termina cu 5 ...
Imi mai amintesc ca aveam voie sa circulam o duminica da, una, ba ! Si ca magazinele erau goale, goale, goale, zeci de metri de rafturi !
Ce veti raspunde la intrebarea fireasca: de ce ? de ce ati rabdat atatia ani, voi sau parintii vostri, de ce ati permis una ca asta ?
Din perspectiva goanei dupa cumparaturi de Craciun specifica acum, povestile astea par ireale, diferenta este atat de mare incat e foarte greu de explicat.
Eu as vrea sa stie, sa inteleaga ca sa devina o parte a fiintei lor refuzul instinctiv al oricarei ingradiri si oprelisti.
Allure spune:
Buflea, ai sintetizat exact gindurile mele
La revolutie aveam 16 ani si tin minte ca invatam la CSP (Cunostinte Social Politice) ca aveam examen de treapta a 2-a in vara...si nu se lipea de mine deloc 
Mie mi-e dor de vremurile alea, de copilarie evident si inocenta de atunci...nu am suferit deloc, ba am dus-o chiar bine...(mama probabil ar spune altfel)...imi amintesc de serile cind stataeam cu surorile mele si crosetam la andrele in timp ce ascultam tatru radiofonic, Carlo Goldoni sau emisiunile de pe Radio 3 cu serbarile de la Izvorul Muresului...muzica romaneasca, Iris, Holograf, Hrusca...portocalele nu le vedeam decit tot de Craciun dar le savuram cu nesat, motiv pt care si azi de cite ori decojesc o portocala si simt mirosul am un sentiment de fericire asociat cu Craciunul, indiferent ca e iunie sau decembrie...iubesc portocalele tocmai de aceea!
Mi-e dor de copilaria mea...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
True health is a journey not a destination, a process not an event, a habit not a diet.
"To lengthen thy life, lessen thy meals" Benjamin Franklin
"Man, you can do anything for 30 seconds!" Tony Horton, P90X
www.youtube.com/watch?v=fbwO7RAfwS4&feature=related/" target="_blank">my target :)
www.flickr.com/photos/42726167@N06/sets/" target="_blank">halfway there
Bedrosmart spune:
Bunica mea mi-a povestit de multe ori din tineretea si copilaria ei (ea fiind nascuta in 1922), marcate de criza economica din anii 30 si apoi de razboi. Povesti pline de umor (ca asa era bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, optimista si glumeata), dar si pline de dramatism, un dramatism pe care poate abia acum il inteleg mai bine, cu experienta varstei. Totusi, desi imi pot imagina cat de cat, e clar ca nu pot spune ca STIU ce inseamna sa treci printr-un razboi, prin foamete, prin frica etc.
Cam asa si copiii nostri: le vom povesti ce am trait, atunci cand vor fi suficient de mari ca sa inteleaga, dar nu cred ca vor STII vreodata ce inseamna cu adevarat dictatura si ororile ei. Imi pare bine ca pot sa adaug: Slava Domnului ca nu vor stii toate astea si sper sa nu le traiasca vreodata pe propria piele.
De-a lungul vremii, am avut de mai multe ori ocazia sa povestesc unor straini, traitori prin tari vestice,"cum era pe vremea lui Ceausescu". Cei mai multi m-au ascultat politicos, dar neincrezator, si mi-au spus, la sfarsit: "Imi pare rau, dar nu pot sa-mi imaginez prin ce-ati trecut". Cam asta cred ca este si atitudinea generatiilor noi cu privire la perioada dictaturii.
Bedrosmart