Copiii nostri si viata dinainte de decembrie 1989

Ce le veti spune copiilor vostri despre cum era Romania acum 20 de ani? E mai bine sa minimizam dificultatile, sa nu-i "plictisim" pe copii cu povesti pe care le-ar gasi greu de imaginat, sau ar trebui sa-i facem sa inteleaga cat de diferita era acea lume? Sa creasca fara nici un bagaj emotional mostenit de la parinti, sau sa pastreze o memorie vie a ceea ce a insemnat acea epoca si copilaria parintilor lor?

Altfel, "is ignorance bliss" pentru generatia lor?

natalia_nica spune:

Eu ma gandesc ca pt mine, cand eram mica, nu insemnau mare lucru povestile dion razboi ale bunicilor mei, ma plictiseau. Cand am crescut mi-ar fi placut sa le aud, sa stiu cum era, dar nu mai avea cine sa mi le spuna...

Mami de Denis (17.06.2006)

anya spune:

Mie imi placeau povestile din razboi ale bunicului....

Copii mei sunt inca mici (4 si 7 ani) dar din toate povestile noastre stiu ca Ceausescu nu dadea oamenilor mancare si nu-i lasa sa plece din tara. Ca atare a fost obligatoriu sa-i luam in cabina de vot si sa verifice ei ca nu cumva sa votam comunismul. Chiar cel mare mi-a zis ca lui ii place la mare in Grecia si la munte in Germania, asa ca trebuie sa votez TB . Cam la atat se reduce politica la varsta lor, dar in fond si la urma urmei stiu ei ce vor.

andacos spune:

Ca si cu povestile despre razboi,vor fi copii care vor fi interesatzi si copii care nu vor prezenta nici cel mai mic interes pentru perioada acea!

Oricum,si unii si altzii cu greu isi vor imagina vitza fara net si pc!

Dana

dry_votka spune:

Pe mine ma distreaza , caci la 30 si un pic de ani deja incep anumite chestii cu "pe vremea mea... " si ma simt tare inteleapta si sfatoasa

http://verze.ro
simtul umorului nu a murit

ingridnen spune:

cand eram copil nu mi se parea prea interesant cand povestea tata despre razboi... aveam impresia ca sant lucruri ireal de indepartate..acum privesc altfel, dar nu mai are cine sa povesteasca

Pe Cristi vad ca deocamdata il plictisesc relatarile noastre, dar este inca mic..

Ingrid si Cristi 6 ani

Sabina spune:

Eu ii povestesc Sofiei (7 ani).



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cricor spune:

Noi ii povestim copilului..mai mult lucruri care stiu ca pe el il frapeaza: lipsa mancarii, a caldurii, 2 ore TV..,chiar si despre trimiterea oamenilor in puscarie, la canal...e mic (8 ani), dar eu cred ca trebuie sa stie ca poate fi si altfel.

Sabina spune:

Cricor, vreau sa te incurajez, nu mi se pare deloc mic la 8 ani, eu la 10 ani mergeam in Piata Universitatii cu Golanii si mi se pare ca a fost ieri, am totul foarte viu in memorie.
La 8 ani eram f f constienta de ce se intampla in jurul meu (in 1987-88 , ca sunt nascuta in august), eram revoltata pe comunism....samd.
Indemn toate mamicile sa nu subestimeze capacitatile copilasilor lor:)




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

monica70 spune:

A mea implineste 4 ani si deocamdata cunoaste doar istoria indepartata a omenirii, asa in general: adica pe vremuri cand nu existau energie electrica,automobile,electrocasnicele dimprejur, mancaruri si haine diverse etc. si ii face placere sa ma tot completeze ea cu ce nu exista pe-atunci .Si incet o sa ii povestesc si istoria mai apropiata inclusiv viata de dinainte de '89 din Romania cu bune si cu rele.Aveam 19 ani la Revolutie deci am prins destule chestii live.Precis o va interesa,si mie mi-a placut intotdeauna sa ascult istorii de demult de la rude sau cunoscuti mai in varsta.

MONI cu www.dropshots.com/DIA1" target="_blank">DIANA (01.01.2006) si www.dropshots.com/TUDOR1" target="_blank"> TUDOR (14.08.2009)
"Optimismul, speranta sunt cele mai bune investitii dintr-o viata. Oamenii sunt efemeri si schimbatori. La sfarsitul unei vieti vezi ca, afara de cateva ganduri frumoase si de cateva inchipuiri, cu nimic nu te-ai ales."
Ileana Vulpescu în "Arta Compromisului"

marius spune:

Celei mari(Ioana - 13 ani) i-am mai povestit din copilaria si adolescenta mea de dinainte de '89 asa cum a fost pentru mine si cu mai bune si cu mai putin bune. Desigur pentru ea este ceva greu si de imaginat anumite aspecte specifice insa in egala masura nu a trait o copilarie atat de naturala as putea spune asa cum am avut-o eu si cei de langa mine. Ea nu stie nimic de notiunea de gasca, de faptul ca nu conta atunci daca esti baiat sau fata era totuna, ca poti sa iti spargi capul la joaca si sa nu insemne mai nimic, sa ai zdreliti genunchi si coatele de genul coaja peste coaja si sa fie ceva la fel de natural ca si a manca morcovi murdari dar furati din gradina vecinului cel rau care nu te lasa sa bati mingea intre copacii din fata blocului sau sa mergi in fiecare zi pe jos 2 km dus 2 intors spre si de la scoala si sa fie ceva absolut obisnuit, sa mergi vara de vara intr-o tabara ba la munte ba la mare unde sa fii singur fara parinti fara telefoane dar unde sa ai prieteni noi carora sa le scrii si de la care sa primesti scrisori in cutia postala, unde sa iti fie sete sau foame sau somn si totusi sa te intorci fericit de fiecare data zambind la zilele petrecute acolo sau la noptile manjite de pasta de dinti sau la focurile de tabara, nu stie cum este sa mergi sa te scalzi intrun rau in mijlocul verii sau sa te bata vantul in varful celor mai inalti copaci ce ti-au iesit in cale, sa ai prastie sau arc, sa faci castele de zapada mai inalte decat omul si mai groase in ziduri decat orice alt zid si a caror urma de zapada sa mai existe in aprilie, sa te bati cu sabii facute din brazii ramasi dupa sarbatorile de iarna, sa ai sanie de concurs sa iti lacrimeze ochii de gerul ce iti musca fata atunci cand cobori din varful celui mai mare deal stragand calare pe sania campion, sa ai ghetele seara leoarca de apa, sau fata arsa de soare si somnul adanc al oboselii si a statului afara pana cand doar parintii exasperati te ameninta ca inchid usa daca nu urci in casa.... dar si a noptilor de iarna petrecute la cozile pentru litri de lapte, sau un kg de zahar sau ulei, sau pt 5 role de hartie igienica, sau banane verzi tinute intre ziare sau portocale cumparate greu si putine tot la cozi imense, sau magazine goale sau frica de a vorbi sau impozibilitatea de a cunoaste lumea si de a calatori altundeva decat in Romania.
Toate acestea i le povestesc in speranta de a cunoaste cate ceva din viata tatalui ei cand el a fost copil sau adolscent.

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa