Nastere la Municipal in noiembrie 2008

De mult ma tin sa povestesc experienta mea placuta privind nasterea la Municipal:
Am nascut intr-o seara de duminica, pe 3 nov. 2008, cand ma gandeam ca o sa fie foarte aglomerat la Camera de Garda. Stiti cum e! Cand toti se aseaza in pat, spalati si calcati, pregatiti pentru o noua zi de luni, te apuca pe tine nascutul... si, tam-nesam, pe alte inca zece mamici!
De fapt, la aproape unspe cand am ajuns acolo, nimeni nu parea sa-mi fie colega de suferinta! Internarea s-a facut in doi timpi si trei miscari; membrane fisurate, col inchis; "Mergeti in salon, nasteti maine dimineata!" M-am schimbat in hainele pregatite de acasa si, in camasa de noapte prin fata oamenilor care asteptau pentru diferite urgente, nu eram decat nerabdatoare sa trec de barierele Cabinetului de la parter sau ale celui de la etajul patru! Eram dornica sa vad saloanele mamicilor, sa aud chitaituri de bebelusi. Citisem eu pe forumuri despre cum ar fi in spital, dar asteptam sa vad cu ochii mei. Recunosc, de mare ajutor mi-a fost povestirea atat de reala a lui Mitsu-Bishu, de unde am invatat o multime de lucruri: despre banii pt. doctor, asistente, infirmiere; despre torsoane; despre hainele bebeului; despre trusa mamicii.
Am ajuns foarte vesela la etajul cinci. Liniste si cald, foarte cald. Holul mirosea a ceea ce am descoperit intamplator acasa, incercand sa curat o urma de piatra: Detartrant Nufarul. Fata de holul de la etajul patru, unde am petrecut zeci de minute la coada la ecografie, aici era cu totul altfel: termopane, floricele, zugraveala proaspata. Placut impresionata!

In salonul pentru travaliu nu era decat o mamica in devenire, care-si astepta foarte linistita sorocul. Nu era aprinsa decat o veioza si prea multe nu am observat. Doar patul meu, care avea o lenjerie proaspat calcata; semn bun; la cate citisem despre conditiile din spitale, ma bucuram ca descopar rand pe rand lucruri bune. Abia dimineata, "pe racoare", vorba cantecului, si pe lumina am observat mobilierul destul de vechi, dar ingrijit si scaunele-fotoliu care aveau pielea roasa, framantate de atatea rugaciuni pe care si eu le-am spus in timpul ametitoarelor dureri.
In scurt timp am mers si in sala de nasteri, pentru control. Acolo asteptau, de-o parte si de alta a salonului ,despartite de o nisa, cate o masa de ginecologie, iar langa una din ele, patul langa care era montat aparatul pentru masurarea contractiilor si batailor inimii micutilor si pe care simteai ca-ti dai sfarsitul obstesc, inainte de marele eveniment. Prea multe nu am observat, pt. ca - la inceput - eram atenta la ce spune asistenta-moasa si mai apoi, pentru ca pe masura ce se derula evenimentul, nu mai stiam nici cum ma cheama. Dar am observat o groaza de fire, cabluri, un ceas care ticaia ingrozitor in timp ce inceram sa ma concentrez si sa nu mai tip si vreo doi stalpisori ambulanti, pentru perfuzii; unul nimerise chiar langa mine; mi-a fost prieten de nadejde si m-a lasat sa-l strang pana la epuizare.
Ce a fost interesant: ca masa de ginecologie unde are loc expulzia este asezata langa geam. De unde ai o priveliste minunata spre Muzeul Militar si o parte din parc. Asta am observat-o dupa, la retus... Sau poate era doar fericirea ca am scapat si orice mi se parea minunat...

Pentru ca am nascut la sase dimineata, am avut parte de doua moase; prima - foarte draguta si mieroasa la vorba - a disparut la trei fix, cand eu abia incepusem sa ma dilat, si i-a luat locul o alta, la fel de draguta, dar mai serioasa si care nu parea sa se inmoaie la balivernele pe care le indrugam eu acolo, aproape in delir de durere. Recunosc, mi-a fost mult mai de folos a doua doamna, care de dimineata mi-a zambit si mi-a spus ca am fost cuminte!? Am vazut in ea un om cu o mare rabdare si experienta. Cred ca era doar o tactica de imbarbatare tot comportamentul ei dur din timpul noptii. Din pacate, n-am aflat niciodata numele niciuneia dintre ele. Parca scria pe bratara fetitei mele ceva...

Dimineata am revenit in salonul de travaliu, unde am stat cumintica pana la mutarea la mamici. Am fost transportata, pentru prima oara in viata, cu un carucior cu rotile, de catre o infirmiera care m-a si ajutat sa ma schimb.

Trebuie sa spun ca tot personalul mi s-a parut foarte dragut si poate ca nici nu era nevoie sa le dai cate o atentie pentru fiecare ajutor. Dar eu, manata de numeroasele randuri negative citite pe Internet, am crezut ca e de cuviinta sa evit orice neajuns si sa fiu sigura ca totul e ok pt. mine si BB. Dar, repet, sunt sigura ca ar fi fost la fel si fara atentiile de 5 sau 10 lei, care au fost doar cateva (patru toalete, doua baite pt. bebe si un dus - am stat doua zile jumate.)

Salonul foarte ok; cinci paturi, patuturi mobile pentru bebelusi,masuta pentru lucruri personale. Simplu si curat. Geam termopan, caldura exagerata. Cu siguranta bebelusii nu vor suferi de frig. Baia: un regal fata de baile de pe holurile principale: gresie si faianta noi, obiecte sanitare curate si nou schimbate. Era interesant ca, desi nu exista dus, era impartita in doua: loc pentru chiuveta, destul de larg, sa te poti schimba fara sa atingi vasul de toaleta si toaleta propriu-zisa, cu geam. Foarte ok. Mai exista o chiuveta in salon, unde erau spalati bebeii. E foarte important sa anuntati rudele sa foloseasca chiuveta din baie, nu pe cea din salon. Eu am luat o mustruluiala buna de la mamici cand unul din vizitatori a folosit chiar si sapunul pentru bebei. N-am stiut, dar poate voi veti sti din timp! Oricum inainte de baita de seara, asistenta dezinfecteaza chiuveta cu un "ceva" spitalicesc.

Nu exista frigidere, parca era unul pe hol, dar era folosit doar de mamicile care reusisera sa se imprieteneasca de-a binelea cu cate o asistenta. Dar nu cred ca e vreo problema, daca e neaparat nevoie.

Este stiut ca la Municipal te lasa cu hainute de acasa pentru bebe, spalate si calcate. Si neaparat scutece (pampersi). Pe Ana mi-au adus-o "sarmaluta", cu un scutec din panza intre picioare. Cred ca asa ii tin acolo, in salonul lor. Se prea poate sa il schimbe inca de la nastere in hainutele de acasa, daca taticul "ajunge" la timp langa doamna asistenta care are grija de bebe.

Acum un an, in nov. 2008, preturile nu prea variau fata de ian-febr. 2008: 600 medic rezident, 100 moasa, 5, 10 lei - asistente, infirmiere. Si cinci lei un dus, situat pe hol si obtinut cu greu de la o infirmiera care a tinut "de sase". Era o sala mare, cu dus (fara cabina sau perdea) si un fel de depozit pentru articole de curatenie. Parea un vestiar mai modern al infirmierelor. Gresie, obiecte sanitare de prin 2000, nu din 1950!

Sunt sigura ca am omis unele detalii importante pentru voi, viitoare mamici, dar in general, pentru mine a fost o "sedere" placuta! Si o spun din suflet ca au fost cele mai linistite zile, in care stiam ca nu se va intampla nimic rau, pt. ca eram inconjurata de medici si asistente care stiau "cu ce se mananca" ingrijirea unui nou-nascut, fata de noi, proaspeti parinti, "invadati" de bunici, unchi, matusi si alti doritori de vizionare a bebeului, care, va asigur, va vor da lumea peste cap!
Multa sanatate si nastere usoara!