ingrijorari

ingrijorari | Autor: eeda2008

Link direct la acest mesaj

Buna mamicilor,

Revin iar cu citeva din ingrijorarile mele si sper sa ma puteti ajuta impartasindu-mi si mie din experientele voastre.
Micutul meu are 18 luni acum si ma ingrijoreaza citeva lucruri:
-nu imi aduce jucarii sa imi arate ca e interesat in ceva. Doar daca vrea sa ii desfac vreo cutie sau sa ii suflu balonase de sapun, imi aduce sticluta.
-cind mergem pe strada sau in magazine, etc, nu imi arata cu degetul intrebator..."mami uite, ce e aia?" . Intelegeti ce spun, ca atunci cind copiii se uita la parinti si arata cu degetul spre ceva care sunt interesati.
-daca il intreb unde e lumina, telefonul....foarte rar mi le arata cu degetul, de cele mai multe ori se uita doar la ele si atit.
-acu vreo doua saptamini incepuse sa ma strige mai mult mama, mami, ami...acum nu ma mai striga deloc. Doar cind il vede pe taica-su zice tata si daca vede o poza cu el zice tata. Il striga daca il vede pe balcon.
-stie mai multe cuvinte: mingea, papa, apa, muuu (vaca) , dar parca le foloseste din ce in ce mai putin.
Nu mai stiu ce sa cred, simt ca innebunesc, ma tot gindesc ca e doar o faza si ca poate din cauza ca am inceput sa il ducem la nanny face asa.
Voi ce ziceti, cum fac/faceau copilasii vostri la 18 luni?

Multumesc de raspunsuri.

Medeea.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns doxinu spune:

Fiecare copil are ritmul sau de dezvoltare si nu poate fi comparat cu atii chiar daca sunt de aceeiasi varsta.daca te ingrijoreaza cum reactioneaza/nu reactioneaza puiul tau io te sfatuiesc sa vorbesti cu dr. peddiatru si acesta te va indruma catre consult de specialitate daca crede ca este nevoie sau daca tu ii ceri acest lucru.
Nu are rost sa te chinui asa.Convinge-te daca are sau nu vreo problema vorbind cu specialistul.
Iti doresc sa nu fie decat o ingrijorare de-a ta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns natalia_nica spune:

La momentul la care copilul meu avea 18 luni eu nu eram prea informata despre probleme de genul autism, asa ca nu imi faceam probleme ca la 18 luni Denis nu zicea nici un cuvant, dar nici unul, nici mama, nici apa, nici tata, nimic... la 20 luni a zis primele cuvinte, iar de atunci a evoluat f rapid, parca i s-a "declansat" vorbirea. Acum, la 3 ani si 6 luni, e un copil absolut normal, curios, inteligent, iar ca o lauda, il pronunta perfect pe "r" de la 3 ani. Ce vreau eu sa spun: daca dadeam de DC in urma cu 2 ani cred ca imi faceam 1000 de probleme, dar iata ca, in cazul meu, ceea ce nu stiam nu mi-a daunat. Nu inseamna ca te sfatuiesc sa nu apelezi la un dr, departe de mine gandul asta. Inseamna ca, asa cum s-a mai spus de n ori, fiecare copil se dezvolta in ritmul sau, iar baietelul tau poate fi doar un copil care inca nu are chef sa vorbeasca, mai ales daca nu are nevoie, adica daca i se cam indeplinesc dorintele fara prea multe eforturi din partea lui.
Multa sanatate va doresc si astept sa ne povestesti cum va descurcati!

Mami de Denis (17.06.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andreea23 spune:

Pentru linistea ta mai bine te-ai duce la un doctor!
Ai spus ca ati inceput sa-l duceti la nanny.Acolo,mai mult ca sigur nu i se acorda atentia de acasa si nu va lucra nimeni special cu el..ca sa-si poata largi vocabularul.Imi imaginez ca nu este singurul copil,iar ei fiind inca la varste fragede au un vocabular destul de limitat si sunt lasati mai mult sa se joace,deci daca vrei sa vezi progrese v-a trebui sa te ocupi tu acasa.Zic si eu....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lidsta spune:

Fetita mea la 18 luni tot cam asa era iar la 2 ani inca avea un limbaj limitat. Acum la 3.5 ani ma amuz de ingrijorarile vechi. E absolut normala, turuie toata ziua si imi pune tot felul de intrebari existentiale.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adelyna spune:

Eeda2008 si eu cred ca ar trebui sa stai linistita .
Fetita mea cea mica a avut perioade cand spunea cateva cuvinte iar apoi cateva luni nu mai auzeam nimic.A inceput sa vorbeasca mai mult pe la 2 ani si 2 luni iar acum la 2 ani si 8 luni vorbeste 2 limbi destul de bine,stie sa-ti raspunda in limba in care o intrebi,stie sa numere pana la 20,alfabetul,isi scrie numele cu putin ajutor si multe altele.
Nici ea nu venea cu jucarii sa ma intrebe de ce si nici nu-mi arata mereu obiectele cand o intrebam(doar daca avea chef) dar nici nu mi-am facut probleme.


Natalia Ioana (13-08-2002)si Noemi Antonia(31-03-2007)
Noemi 2 ani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dry_votka spune:

Sa fiu sincera, si eu sunt "ingrijorabila" ca fire ...si chiar daca nu ar fi motive serioase de ingrijorare, as prefera sa stiu asta de la un specialist

http://verze.ro
simtul umorului inca nu a murit
femei cu simtul umorului

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns myrrha spune:

Eeda, te inteleg cu ingrijorarile, si noi tot pe-acolo sintem. Fata noastra e "suspecta" de autism foarte functional (are 3 ani si 3 luni, vorbeste). Pediatrul nostru e de parere ca nu are nimic, eu am facut o lista cu simptomele observate, printre care si faptul ca nu are obiceiul sa imi aduca/arate obiecte de interes. Pediatrul mi-a zis calm ca f multi copii normali sint asa.

Copilul care nu aduce jucarii nu e interesat de share - sa comunice ceea ce simte. Asta nu inseamna neaparat autism, ci poate pur si simplu lipsa motivatiei. Cum am citit ca il poti invata sa share - pune ceva ce stii ca il intereseaza (mincare, lapte, jucarii favorite) undeva vizibil, dar inaccesibil pentru el. Cum iti "cere" obiectul respectiv? Ca sa il incurajezi sa comunice mai mult prefa-te ca nu intelegi ce vrea, da-i alt obiect de linga cel dorit etc.

Esenta comunicarii e frustrarea. Copiii au ff mare nevoie de frustrari, ele stau la baza dorintei de a creste; e ceva ce noi parintii, invatati sa raspundem f prompt nevoilor copilului, intelegem mai greu.


mami de Agatha (21.08.06) si Iosif (30.09.08)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tala spune:

Citat:
citat din mesajul lui myrrha


Esenta comunicarii e frustrarea. Copiii au ff mare nevoie de frustrari, ele stau la baza dorintei de a creste; e ceva ce noi parintii, invatati sa raspundem f prompt nevoilor copilului, intelegem mai greu.


Asa o fii, dar sa ma ierte Dumnezeu daca eu am inima sa-l las sa ma implore prefacandu-ma ca nu inteleg ce vrea.
Nici al meu baietel nu vorbea la 18 luni. Defapt a inceput pe la 8-9 luni cu cateva cuvintele si la 1 an si 2 luni s-a oprit si n-a mai scos un sunet pana aproape de 2 ani. De ce? pentru ca (,)COMUNICAM perfect, deci nu existau acele frustrari de care vorbeai, si poate pentru ca a incercat , nu i-a iesit asa cum dorea poate si a hotarat sa mai stea sa acumuleze (acum, la 3 ani si 3 luni imi povesteste despre lucruri si intamplari din perioada 'nevorbirii' lui).
Cu cat incercam mai mult sa-l 'stimulez' sa vorbeasca, cu atat se incrancena mai tare, si, Eeda, te rog ai mare grija ce povestesti despre el (ma refer la grijile si dezamagirile legate de performantele lui) in prezenta lui, caci te asigur ca intelege perfect si sufera (eu am facut greseala de cateva ori si am vazut cum puiul meu m-a condamnat pentru lipsa de incredere fata de el)
Myrrha, nu ma intelege gresit, iti dau dreptate, doar ca spun ca eu nu am putut face asa ceva (si pana la urma s-a dovedit ca n-a fost nevoie, caci a venit si timpul ales de el ca sa se exprime si verbal); insa, ca o confirmare a ceea ce ai spus tu mai sus, am de exemplu o familie printre cunostinte (cam dezorganizata si 'neunita') in care copiii (desi iubiti) au fost foarte neglijati, de la nevoile primare (schimbat si chiar hranit la timp)pana la altele secundare si nu pot sa-ti spun cat de repede au mers si au vorbit pentru ca ei chiar au fost nevoiti sa faca asta pentru a primi ce aveau nevoie. Nu spun ca toti copiii precoce sufera de neglijenta parintilor, dar unii din pacate, asa ajung la performante crescute de comunicare.
Eu si acum comunic telepatic cu baietelul meu (nu sunt fan mama omida, dar sunt convinsa ca acest lucru se intampla intre mama si copil) si, va spun sincer ca dupa fiecare suferinta a lui (gen raceala, cazatura sau suparare inerente copilariei) observ o reactie de evolutie, un cuvant nou folosit corect.
Eeda, mai da-i copilasului tau ragaz cateva luni si asa cum au mai spus si alte mamici mai sus, te vei intreba ce a fost in mintea ta sa te indoiesti de el, scapa de teroarea compararii propriului copil cu al altora sau cu statisticile din carti.
Eu l-am terorizat repetandu-i cum face vaca (nici acum nu vrea sa repete, atat de mult l-am stresat) pana mi-a spus cineva ca un copil n-are nevoie sa i se repete ceva mai mult de 3 ori, dar face pana la urma ce vrea caci e si el o vointa mica. Tu fa-ti datoria si arata-i si spune-i cat mai multe lucruri, informatii, frumos expuse pt varsta lui caci toate se stocheaza in mintisoara lui, iar pt sufletelul lui arata-i incontinuu ca il iubesti si esti mandra de copilul tau.


mamica de sef mic (08.09.2006)
Bucurie!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns voinea spune:

I-ai facut test de auz? Poate ca aude dar nu bine si atunci tinde sa se interiorizeze si sa nu stie sa comunice.
Deasemenea un test de autism facut evident de un specialist. Fa o lista cu tot ce crezi ca nu e in ordine.

Daca toate testele sunt bune, atunci e ritmul lui de dezvoltare, firea cu care se naste fiecare si care e unica.

Mamica de Alex 02.04.2003 si Iris 17.08.2007

-> Album foto <- Iris Eva - Dragoste la prima vedere iris, prima zi acasa 19 aug 2007
iris la baita - prima luna

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eeda2008 spune:

De auzit aude foarte bine pentru ca daca ii spun sa vina ca ii dau un biscuite vine imediat. Stie sa ceara apa, spune si imi si arata cu mina. Cind vrea ceva ce nu poate sa ajunga vine si ma trage la locul respectiv si imi arata cu degetul ce vrea.
E doar ca am senzatia ca nu comunica pe cit ar trebui la virsta lui. De exemplu daca ii spun " adu-mi ursuletul" sau alta jucarie care o stie, nu imi aduce. Daca ii zic da la mama ce ai in mina, da numai daca ma vede cu mina intinsa.
Nu stiu ce sa zic, el e singurul meu copil, nu am experienta si nu stiu ce e normal si ce nu. Sper din tot sufletul sa fie astea numai ingrijorari de ale mele.
Multumesc,

Medeea

Mergi la inceput