mama mea s-a indepartat de mine
Raspunsuri - Pagina 4
witeflower spune:
Uneori parintii sunt foarte frustrati si nemultumiti de alegerile pe care le fac copiii si reactioneaza ca atare.
Daca au sau nu dreptate - e discutabil - fiecare cu convingerile sale. Cert e ca parintii sunt adesea convinsi ca au dreptate (si in multe cazuri se poate chiar sa aiba, dar nu realizeza ca a avea dreptate nu inseamna a avea si dreptul... de a impune copiilor opinia ta...).
Insa, atunci cand parintii gresesc, copiii (mai ales daca sunt adulti - cum e in cazul tau...) - pot sa ia decizii intelepte. Si, intrucat indepartarea de parinti doare... poate vei reusi sa iei o decizie inteleapta, de a nu reteza orice sansa de a relua legatura afectiva cu mama ta.
Ea acum e foarte frustrata, poate dezamagita, probabil se simte rusinata in fata "lumii" (pentru ca cei din generatia ei ar putea spune ca "nu te-a educat bine" devreme ce ai luat aceasta decizie...).
Insa, poate veti reusi sa comunicati la un moment dat cu calm - eu i-as spune ceva de genul : "Stiu ca d.p.v. religios, a convietui cu un barbat fara a fi casatorita e un pacat. Dar, tot d.p.v. religios, avortul e un pacat si mai mare. Nu am planificat sa raman insarcinata, dar daca tot am ramas, ai fi preferat sa fac avort? Desigur, nu ar mai fi aflat "lumea", dar e mai important ce crede lumea sau faptul ca nu vreau sa renunt la viata propriului meu copil?"
Si as lasa-o pe mama sa se gandeasca la asta, fara sa ma cert cu ea, fara sa pun la suflet vorbele mai putin inspirate care mi le spune pe moment... Si cand se va naste puiutul - cred ca ii va fi greu sa nu se apropie din nou de tine, de voi...
mgabi spune:
Buna.
Da, cu siguranta mamei tale ii este rusine cu fata ei, asa ca il atrage pe fratele tau langa ea. Pe tine nu te accepta pentru ca acum esti si insarcinata si necasatorita. Probabil ca nu i-au iesit socotelile. Cunosc situatia si eu am trecut prin ceva asemanator si lucrurile nu s-au remediat nici macar dupa 15 ani de casnicie. In diverse momente imi aduce aminte de trecut 
. Am suferit si am plans ani de zile, dar degeaba. Dar timpul trece , tu fi alaturi de cel drag., las-o pe ea cu ale ei in pace. Va sosi momentul in care isi va da singura seama ca a gresit. Tu te vei obisnui cu acest mod de viata, iar ea nu va rezista in acest fel mult timp. Va reveni la tine cand nu va mai avea intelegere din alta parte.
Important este ca tu si viitorul tau sot sa te respecte ca l-ai ales pe el si nu pe ai tai, si tu respecta-l pe el. Copilul ce va veni va va uni si mai mult si nu te lasa prada sentimentelor, care inevitabil te macina. Iubeste-ti copilul pana in ultima clipa si nu-l abandona asa cum mama ta te abandoneaza acum in momentul in care ai nevoie cel mai mult de ea.
Sa fiti fericiti 
iulix spune:
Poate ca mama ta nu se astepta la asta. Poate spera ca intai sa faceti nunta si mai apoi sa vina bebe. Eu zic sa ii dai timp, timpului cum se spune. Se poate ca dupa ce o sa il vada pe bebe o sa isi schimbe parerea si o sa redevina mama de altadata. Eu cred totusi ca cel mai important in momentul de fata este bebe si trebuie sa fii cat mai linistita. Incearca sa nu te mai gandesti si poate lucrurile se vor rezolva de la sine.
Oricum iti doresc multa sanatate, nastere usoara si sa ai parte de un bb cat mai mancacios.
salcia spune:
Topicul asta e un fel de masina timpului! Citindu-l am impresia ca sunt undeva in secolele trecute!
Si intr-adevar, mare lucru e aici la noi in Romanika (nu numai, dar mai ales), cu "iubirea materna conditionata de imaginea in scara de bloc"... Inspirata si realista expresie, din pacate!
Cat despre sfaturile primite, cum spuneam, ma fac sa ma indoiesc de epoca in care (credeam ca) traiesc.
Danutza, tu nu ai nicio obligatie fata de nimeni, iar acele acte sau ritualuri religioase nu garanteaza absolut nimic. Asa ca voi faceti exact ce credeti voi ca trebuie sa faceti, mai ales ca lucrurile par sa mearga foarte bine.
Doamne, pe forumul asta se dovedeste mereu ca viata bate filmul! Tare si ideea de "nunta-surpriza" (dar cred ca nerecomandata celor cu probleme cardiace!)!
IonescuOana spune:
Danutza, eu cred ca odata cu nasterea copilului mama ta isi va revizui atitudinea, cel putin asa ar fi normal. Daca e atat de preocupata de imagine, aceasta ii va fi rau afectata in cazul in care "vecinele" stiu ca are un nepot dar nu o intereseaza sa-l vada sau sa te ajute.
Daca, prin absurd, va continua cu atititudinea negativa, eu cred ca isi va taia singura toate legaturile cu tine - vei fi nevoita sa apelezi la un ajutor gen dadaca sau bona, ceea ce se intampla in destul familii, nu e vreo nenorocire, insa amintirile legate de perioada lauziei si a varstei de pana la 2 ani raman si influenteaza serios relatiile pe viitor. Nici eu nu pot sa zic ca sunt fan al mamelor/soacrelor care incep "brusc" sa-si iubeasca nepotii dupa varsta de 4-5 ani.
cleo78 spune:
intru si eu in categoria: fericiti, gravizi dar necasatoriti.
Ne-am casatorit pana la urma la insistentele socrilor. Poate e cazul nostru mai trist, dar ei s-au bagat nu numai intr-o chestiune de o importanta mare pt un cuplu- casatoria. Ci si dupa.
Suntem toti in continuare fericiti, dar la fel ar fi fost si fara cerfiticatul de casatorie.
mamei tale o sa ii treaca cand va vedea minunea de copil. Sincer, sa te astepti si la alte 'frecushuri' cu ea. Cum nu reuseste sa iti respecte decizia si fericirea si implinirea, se va baga si in lucruri mai marunte. E evident ca ea nu stie sa comunice, ca tine, si tot ce poate sa faca e sa bombane, pe fatza sau prin itermediarii frate& tata - ar fi mult mai bine sa te asculte si pe tine, sa iti inteleaga alegerea si viata.
Cred ca ai facut cam tot ce se putea. Poti inca o data sa incerci sa stai de vorba cu mama ta, fata in fata, de fapt de vorba cu familia: si tatal, si fratele. Si sa ii explici ca tu esti f. fericita, si e momentul sa va faceti o noua familie dar ca ei vor ramane mereu in sufletul tau.
Oricare din variante veti alege voi 2, ca un cuplu minunat ce sunteti, sa stii ca noi tot te vom aprecia. Si copilul tau de acum incolo e principalul din viata voastra.
Din aceasta mica problema cu mama ta (e mica, zic eu, in spitale sunt atatia oameni bolnavi si nefericiti si singuri...) , deci din aceasta mica problema, voi ca parinti veti invatza sa fiti parinti mai buni pt puiul mic din burtica.
A, cat despre prejudecati si idei preconcepute: ne-am adunat cu nishte cupluri: numai noi suntem cei casatoriti. Si altii au copii.. mai am colegi casatoriti si care ea si-a pastrat numele de familie. Si mai am un caz, divortz, ea a cunoscut apoi pe cineva si in curand va veni si un bebe. Si e f. fericita - mai fericita decat cand a fo cu nunta (nunta mult dorita de parintii ei).
si mai insist sa va zic un lucru: in copilarie am asistat in sala de judecata la cateva divorturi. In momentul ala mi-am dat seama cat de mult conteaza sa te iubesti cu celalalt- si nu patalamaua.
Danuta, iti doresc o sarcina usoara, nastere ca in basme, un bb grasut, sanatos si frumos. Restul e poveste. La multi ani! 
o 
soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008