Am gresit fata de sotul meu!

Guestus spune:

Yo cred ca de pomana spui tu aici ce sot bun ai daca el nu stie asta. ..
Hai sa vedem cum il recompensati.

Zina spune:

Hmmmm.....
Apreciez aceste sentimente, ok, ai ajuns la aceasta concluzie, dar mi-e greu sa cred ca nu o sa mai ai critici la adresa sotului.
Puteti spune orice, cum a spus si Avoogt, aruncati cu rosii, dar nu cred ca va fi o stare permanenta, ci mai degraba una de "perioada". Dupa care va urma una de critici, una de 'iertare" si tot asa. Ceea ce mi se pare normal, la o adica.


Zina


P.S. Nu vreau sa te descurajez si nici sa....critic.

Delphinas spune:

Adinell...si eu m-am regasit in ceea ce ai scris. Si de mult am incetat in a mai lupta ca o nebuna, pentru ce? Ca la final tot in pamant merg fara a lua nimic cu mine. Am inceput sa iau lucrurile cu o mai multa usurinta. Si ce daca uneori are 2 maini stangi, si ce daca nu calca si ce daca nu face cat as vrea eu sa faca, important e ca face altele, dar in primul rand ma iubeste si am respecta. Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a dat langa mine. Nu cred ca as fi cunoscut atata fericire, dragoste, respect de la alt barbat.
Si de fiecare data cand imi vine sa-l ciufulesc....imi vine in minte ideea, daca intr-o buna zi el nu va mai fi....si imi trece zburleala.
Guestus: cum il recompensez? Cu ce stiu ca ii face placere: pornind de la mancarea preferata, urmand cu a-l cicali din ce in ce mai putin, ii recunosc privindu-l in ochi ca am gresit si rog sa ma ierte, ii trimit mesaje de dragoste in momente in care simt ca are nevoie de o alinare, dar orgoliul masculin e mai presus de orice. Iesim impreuna, ne oferim momente numai pentru noi doi, chiar daca nu avem copii. Si multe alte recompense mai primeste.
Tu cum esti recompensat?

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Povestea unui Licurici

Infertilitatea este o boala

---

Sa fii domn e o-ntamplare, sa fii OM e lucru mare

---

Ce-ai sa faci cu atata ura daca viata isi inchide maine portile??

AVoogt spune:

adinell, tu stii cel mai bine ...daca consideri ca ai gresit fata de el , ia masuri urgente

de

AVoogt

Happiness_4_us spune:

Viata e atat de scurta, incat e pacat sa nu fie traita asa cum trebuie.
Un foarte bun prieten spunea mereu: vreau sa traiesc si sa nu regret vreodata ca am vrut sa fac ceva si nu am facut.
Acum, dupa ce a plecat in Rai, la numai 31 de ani, intr-un stupid accident de circulatie, atat el cat si sotia, ramanand in urma lor o minune de copil de 4 anisori, imi rasuna, aproape zilnic, in minte, acele vorbe.
Bravo lui ca a putut sa faca asta!

Aseara am vazut un film intitulat P.S. I love you!
Ti-l recomand din suflet!

Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007)
Povestea nasterii fluturasului!

"Nu-i nimic, ce daca... Tot ce-i rau o sa treaca!
Nu-i nimic.... Cad si mereu ma ridic!" Laura Stoica

---

Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!

andacos spune:

Si eu vad lucrurile exact la fel!

Si mai cred ca de fapt si tu le-ai vazut la fel de asta te-ai "burzuluit"la el!Insa...pentru ca il iubesti chiar foarte mult...itzi aduci tzie sentimente de vinovatzie!

Este casnicia voastra oricum,si daca voi consideratzi ca asa eok...numai bine!


Dana

conchita spune:

eu cred ca problema nu e ca avem nemultumiri in cuplu - e si normal -, ci modul cum le comunicam celuilalt. nu mi se pare corect si nici sanatos pentru cuplu ca unul sa mocneasca si sa-si tina frustrarile legate de atitudinea celuilalt, doar ca sa mearga bine. nici nu ar fi un Bine veridic. adinell, daca simti ca nu mai poti la cate ai de facut, discuta cu el civilizat, iubitor si respectuos, faceti niste liste, aranjati niste compromisuri, plini de consideratie unul fata de celalalt. si tu ai limite. nu-l tradezi cand nu mai poti sa duci. dar il tradezi cand tipi la el sau inghiti nemultumirile fara sa le comunici si sa cautati impreuna o solutie. in fond, trageti la aceeasi caruta, n-ar fi fair ca unul sa cada lat, basca pe tacute.

cuplul nu e facut din martiri, ci din parteneri.

malla spune:

ma duc sa imi pregatsec servetelul ca iar
va multumesc la toti pentru ce ati scris, nu le iau ca niste critici - cela care ati crezut ca poate ati criticat, nu... stati linistite.
Ideea e ca eu - sunt mai repezita, si cand ma enervez spun asa de multe, apoi imi trece. Problema e ca in urma las totul frant. Zicea o forumista mai demult, si bine zicea ca cuvintele ucid(scuzati-mi cacafonia).
Daca eu pot asa de multe e pt ca Dumnezeu mi-a dat in viata asta mai multa putere sa duc, ce sa mai zic. El face cat poate, face putin ca atata poate. Unul poate sa ridice un sac de cartofi, unul poate numai jumatate...sa zicem.
Nu se sustrage de la nimic, durerea e ca eu am fost invaluita in problemele vietii asteia si nu am vazut altceva decat realizari pamantesti. Care acum, la ora actuala nu dau doi lei pe ele, credeti-ma. Mi s-a luat valul de pe ochi si imi vad sotul asa de minunat, ce-o fi fost in mintea mea, am fost posedata, am trait in inselare atata timp?
Mi-e teama sa nu fie prea tarziu... El e ranit, fara incredere, pustiit de orice bucurie. Il inteleg ca are nevoie de un timp. M-am schimbat total, si credeti-ma ca asa voi ramane. Pentru nimic in lume nu voi mai cauta nod in papura. Am jurat ca vasele le sparg daca nu am chef sa le spal, caci sunt si asa prea multe si nu am ce face cu atatea. Si decat sa mai il cert, voi cauta solutii pentru toate problemutele care apar. Noi avem apartament, nu stam la tara ca sa ne luptam cu lucrul pamantului, avem apartamentul mai mult decat aranjat - sa nu ma inteleaga nimeni ca ma laud, Doamne fereste. Vreau sa scot in relief ca nu stiu de ce nu am vazut pana acuma ca nu avem motive de cearta. Stam singuri, nu avem soacra cu noi.
Era sa il pierd. Era sa imi pierd sotul. Nici acum nu am depasit trauma, credeti-ma. Poate asa a fost sa fie, ca Dumnezeu sa ma miste, atentioneze ca nu mai pot continua asa. Ce ar fi fost viata mea, fara el? Apartamentul acela nu inseamna nimic fara el, cu cat am muncit amandoi in el. Ce e mai groaznic parca e faptul ca era sa il pierd din cauza mea... Nu stiu daca pot sa ma iert vreodata. Nu stiu cum as fii trait cu vina asta toata viata mea.
Patru ani- patru ani... de rautate... chiar il inteleg. Ma pun in locul lui si il inteleg. Nu vreau sa ma victimizez la nesfarsit.
Acuma caut sa ii castig increderea, sa iispun din suflet ca sunt alta. Ma lupt in fiece minut sa cladesc... e greu, credeti-ma... dar totul e distrus. Sufeltul e distrus in el. Dar nu ma las. Merit sa lupt, pt ca pana acuma m-am imbuimat in dragoste si respect si nu le-am pretuit si nu am raspuns cum trebuia la ele. Acum e randul meu sa lupt. Si totusi in starile grele in care e sotul meu, e minunat. Nu ma respinge, imi vorbeste la fel de frumos. Numai ca il doare. E fara viata... e intristat.



Andrei si Adriana

AVoogt spune:

adinell, scuza-ma dar stii cum este ..curiozitatea a omorat pisica . Ce s-a intamplat cu sotul tau , de ce era sa-l pierzi ?
Im mare spui ca regretii ca te-ai purtat urat cu el si esti esti dispusa sa te schimbi dar lui i-ai spus asta,stie ce simti tu acum ?

de

AVoogt

malla spune:

Stie ce simt eu acuma dar nu mai are putere pt nimic, e epuizat sufleteste si cred ca si fizic.
Am discutat cu el, iti dai seama - despre tot. din moment ce mi-am dat seama si am constientizat- era culmea sa stau cu mainile in san si sa nu fac nimic si pe deasupra sa mai si tac.
Cam tarziu m-am vazut/simtit cum sunt. Sa ne de-a Dumnezeu timp ca sa ne intram in normal.
Imi cer iertare nu pot sa zic mai multe legat de intamplarea aceea. Poate altadata voi putea... Nu fac pe secretoasa, si nu vreau sa va fac curioase, credeti-ma insa nu pot sa zic. imi cer iertare de la voi daca gresesc ca nu va spun mai mult de acel incident.


Andrei si Adriana