Cum educam copiii sa nu fie timizi?

Fetita mea are 1 an si 8 luni si da semne de timiditate uneori. Daca vreo ruda sau prieten de familie de sex masculin o baga in seama, se ascunde dupa mine si lasa capul in jos. Sambata seara am fost la nepoata mea care si-a aniversat ziua de nastere. Acolo a fost si verisoara ei mai mare cu 3 luni decat fata mea. Spre deosebire de verisoara, fata mea se rusina daca o baga cineva in seama si lasa capul in jos. Apoi cand s-a pus muzica, verisoara ei a inceput sa danseze, fata mea la fel, dar cand vedea ca vorbim cu ea se oprea din dans si iar lasa capul in jos.
Este adevarat ca nici eu si nici sotul nu suntem firi prea indraznete, dar la mine vine si din educatie, cand eram mica ai mei erau prea rigizi, mereu imi spunea nu e frumos, e rusine etc...
Dar eu nu ii imprim fetitei mele acest comportament. Bine, acum nici nu vreau sa cada in extrema cealalta sa fie prea "tupeista", dar nici sa fie asa timida... Asta vara cand se juca cu copiii, acestia ii luau jucariile, iar ea nu protesta in nici un fel. Trebuie lucrat cu ea pe aspectul asta, dar chiar nu stiu de unde sa incep.
Daca mi-ati da cateva idei v-as fi recunoscatoare.

mamica de fetita si 14s+

accept92 spune:

Cred ca la 1 an si 8 luni nu se poate vorbi inca de timiditate. Si mai cred ca adultii din afara zonei de confort a copilului ar trebui sa fie educati sa fie mai putin 'agresivi' in relatia cu acesta. Chiar daca sunt unchii si matusicile noastre si noi ii cunoastem de cand eram mici, chiar daca sunt prietenii nostrii de 10 ani, copilul ii percepe totusi ca pe niste straini. Copiii sunt cei care ar trebui sa faca primul pas spre un adult si nu invers.

Daca in timp ce as dansa s-ar uita toata lumea la mine nici eu nu m-as simti in largul meu, m-as simti mai bine daca lumea si-ar vedea de treaba.

RianaMaria spune:

Poate e si varsta, e inca f mica si copiii chiar ar trebui lasati in pace, sa ne uitam cu coada ochiului la ei, nu poezii la comanda sau ce vrem noi.
Riana era la fel la varsta fetitei tale, dar acum are 4 ani si jumatate si e f incantata cand avem dispozitie sa o ascultam. Asta pentru ca atunci cand incepe ne tine in spectacol o ora si daca epuizeaza cantecele inventeaza numai sa nu taca.
Asa ca tu apar-o cand un "nene" (adica barbat din familie sau nu) vrea sa o abordeze (ar trebui sa ii lasam mai moale pe copiii nostri), va prefaceti morocanoase, nu rusinoase si cand are chef de vorba, bine, cand nu, poate ca nu ii place fata interlocutorul si basta.
Dar ca atunci cand se simte in largul ei las-o sa se desfasoare cum ii place, incurajeaz-o sa cante si sa danseze prin casa. Poate faceti asta amandoua, cel mai bine merge la copii puterea exemplului. Si nu o compara cu verisoara ei, poate parintii acelei fetite danseaza mai des decat tine. Ai rabdare cu ea si nu ii cere deocamdata prea multe.

szivarvany spune:

Fie`mea este o personalitate aparte, nu-mi place cuvantul "timida". Pur si simplu nu-i place sa se baga`n seama sau sa fie in centrul scenei. Asa este firea ei.
Cand era mica, mereu atentionam persoanele sa o lase in pace, iar acum spun la fel ca nu e vorbareata, nu-i place publicul si gata.
Orice as face eu, ea ramane la fel.

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

natalia_nica spune:

Au dreptate fetele, si baietelul meu s-a saturat de atata atentie cand vine la locul meu de munca sau al mamei mele, asa ca ma anunta de la intrare: "Mami, azi nu vreau sa salut pe nimeni si sa vorbesc cu nimeni" iar eu ii spun "Bine, puiule, daca nu vrei, nu vorbesti cu nimeni" si mi se pare ok asa, nu stresez copilul cu raspuns la toata lumea, vb etc. Las-o in pace, tu imprima-i doar increderea in ea insasi, acordandu-i chiar tu cat mai mult credit in deciziile ei.
Multa bafta!

Mami de Denis (17.06.2006)

Delia21 spune:

Al meu minunat pui de aproape 4 anisoriii,nu e timid dar e foarte sensibil.poate si timiditatea vine dintr-o oarevce sensibilitate mai mare.Pe Rudy eu il laud tot timpul,nu exagerez,tot timpul.E bine sa-i crestem sa se stie apreciati si...cu cat mai mare incredere in fortele proprii.Iar legat de jucarel...la fel si el,nu protesta daca cineva lua ceva de la el,...si l-am invatat ca ce e al lui,...e bine sa ramana al lui...si ca-l invit sa-si exercite dreptul de proprietate,asta spunandu-i tot timpul jucatia asta e a lui rudy,laptele e al lui Rudy,...adica sa stie ca nu totoul e la comun...ca la gradinitza

alra spune:

- sa nu vorbesti cand vorbesc oamenii mari
- daca un om mare vorbeste tu sa il asculti
- sa nu faci asa ca rade lumea de tine
- rad copiii de tine

eu una nu am reusit sa ma prind niciodata de ce trebuie sa rada cineva de noi. mai ales "lumea". lumea aia nu are alta treaba decat sa rada de noi?

natalia_nica spune:

Scuza-ma, fara suparare, asta e on-topic? Ce legatura are cu timiditatea?

Mami de Denis (17.06.2006)

malla spune:

am observat asta la copilul meu de pe la trei ani si ma cam deranja:) stiind ca sotul meu e foarte timid si pierde mult in viata din cauza asta.
Asa ca de cand am vazut asta si la Andrei am inceput sa il laud- cand era cazul, sa il apreciez, sa il felicit, sa scot in evidenta toate calitatile lui si tot ceea ce facea bun, frumos si de calitate.
vad azi ca Andrei se simte curajos, are putere sa vorbeasca in public, daca e cazul, si consider ca e bine cum e, adica in limitele bune ale curajului
Educatoarea imi spune ca e mandra de el, ca nu ii face probleme, o asculta, nu vb. neantrebat si daca are ceva de spus- spune, fara sa ii fie rusine.
Nu voiam sa ma laud cu copilul meu, insa cred sensibilitatea in exces, daca nu e "tratata" - face ravagii. De asta mi-a fost cel mai teama la copil, pt ca - cum spuneam si inainte, sotul meu este rusinos si mai bine sufera el decat sa isi spuna punctul de vedere.



Andrei si Adriana